Rodolfo Llinás este un neurolog columbian, care și-a dedicat o mare parte din viață studiului creierului. A condus programul „Neurolab” la NASA, iar în prezent este directorul Departamentului de Psihologie și Neuroștiințe al Universității din New York. Cu ceva timp în urmă, în cadrul unui interviu acordat, a prezentat conceptele de fidelitate, iubire și fericire.
Din punct de vedere neurologic, afirmațiile sale probează ceea ce multe persoane gândeau deja în legătură cu chestiunile de bun simț, experiență sau observarea comportamentului. Llinás a afirmat despre creierul că este un sistem închis și este „perforat” de sentimente, iar funcționarea sa are unele asemănări cu cea a unui computer. Diferența este dată de plasticitate și creativitate.
Pe baza cercetărilor îndelungate și complexe asupra creierului, expertul a ajuns la concluzia că structura intelectuală se bazează pe cea emoțională. Întâi vine emoția, apoi raționamentul. Creăm idei despre lume nu atât de mult din rațiune, ci din ceea ce simțim. Iubirea are un loc proeminent și după părerea sa fidelitatea este tipică celor mai inteligente persoane.
Fidelitate și inteligență
Rodolfo Llinás a subliniat că zona emoțională a creierului a fost printre primele care s-a dezvoltat. Potrivit lui, „creierul reptilelor este cel care înșeală, în care nu există altceva decât standarduri de acțiuni fixe”.
Iubirea își are originea în aceeași zonă, dar implică funcții fiziologice diferite. Iubirea, susține Llinás, este ca o prăjitură, iar cel care se îndrăgostește devine lacom. Dorește să aibă tot mai multă iubire de la persoana pe care o iubește. „Nimeni, a adăugat, nu moare datorită excesului de iubire”.
Din punct de vedere fiziologic, iubirea nu se aseamănă cu gimnastica, ci cu dansul. Așa-numita „iubire eternă”, a afirmat expertul, este tipică persoanelor inteligente, care structurează și reglează standardele fixe de acțiune, luându-l ca referință pe celălalt, ca și cum ar fi propria lor mână; grija de celălalt este responsabilitatea mea și invers.
Fidelitatea contribuie la faptul de a nu irosi energie emoțională sau intelectuală de prisos. Ființa umană este cea mai predispusă la marile preocupări ale omenirii și pune deoparte situațiile care îi destabilizează viața. În fața tuturor acestor lucruri, Llinás concluzionează că iubirea eternă este un dans nesfârșit de neuroni între două persoane inteligente.
Cercetări asupra inteligenței și fidelității
Rodolfo Llinás nu este singurul care a analizat raportul dintre inteligență și fidelitate. O altă cercetare condusă de Dr. Satoshi Kanazawa, expert în psihologie evoluționistă, a ajuns la o concluzie similară. În cercetarea sa, Kanazawa a subliniat faptul că bărbații cu un coeficient intelectual ridicat (mai mare de 106), valorizează mai mult fidelitatea în cuplu. La femei, tendința este puțin diferită: în general, cele mai multe dintre ele valorizează fidelitatea, fără ca acest lucru să aibă vreo corelație cu nivelul lor de inteligență.
Infidelitatea are ca și condiție mult timp liber la dispoziție și o mare disponibilitate emoțională la conflict. Atunci când o mare parte din timpul nostru este ocupat, ne este mai dificil să ne petrecem o parte din el în intrigi și în strategii asociate infidelității.
Este mult mai inteligent de a stabili o relație și de a o alimenta, decât de a sări de la o relație la alta. Monogamia aduce o mare satisfacție, nu este un sacrificiu. Ca orice situație umană de valoare, implică mult efort, dar câștigul este imens, În cazul în care viața umană se axează pe obiective mărețe, cu siguranță că un însoțitor sau o însoțitoare de drum permanentă, este o mare comoară. În schimb, dacă viața se concentrează pe tot ceea ce este banal, o relație stabilă merge împotriva acestei inutilități sau banalități.
Traducere: Liviu Ursu