În Faptele Apostolilor, Sfântul Evanghelist Luca menționează orașul Antiohia și marea contribuție pe care a dat-o creștinismului: „Şi a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul. Şi aflându-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini” (Fap. 11, 25-26).
Dar Evanghelistul Luca nu intră în detalii cu privire la modul în care a apărut denumirea de „creștini”. Tradiția face referire la Sfântul Evodie.
Se spune că Sfântul Apostol Petru, primul papă, a fost primul episcop de Antiohia, și se crede că a fondat prima comunitate creștină. Deoarece nu a rămas pentru mult timp în Antiohia, Sf. Petru a numit un succesor înainte de a pleca. Acel succesor a fost Sf. Evodie, care a devenit astfel al doilea episcop al Antiohiei.
Sfântul Ignațiu, al treilea episcop al Antiohiei, face referire la Sfântul Evodie într-una din scrisorile sale, spunând: „Amintiți-vă de părintele vostru Evodie, devenit primul păstor de la Apostoli”. Se cunosc puține lucruri despre Sf. Evodie, dar o tradiție susține că a fost unul dintre cei 70 de discipoli, numiți și trimiși de către Isus Cristos (Cf. Lc. 10, 1). De asemenea, se crede că Sf. Evodie a fost acela care i-a numit „creștini” pe urmașii lui Cristos (în greacă Χριστιανός sau Christianos, care înseamnă „urmași ai lui Cristos”.
La acea vreme, Antiohia găzduia mulți evrei creștini, care au fugit din Ierusalim după uciderea cu pietre a Sf. Ștefan. Și acolo au început să predice neamurilor. Noua misiune a devenit foarte eficientă, conducând la formarea unei puternice comunități de creștini. Majoritatea bibliștilor văd definiția de „creștin” ca o primă cale pentru a distinge propria comunitate - în continuă creștere - de ceilalți evrei din oraș.
Tradiția spune că Sf. Evodie a servit comunitatea creștină din Antiohia timp de 27 de ani, murind ca și martir în anul 66, sub împăratul roman Nero.
Traducere: Liviu Ursu
