Abuna Nirwan este un preot franciscan, originar din Irak, care înainte de hirotonire a studiat medicina. Călătorind spre Țara Sfantă, în 2004, a intrat în legatură cu Surorile Dominicane ale Sfântului Rozariu, ordin fondat de Sfânta Marie Alphonsine Danil Ghattas (canonizată în anul 2015), iar de atunci o relicvă a fondatoarei și un rozariu folosit de aceasta este purtat în permanentă de părintele Abuna.
În anul 2009, când Papa Benedict al XVI-lea a aprobat procedura pentru beatificarea călugăriței, Pr. Abuna Nirwan a fost cel care s-a ocupat de procesul exhumării.
Cu doi ani înainte de acest eveniment, o impresionantă relatare despre acesta are loc pe blogul preotului Santiago Quemada: Un preot în Țara Sfantă
Întâmplarea a avut loc pe data de 14 iulie 2007. Abuna Nirwan era în drum spre vizitarea familie sale în Irak, plecat fiind cu un taxi luat la granița cu Siria.
Totul a coincis perioadei când nu exista nicio posibilitate de a călători cu avionul pentru a-mi putea vedea familia, iar singurul mijloc de transport disponibil era mașina. Planul a fost acela de a merge la Baghdad, iar apoi spre Mosul, locul unde locuiau părinții mei.
Îmi amintesc că șoferul era foarte îngrijorat de situația în care se afla Irak-ul. O familie, tata, mamă și fiica lor, ne-au întrebat dacă pot călători cu noi. Taximetristul m-a întrebat dacă sunt de acord și bineînțeles nu am avut nicio obiecție. Ei erau musulmani, iar eu și șoferul creștini. În drum ne-am oprit la o benzinărie, unde un alt musulman a cerut să vină cu noi. Văzând că mai exista un loc, l-am acceptat și pe acesta.
Granița dintre Iordania și Irak se deschidea doar în zori, unde adunându-ne un grup de 50-60 de mașini am înaintat mai apoi în Irak. Nu departe a urmat un punct de control, loc care l-a făcut pe șofer să își mărturisească frica. Locul era înpânzit de membrii unei organizații teroriste care au ucis militarii și care au preluat controlul acestui punct.
Inspectând pașapoartele am fost singurul poftit în birou pentru a da explicații suplimentare.
La intrarea în acel birou m-am intersectat cu doi bărbati mascați. Unul avea un aparat de fotografiat într-o mână, iar în cealaltă avea un cuțit. Celălalt avea barbă și ținea în mană Coranul. M-au întrebat de unde sunt, apoi îndreptându-se spre tanărul care călătorea cu noi l-au ucis.
Mi-au legat mâinile și mi-au spus că sunt pregătiți pentru a face o nouă înregistrare video pentru un post de televiziune. M-au întrebat dacă vreau să spun ceva și le-am mărturisit că vreau doar să mă rog, și m-am rugat.
La câteva clipe după, m-au împins în genunchi și mi-au spus că sunt preot, iar uciderea mea este un sacrilegiu, sângele meu nu poate să curgă pe pământul lor. S-au îndepărtat pentru a aduce o găleată, iar în tot acest timp știu doar că mă rugăm sfintei Marie Alphonsine să mijlocească la Tatăl Ceresc. Eram pregătit să mor pentru a nu fi rănit nimeni altcineva.
Unul din bărbati m-a apucat de cap și a ridicat cuțitul. După câteva clipe de tăcere m-a întrebat cine sunt și i-am răspuns "un călugăr". El a răspuns: De ce nu pot să îndrept cuțitul spre tine?, iar apoi plin de nervi ne-a ordonat să mergem în mașină și să plecăm.
Din acel moment am încetat să îmi fie teamă de moarte. Știu că într-o zi voi muri, iar acest lucru se va întâmpla doar atunci când Dumnezeu va dori. Orice s-ar întâmpla cu mine știu că El este mereu alături de mine și îmi va da puterea de a-mi purta crucea. Ceea ce contează este să avem credință, pentru că Dumnezeu are grijă de cei care se încred în El.
Traducere: Remus Anghel Orian
