Micul frate universal
"Nu este un purtător de «adevăruri pre-confecţionate», de transplantat în viaţa persoanelor", ci acela care îi ajută pe oameni "să citească propria viaţă în lumina Evangheliei lui Cristos": este portretul robot al preotului de astăzi schiţat în cursul adunării plenare a Congregaţiei pentru Cler, desfăşurate de la 30 mai la 1 iunie.
Cardinalul prefect Beniamino Stella a fost cel care a sintetizat conţinuturile ei în intervenţia concluzivă, reparcurgând cele trei zile de lucrări, din care a reieşit că preotului i se cere "să fie om al discernământului - care ajută persoanele să descopere adevărul vieţii lor - precum şi al însoţirii, care nu este un «program» prefixat de realizat cu orice preţ, ci se străduieşte pentru a duce la o contemplare profundă a persoanei lui Isus, sub conducerea Duhului Sfânt". Şi în această perspectivă icoana este întâlnirea dintre Isus şi cei doi discipoli de la Emaus.
Conferinţele principale şi-au concentrat atenţia asupra noii Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis şi asupra figurii păstorului în magisteriul Papei Francisc. Îndeosebi cardinalii Wuerl şi Betori - a afirmat prefectul - au prezentat că Pontiful propune propriul magisteriu "mai ales prin gesturi pline de sens; nu explică bunătatea sau necesitatea de comportamente determinate, pur şi simplu le pune în practică, le trăieşte personal. Şi făcând astfel oferă o indicaţie autoritară". De exemplu, când se spovedeşte, înainte de a se pune el însuşi la dispoziţie în confesional sau când merge să întâlnească familii pentru binecuvântarea pascală, aşa cum a făcut la Ostia. În practică - a explicat cardinalul Stella - "Francisc vorbeşte despre proximitate, apropiere şi «Biserică în ieşire», şi trăieşte personal toate acestea".
Cât priveşte vestirea Evangheliei, a continuat vorbitorul, ea "trebuie să treacă prin exemplul personal al preoţilor", dat fiind că "tinerii sunt dispuşi să asculte numai după ce au văzut şi au cunoscut o viaţă trăită conform Evangheliei". Iată pentru ce asumă relevanţă formarea permanentă şi un drum adecvat în seminar, unde - a recomandat cardinalul - "este bine să fie primiţi numai cei care au caracteristici determinate, conform expresiei fericite a lui Ioan Paul al II-lea: «A lua bărbaţi care să fie înrădăcinaţi în Dumnezeu şi capabili de oferire, pentru că preotul este un mic frate universal»".
Apoi adunarea plenară - a continuat cardinalul Stella - s-a oprit asupra preoţilor tineri, despre care a vorbit Papa în timpul audienţei acordate participanţilor la adunare. În schimb comunicările de după-amiază tratează teme mai specifice. Una s-a referit la parohie care "este înainte de toate o comunitate şi nu un loc geografic, o comunitate inclusivă, care dialoghează şi se adresează şi celor care au părăsit credinţa sau nu sunt creştini". Şi în acest sens este "în stadiu avansat de realizare" o instrucţiune referitoare la chestiuni care privesc slujirea parohului, grupările de parohii în cadrul diecezei şi posibile configurări ale îngrijirii pastorale.
O a doua temă, aceea a dispenselor de obligaţiile care derivă din hirotonire, a confirmat necesitatea unei bune formări iniţiale şi de formatori pregătiţi, care să poată întări încă din seminar vocaţiile "şovăielnice" şi să-i ajute pe cei care nu sunt chemaţi la preoţie să găsească în altă parte locul lor în Biserică. S-a cerut Congregaţiei să pregătească un dosar pentru a descrie "tipologia preotului dispensat", în vederea unei acţiune formative mai eficace; şi a fost sugerată o revizuire a "interdicţiilor" pentru a favoriza reinserarea clericilor care au abandonat slujirea mai ales în domeniul învăţământului.
În sfârşit, alte două comunicări s-au referit la încardinarea în asociaţiile publice clericale şi la preotul exorcist. În primul caz, Congregaţia a reafirmat că actualmente asociaţiile cu o astfel de facultate sunt patru şi că alte cereri sunt studiate, în mod deosebit aceea a Comunităţii Emanuel. În timp ce dicasterul a manifestat o părere negativă cu privire la încardinarea clericilor în aşa-numitele "noi realităţi ecleziale" cum sunt mişcările şi asociaţiile laicale.
În ce priveşte exorcismul au fost luate în considerare două extreme; pe de o parte, un soi de obsesie faţă de cel posedat, care duce să se vadă peste tot semne ale acţiunii celui rău; pe de altă parte, un scepticism radical care ajunge să se îndoiască de însăşi existenţa diavolului. Iată pentru ce, a conchis cardinalul Stella, "trebuie formaţi seminariştii, apoi de găsit preoţi echilibraţi, din punct de vedere uman şi spiritual". Şi pentru că sunt răspândite "pseudo-exorcisme", realizate de pretinşi "vindecători", la care oamenii merg crezând că pot găsi vindecare.
(După L'Osservatore Romano, 7 iunie 2017)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
