Providențial, anul acesta sărbătoarea Buneivestiri coincide cu Duminica a V-a din Post. Avem astfel ocazia să confruntăm două atitudini: cea a apostolilor și implicit a noastră și cea înspre care trebuie să ne convertim, cea a Maicii Sfinte. Prima, pe care o vedem prin atitudinea celor doi fii ai lui Zebedeu este una în care voința și planul lui Dumnezeu ar trebui să se plieze după voia noastră: "voim să ne faci ceea ce-ți cerem!" Cât sunt de departe de atitudinea Maicii Sfinte cu acel binecunoscut "fie mie după cuvântul tău!" Și cât de departe suntem și noi, atunci când cu buzele spunem rugăciunea Tatăl nostru și rostim: "facă-se voia Ta" dar mai apoi, viața noastră este atât de diferită de ceea ce mărturisim cu buzele...
Domnul nu îi ceartă nici pe cei doi și nici pe noi, ci încearcă mai degrabă să ne facă să înțelegem cum stau lucrurile cu adevărat, așteptând cu răbdare schimbarea noastră. Mai mult decât atât: ne pune alături o Mamă, pe Maica Lui, care să ne învețe ca pe niște prunci alfabetul iubirii și tainele Împărăției Cerurilor.
Evanghelia de Duminica trecută se încheia spunându-ne că Isus vestește ucenicilor Patima și moartea Sa, dar ucenicii nu înțeleg cuvântul și se tem să-l întrebe. Sunt și ei prinși în acel moment de spiritul mut și surd al acestei lumi, pe care tocmai încercaseră să-l alunge din viața celui posedat. Îi vedem într-o postură similară și astăzi: Isus le vorbește despre suferința și moartea care îl așteaptă la Ierusalim iar cei doi frați îi cer două locuri în rândul din față: de-a dreapta și de-a stânga. Cererea lor pică precum nuca în perete. De s-ar fi întâmplat în zilele noastre, am fi avut dubiul că cei doi frați erau cu căștile pe urechi, ascultând altceva. Dacă ar fi auzit cu atenție cuvintele lui Isus ar fi sesizat în acel moment ceea ce le va fi dat să realizeze mai tarziu: că a fi de-a dreapta sau de-a stânga întru mărirea Domnului înseamnă împărtășirea din același potir al suferinței și al Crucii.
Ceea ce vor descoperi în schimb după Înviere va fi faptul că suferința și Crucea nu sunt acele lucruri teribile în fața cărora să-ți acoperi ochii și să-ți astupi urechile. Dimpotrivă, sunt manifestarea ultimă a iubirii lui Dumnezeu pentru noi. Astfel, participare noastră la această Cruce înseamnă comuniunea dragostei. Și în cazul lor și în cazul nostru, veninul șarpelui din vechime va fi anihilat cu adevărat doar de către această cruce a Mântuitorului. Atunci doar, cel ce ne ținea în puterea lui prin păcat și minciună, va fi învins cu adevărat de noul Adam. Atunci doar, profeția se va împlini și nouă Eva va zdrobi capul trufaș al șarpelui sub călcâiul Ei.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mc 10,32-45
În vremea aceea erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau după El se temeau. Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple: iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru marirea Ta. Dar Isus le-a răspuns: nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: putem. Şi Isus le-a zis: paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacob şi pe Ioan. Şi Isus, chemându-i la Sine, le-a zis: stiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.
