Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


2 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Cum să calmezi izbucnirile copilului tău cu o singură întrebare

 
Cum să calmezi izbucnirile copilului tău cu o singură întrebare
  • 03 Apr 2018
  • 951

Acest sfat pentru părinți ar putea schimba lucrurile cu cei mici.

Nu am citit fiecare carte de psihologie despre copii, nici nu am participat la vreun curs despre cum să eviți/ să oprești/ să spui stop crizei unui copil. Dar prin experiența mea cu fiica mea de 5 ani, doresc să vă împărtășesc o ”formulă” ce am învățat-o recent care ar putea schimba mersul lucrurilor când copiii se agită pentru un nimic.

Însă întâi trebuie să vă povestesc ceva. Fiica mea începuse grădinița și era emoționată. Spunea că nu va putea ține pasul și acest comportament continua să se desfășoare acasă unde izbucnea din orice, chiar și cele mai neînsemnate lucruri. După recomandarea grădiniței am mers la câteva sesiuni cu un psiholog de copii pentru ca Alice să poată vorbi despre ce simțea în speranța că acest lucru o va liniști.

Printre multele sfaturi primite de la psihologul Sally Neuberger, unul mi s-a părut de-a dreptul fantastic, deși este unul foarte simplu- fapt pentru care cred că merită să fie împărtășit.   

Psihologul mi-a explicat că trebuie să îi facem pe copii să se simtă respectați prin faptul că le conștientizăm sentimentele. Astfel, în timpul unei crize, oricare i-ar fi motivul, trebuie să ajutăm copiii (de la 5 ani în sus) să reflecteze și să recunoască ceea ce se întâmplă cu ei. Prin faptul că acceptăm problemele prin care trec și în același timp făcându-i să participe la rezolvarea problemei vom putea stinge accesele de furie.

Mult mai obiectiv: Când începe criza- fie că mânuța păpușii a căzut sau că e timpul de culcare, sau că tema de casă nu a ieșit cum dorea, ori că nu a vrut să îndeplinească o sarcină – oricare ar fi motivul, le putem pune următoarea întrebare, privindu-i în ochi și având o voce calmă:

“Este asta o problemă mare, o problemă medie sau o problemă mică?”

Pentru fiica mea, acele momente în care a reflectat la lucrurile ce se întâmplau în jurul ei au devenit magice, cel puțin acasă. De fiecare dată când îi pun întrebarea îmi răspunde, aceasta fiind o cale prin care începem să rezolvăm problema, căutând răspunsul din punctul ei de vedere. O problemă mică este mereu rapid și ușor de rezolvat. Unele probleme le consideră medii. Și acestea se rezolvă, dar nu într-o clipită, și trebuie să înțeleagă că unele lucruri au nevoie de timp pentru a se aranja. Dacă o problemă este serioasă – și este evident faptul că deși unele lucruri privite din punctul de vedere al unui copil par ridicole pentru adulți acestea nu trebuie desconsiderate- este posibil să fie nevoie să o discutați și să îi faceți pe copii să înțeleagă că uneori lucrurile nu decurg așa cum ne-am dori noi.

Aș putea da multe exemple în care am folosit această întrebare în ultima vreme. Într-o zi alegeam haine pentru școală. Fiica mea adesea se stresează în legătură cu ținuta ei, în special când e răcoare afară. Ca să fac un rezumat: ea dorea să poarte perechea ei favorită de pantaloni, însă aceștia erau la spălat. Ea începuse să se agite așa că am întrebat-o: ”Alice, este aceasta o problemă mică, medie sau mare?”. Ea s-a uitat la mine timidă și a răspuns încet: ”Mică”. Așa că i-am reamintit că problemele mici se rezolvă rapid. Am rugat-o să îmi dea sugestii pentru cum am putea rezolva această problemă mică (am învățat că este important să îi acord timp să se gândească la o rezolvare), după care mi-a spus: ”Alegem altă pereche de pantaloni”. Iar eu am adăugat ”Ai mai multe perechi din care poți alege”. Ea a zâmbit și s-a dus să își ia o pereche diferită de pantaloni. Am felicitat-o pentru că a reușit să rezolve problema singură, aprecierea efortului fiind de asemenea un aspect esențial.

Nu cred că există soluții miraculoase pentru a-ți crește copiii. Zilele trecute mă gândeam la faptul că aceasta este precum o poveste- ca o misiune de a trimite oameni în lume: să treacă prin toate etapele, să meargă pe cărări care uneori duc într-o capcană, să aibă umilința de a se întoarce și de a încerca altă cale. Din sinceritate, acest sfat vine din dorința mea de a împărți o lumină  ce a apărut pe drumul meu de mamă, și sper din toată inima că va funcționa pentru voi.

 

Traducere: Mihaela Simionaș



Sursa:it.aleteia.org