(Duminica Înmulțirii celor 5 pâini și 2 pești)
Tema casei și a familiei lui Dumnezeu revine și astăzi. Casa este locul în care ne așezăm la masă pentru a mânca pâinea cotidiană, împreună cu cei dragi. Evanghelia însă ne prezintă o nouă perspectivă, cea în care comuniunea cu Dumnezeu devine casa noastră indiferent unde ne găsim. Oamenii din evanghelie sunt în afara cetății, în afara siguranței caselor lor, stau pe iarbă și totuși se simt acasă. Prezența Fiului lui Dumnezeu îi face să se simtă la ei acasă, fiindcă nostalgia Paradisului pierdut își spune cuvântul. Comuniunea trăită în momentele în care Adam se plimba alături de Dumnezeu în răcoarea serii și pierdută prin păcatul strămoșesc este restabilită de către Fiul lui Dumnezeu. În răcoarea serii, cei peste cinci mii de bărbați, afară de femei și copii, simt acest lucru și parcă nu ar mai vrea să plece cu riscul de a rămâne flămânzi. Cuvântul lui Dumnezeu le este adevărata hrană sufletească. Noi care ne hrănim la fiecare Sfântă Liturghie cu Trupul și Sângele Fiului lui Dumnezeu ne regăsim în evanghelia de astăzi. Și pentru noi, la fiecare celebrare euharistică, Isus privește la cer, binecuvintează, frânge și împarte Pâinea Vieții, înmulțiind-o în așa fel încât să ajungă tuturor, alinând sărmanele noastre suflete însetate de fericirea veșnică.
Isus ne spune să nu ne așezăm prea comod în casa și la masa acestei lumi, fiindcă nu este destinația finală. Înmulțirea pâinilor și a peștilor este o prevestire și o pregustare a comuniunii cu Dumnezeu pe care o vom trăi pe deplin în Împărăția cerurilor. Până atunci trebuie să trăim aici pe pământ știind că nu aparținem lumii acesteia. Și de aceea Mântuitorul iese din cetatea unde este în toi banchetul lui Irod, acolo unde se plănuiește decapitarea lui Ioan Botezatorul. Ca banchetul lui Irod sunt toate banchetele din cetățile oamenilor, din lumea în care trăim. Totul pare abundență și belșug și voie bună și totul în schimb poartă umbra morții și se termină cu moartea. Pentru fiecare dintre noi, banchetul acestei lumi se sfârșește între patru scânduri. Acesta este destinul nostru dacă ne blocăm în această lume: mormântul și moartea. Din această capcană vrea să ne elibereze Isus. De aceea astăzi iese cu mulțimea în afara cetății și pentru ei frânge și înmulțește pâinea. Însă la fel face cu fiecare dintre noi și cu toți împreună la fiecare sfântă Liturghie: încearcă să ne elibereze de banchetul acestei lumi și de moartea ce-l însoțește, pentru a ne oferi adevărata pâine, adevăratul belșug și adevărata fericire. Înțelegem în această logică prezența noastră în Biserică nu ca pe o obligație seacă și formală, ci ca o invitație înspre mântuire și viața veșnică pe care Dumnezeu ne-o adresează încontinuu, cu iubire neîmpuținată. Vă invit așadar să ne regăsim cu toții uniți în comuniune sufletească la proxima înmulțire a pâinii!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 14,14-22
Şi ieşind Isus, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare. Isus însă le-a răspuns: n-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Şi El a zis: aduceţi-Mi-le aici. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi îndată Isus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.