Duminica a doua a Paștilor
în care sărbătorim arătarea Domnului înviat Apostolilor dimpreună cu Toma
23 aprilie 2017
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință (+303).
(V 1; L 1; ale Duminicii: Ap Fap 5,12-20; Ev Ioan 20,19-31;
ale Sfântului: Ap Fap 12,1-11; Ev In 15,17-27 și 16,1-2)
La Vecernie
Sâmbătă seara.
Preotul, cu epitrahil, din faţa Sfintei Mese, dă binecuvântarea:
P.: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
C.: Amin.
Apoi, Cristos a înviat... (de trei ori). De reţinut că, din această Duminică şi până la încheierea sărbătorii, adică până la Vecernia Înălţării, după binecuvântarea de început, a oricărei slujbe celebrate, se cântă Cristos a înviat, de trei ori.
Îndată Psalmul 103, al Creaţiei, fără Veniţi să ne închinăm.... Aşa se face până la încheierea sărbătorii.
Pe versul 1:
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se stihurile și stihirile pe 10: 6 din Penticostar și 4 ale Sfântului.
6 Stihiri ale Duminicii Tomii, pe vers 1.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să preamărească numele Tău (Ps 141,7a).
Uşile fiind încuiate şi învăţăceii adunaţi, fără de veste ai intrat, Atotputernice Isuse, Dumnezeul nostru; şi stând în mijlocul lor, pace dându-le, i-ai umplut de Spiritul Sfânt; şi le-ai poruncit să aştepte, nicidecum depărtându-se de Ierusalim, până când se vor îmbrăca cu putere de sus. Pentru aceasta, strigăm către tine: Luminarea şi Învierea şi Pacea noastră, mărire Ţie!
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
În ziua a opta de la învierea Ta, Doamne, Te-ai arătat învăţăceilor Tăi, în locul unde erau adunaţi; şi către dânşii ai zis: Pace vouă! Iar învăţăcelului, celui ce nu credea, i-ai arătat mâinile şi preacurata coastă. Iar el, crezând, a strigat către Tine: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie!
Stih: Din adâncuri strig către Tine, Doamne: Doamne, ascultă glasul meu! (Ps 129,1)
Toma, ce se numea Geamănul, nu era cu dânşii când ai intrat, Hristoase, uşile fiind încuiate; pentru aceasta, necrezând el spuselor lor, din necredinţă în credinţă l-ai întărit. Şi nu ai pregetat, Bunule, a-i arăta preacurată coasta Ta şi rănile mâinilor şi ale picioarelor. Iar el, pipăind şi văzând, a mărturisit, că Tu nu eşti numai Dumnezeu, nici numai om, şi a strigat: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie!
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Învăţăceii îndoindu-se, a opta zi statut-a înaintea lor Mântuitorul, în locul unde erau adunaţi, şi pace dăruindu-le, a zis lui Toma: Vino, Apostole, pipăie palmele mele, întru care au intrat cuiele. 0, bună necredinţă a lui Toma! Că inimile credincioşilor la cunoştinţă le-a adus şi cu frică a strigat: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie!
Apoi, pe vers 2.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
După învierea Ta, Doamne, adunaţi fiind învăţăceii Tăi şi uşile fiind încuiate, ai stătut în mijloc, pace dându-le lor; şi crezând şi Toma, prin vederea mâinilor şi a coastei Tale, Domn şi Dumnezeu Te-a mărturisit, Cel ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, Iubitorule de oameni.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Uşile fiind încuiate, înaintea învăţăceilor stând Isus, netemere şi pace le-a dat. Apoi a zis lui Toma: Pentru ce te îndoieşti că am înviat din morţi? Adu aici mâna ta şi o pune în coasta mea şi vezi, că, deşi tu nu ai crezut, toţi au cunoscut patimile şi învierea Mea, ca să strige împreună cu tine: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie!
Apoi, 4 stihiri ale Sfântului, din Minei, vers 4.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spereze Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Ca pe un viteaz între mucenici, purtătorule de chinuri Gheorghe, adunându-ne astăzi te lăudăm pe tine. Căci călătoria ai săvârșit, credința ai păzit și ai luat de la Dumnezeu cununa biruinței tale. Pe Care roagă-L să mântuiască de stricăciune și din primejdii pe cei ce săvârșesc cu credință pururea cinstită pomenirea ta.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Întru înțelepția ta cea tare nădăjduindu-te, de bunăvoie ai alergat la luptă ca un leu, mărite. Că neuitându-te la trup, ca la cel ce era stricăcios, de sufletul cel nestricăcios înțelepțește te-ai îngrijit. Și cu multe feluri de chinuri te-ai aprins, precum aurul lămurit de șapte ori, Gheorghe
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1)
Împreună cu Mântuitorul ai pătimit, și cu moartea urmând de bunăvoie morții Lui, mărite, împreună cu El împărățești preastrălucit cu porfiră de sânge luminat fiind îmbrăcat, și cu sceptrul chinurilor tale înfrumusețat, și cu cunună de biruință împodobit, în veci nesfârșiți, mare mucenice Gheorghe.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Cu platoașa credinței și cu pavăza harului și cu sulița Crucii fiind înarmat, de cele potrivnice nebiruit ai fost, Gheorghe. Și ca un dumnezeiesc viteaz, taberele demonilor biruind, cu îngerii salți și pe cei binecredincioși aperi, sfințindu-i, și-i izbăvești când te cheamă.
Mărire … , a Sfântului, vers 6.
După vrednicia numelui ai viețuit, ostașule Gheorghe, că luând pe umeri Crucea lui Hristos, bine ai lucrat pământul cel înțelenit de înșelăciunea cea diavolească; și credința idolilor cea spinoasă dezrădăcinând-o, ai vădit vița dreptei credințe. Drept aceea, izvorăști vindecări credincioșilor din toată lumea, și te-ai arătat drept lucrător al Treimii. Rugămu-ne ție, roagă-te pentru pacea lumii și pentru mântuirea sufletelor noastre.
Şi acum … , a Duminicii, vers 6.
Uşile fiind încuiate, venit-ai, Hristoase, la învăţăcei. Atunci Toma, după rânduială, nu s-a aflat cu dânşii. Că zicea: Nu voi crede, de nu voi vedea şi eu pe Domnul; de nu voi vedea coasta din care a ieşit sângele şi apa botezului; de nu voi vedea rana prin care s-a vindecat omul de rana cea mare; de nu voi vedea că nu era ca un spirit, ci carne şi oase. Cela ce ai călcat moartea şi pe Toma l-ai făcut de a crezut, Doamne, mărire Ţie!
În timp ce se cântă Stihira cu Și acum..., se deschid Ușile Împărătești, preotul îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:
Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!
Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.
Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.
Prohimenul şi stihurile zilei:
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru mare cuviinţă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Preotul, din fața Sfintei Mese, rostește Ectenia stăruitoare. Apoi, rugăciunea:
Învredniceşte-ne, Doamne,
Ectenia celor șase cereri
Dacă se face Litie
Vers 4.
Venit-ai, Doamne, cu strălucirea cea neumbrită a dumnezeirii Tale, uşile fiind încuiate; şi stând în mijlocul învăţăceilor le-ai dezvelit coasta Ta; şi arătându-le semnele rănilor mâinilor şi ale picioarelor Tale, şi risipind mâhnirea tulburării lor, ai spus lămurit: Precum vedeţi, din trupul cu care M-am întrupat, prieteni, nu port fire de spirit. Iar pe învăţăcelul care se îndoia, l-ai îndemnat să se atingă cu frică, zicându-i: Cel ce toate le iscodeşti, vino şi nu te mai îndoi! Iar el, simţind cu mâna firea Ta cea îndoită, cu frică şi cu credincioşie a grăit, pătruns de credinţă: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie!
Vers 8.
Atinge-te, Toma, de coasta Mea cu mâna, zice Hristos, şi vino de pipăie semnele cuielor; cercetează cu credinţă şi crede Mie, nu fi necredincios! Iar Toma, cum s-a atins cu degetul de Stăpânul, cu glas mare a grăit: Tu eşti Dumnezeul şi Domnul meu, Îndurate, mărire Ţie!
Mărire… Şi acum… vers 8.
Fiind uşile încuiate şi învăţăceii adunaţi, a venit Mântuitorul unde erau strânşi şi, stând în mijlocul lor, a zis către Toma: Vino şi pipăie de vezi semnele cuielor; întinde mâna ta şi te atinge de coasta Mea, şi nu fi necredincios, ci vesteşte cu credinţă Învierea Mea cea din morţi.
Ectenia specială a Litiei, din Liturghier, cu rugăciunea prescrisă.
La Stihoavnă.
Pe antifon, vers 4.
O, uimitoare minune! Necredinţa a rodit credinţă adevărată. Că zicea Toma: De nu voi vedea, nu voi crede! Dar pipăind coasta, a mărturisit pe Cel întrupat, ca pe Însuşi Fiul lui Dumnezeu. L-a cunoscut ca pe Cel ce a pătimit cu trupul, L-a propovăduit ca pe Dumnezeul Cel înviat; şi a strigat cu glas luminat: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie!
Stih: Laudă, Ierusalime, pe Domnul; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane (Ps 147,1).
O, uimitoare minune! Iarba de foc atingându-se s-a păzit nearsă; că punând Toma mâna, în coasta cea de foc a lui Isus Hristos Dumnezeu, nu s-a aprins prin pipăire; ci necredinţa sufletului o a schimbat în dreaptă credinţă; şi cu căldură a strigat din adâncul sufletului: Tu eşti Stăpânul şi Dumnezeul meu, Cel ce ai înviat din morţi, mărire Ţie!
Stih: Că a întărit stâlpii porţilor tale, a binecuvântat pe fiii tăi, în tine (Ps 147,2).
O, uimitoare minune! Ioan şi-a plecat capul pe pieptul Cuvântului, iar Toma s-a învrednicit să pipăie coasta Lui; acela a scos de acolo, cu înfricoşare, adâncul cuvântării de Dumnezeu, iar acesta, a ne învăţa rânduiala cea de taină s-a învrednicit; că a pus înaintea noastră luminat dovezile Învierii Lui, strigând: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie!
Mărire… , a Sfântului, din Minei, pe antifon vers 4.
Pe diamantul cel înțelegător al răbdării sufletești să-l lăudăm, fraților, pe vrednicul de cântare mucenicul Gheorghe. Pe care, ca pe cel aprins de dragostea pentru Hristos, primejdiile l-au bătut ca pe aramă, și chinurile i-au închis gura; și felurite chinuri i-au topit trupul cel din fire stricăcios. Că îndemnând pe cel iubitor a biruit firea, cu dorința să meargă prin moarte la doritul Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul sufletelor noastre.
Și acum..., a Duminicii, vers 5.
Iubitorule de oameni, mare şi neasemănată este mulţimea îndurărilor Tale; că îndelung ai răbdat: de iudei cu palme peste faţă fiind lovit, de Apostol pipăit, şi de cei ce s-au lăpădat de tine, mult ispitit. Cum Te-ai întrupat? Cum Te-ai răstignit, Cel ce eşti fără de păcat? Ci învaţă-ne pe noi, ca pe Toma, să strigăm Ţie: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie!
Îndată: Acum slobozeşte..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru....
Troparul, vers 7.
Pecetluit fiind mormântul, viaţă din mormânt ai răsărit, Hristoase Dumnezeule; şi uşile fiind încuiate, înaintea învăţăceilor ai stătut, Învierea tuturor, Spirit drept printr-înşii înnoindu-ne, după mare mila Ta.
Mărire..., al Sfântului, vers 4.
Ca un izbăvitor al celor robiți și celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, conducătorilor ajutător, purtătorule de biruință, mare mucenic Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., din nou a Duminicii, vers 7.
Pecetluit fiind mormântul, viaţă din mormânt ai răsărit, Hristoase Dumnezeule; şi uşile fiind încuiate, înaintea învăţăceilor ai stătut, Învierea tuturor, Spirit drept printr-înşii înnoindu-ne, după mare mila Ta.
Apoi, dacă s-a făcut Litie, rugăciunea de binecuvântare a pâinilor, a grâului, a vinului şi a undelemnului (din Liturghier), urmată de Dezlegarea finală.
Preotul face Încheierea.
Stând în fața Sfintei Mese, zice: Înțelepciune.
Cântăreții: Binecuvântează.
Preotul, din Sfintele Uși, zice:
Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântăreții: Amin. Întărește, Dumnezeule, sfânta și dreapta credință a dreptcredincioșilor creștini, și Sfântă Biserica Ta o păzește în veacul veacului.
Preotul, închinându-se spre icoana Maicii Domnului, zice:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Cântăreții: Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că mărirea Domnului peste tine a strălucit. Saltă acum şi te bucură, Sioane, iar Tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te intru învierea Fiului tău.
Preotul, închinându-se spre icoana Mântuitorului, zice:
Mărire Ție, Hristoase, Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ție.
Cântăreții: Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori). Părinte, binecuvântează.
Preotul, tot din Sfintele Uși, face Dezlegarea:
Cel ce moartea a călcat și pe Toma deplin l-a încredințat, Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale sfinților, drepților, dumnezeieștilor părinți Ioachim și Ana, și pentru ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, ca un bun și de oameni iubitor.
Cântăreții: Amin.
După Dezlegare, preotul având în mâna dreaptă Sfânta Cruce, o înalţă în faţa poporului, zicând de trei ori: Hristos a înviat! La care poporul răspunde: Adevărat a înviat! Apoi adaugă: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le; şi nouă ne-a dăruit viaţa veşnică, să ne închinăm Sfintei Învierii Lui celei de a treia zi! Poporul cântă: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!
Această proclamare se face după încheierea oricărui oficiu liturgic celebrat până la sărbătoarea Înălţării Dumnului (Ispasul).
La Utrenie
Preotul, cu epitrahil, din faţa Sfintei Mese, spune cu glas înalt:
Mărire Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin!
Se cântă apoi troparul Cristos a înviat, de trei ori. Aşa se cântă după binecuvântarea de început a oricărui oficiu liturgic celebrat pînă la sărbătoarea Înălţării Domnului.
Preotul rosteşte Ectenia mare.
Apoi, pe versul 7 al troparului, se cântă:
Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă (Ps 117,27a). Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! (Ps 117,26a) (de 3 ori).
Apoi se cântă troparul sărbătorii, vers 7:
Pecetluit fiind mormântul, viaţă din mormânt ai răsărit, Hristoase Dumnezeule; şi uşile fiind încuiate, înaintea învăţăceilor ai stătut, Învierea tuturor, Spirit drept printr-înşii înnoindu-ne, după mare mila Ta.
Mărire..., al Sfântului, vers 4.
Ca un izbăvitor al celor robiți și celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, conducătorilor ajutător, purtătorule de biruință, mare mucenic Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., din nou a Duminicii, vers 7.
Pecetluit fiind mormântul, viaţă din mormânt ai răsărit, Hristoase Dumnezeule; şi uşile fiind încuiate, înaintea învăţăceilor ai stătut, Învierea tuturor, Spirit drept printr-înşii înnoindu-ne, după mare mila Ta.
Ectenia mică.
Seria întâia de Sedelne, vers 1.
De frica iudeilor, ascunşi fiind învăţăceii, şi în Sion adunaţi, ai intrat la dânşii, Bunule. Şi uşile fiind încuiate, ai stat în mijlocul lor, bucurie făcându-le, şi mâinile şi rănile preacuratei Tale coaste le-ai arătat, zicând către învăţăcelul, ce nu credea: Adu mâna ta şi caută de vezi că Eu însumi sunt, Cel ce am pătimit pentru tine. (de două ori).
Ectenia mică.
Seria a doua de Sedelne, ale Sfântului, vers 1.
Urând oștirea ce de pe pământ, mucenice, ai dorit de mărirea cea din ceruri, și ai răbdat dureri și moarte cumplită. Pentru aceasta aducând laudî lui Hristos, prăznuim sfântă pomenirea ta, preafericite Gheorghe.
Mărire..., Și acum..., a Duminicii, vers 1.
Înaintea învăţăceilor ai stat, Hristoase, Cel ce eşti Viaţa, uşile fiind încuiate; şi arătându-le coasta şi mâinile şi picioarele Tale, învierea Ta cea din mormânt le-ai adeverit. Dar Toma nu s-a aflat cu dânşii; pentru aceasta a zis: De nu-L voi vedea, nu voi crede cuvintelor voastre.
În loc de Binecuvântările Învierii se cântă Polieleul.
Psalmul 134, pe antifonul versului 4:
Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia!
Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.
Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun.
Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.
Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii.
Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.
A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.
El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc.
Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.
El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici:
Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului.
Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său.
Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.
Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.
Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti.
Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.
Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor.
Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.
Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul;
Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul.
Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!
Psalmul 135, pe antifonul versului 8:
Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.
Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.
Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.
Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.
Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.
Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.
Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.
Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.
Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.
Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.
Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.
Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.
Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.
Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.
Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.
Apoi, Psalmii aleşi şi Pripelele, pe melodie proprie:
Stih 1. Domnul a împărăţit, întru podoabă s-a îmbrăcat; îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1).
Pripeala. Veniţi, cu Apostolii, să preamărim: Domnul meu şi Dumnezeul meu! (zicând): Pe Cristos Cel ce a înviat!
Stih 2. Că a sfărâmat porţi de aramă şi zăvoare de fier a frânt (Ps 106,16). Şi i-a scos dintru întuneric şi din umbra morţii şi legăturile lor le-a rupt (Ps 106,14).
Stih 3. Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui (Ps 67,1a).
Stih 4. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa (Ps 117,24).
Stih 5. Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţe-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit (Ps 9,32).
Stih 6. Doamne Dumnezeul meu, in veac Te voi lăuda (Ps 29,12b).
Mărire…
Mărire Ţie, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte şi Spirite Sfinte, (zicând): Mărire Ţie, Dumnezeule!
Şi acum…
Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, (zicând): Şi prin tine cu noi!
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Mărire Ţie, Dumnezeule!
După Ectenia mică, Sedealna polieleului, vers 1.
Văzând coasta Mea şi rănile cuielor, Toma, pentru ce nu crezi Învierii Mele? Zis-a Domnul, după ce a înviat din mormânt şi s-a arătat Apostolilor negrăit. Iar Geamănul, crezând, a strigat către Ziditorul: Dumnezeul meu eşti şi Domnul!
Mărire..., Și acum..., sedealna Sfântului, vers 3.
De dragostea Stăpânului cea fierbinte fiind aprins, prin bărbătească înțelepciune cămările înșelăciunii le-ai surpat, și în adunare pe Hristos ai mărturisit, de biruință purtătorule fericite Gheorghe, mucenice strălucite. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să dăruiască nouă mare milă.
Apoi Seria I a Antifonului vers 4.
Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine; ci Însuţi mă sprijineşte, Mântuitorul meu, şi mă mântuieşte.
Cei ce urâţi Sionul, ruşinaţi veţi fi de Domnul, că precum iarba, de foc veţi fi uscaţi.
Mărire…
Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază şi prin curăţie se înalţă; se luminează prin Unimea Treimii, cu sfinţenie de taină.
Şi acum…
Prin Spiritul Sfânt izvorăsc râurile darului, adăpând toată zidirea, spre rodire de viaţă.
Prohimen:
Laudă, Ierusalime pe Domnul; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane (Ps 147,1).
Stih: Că a întărit stâlpii porţilor tale, a binecuvântat pe fiii tăi, întru tine (Ps 147,2a).
Laudă, Ierusalime pe Domnul; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
P.: Domnului să ne rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi!
P.: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru sfinţi Te odihneşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C.: Amin.
După Exclamaţiune: Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6) Toată suflarea să laude pe Domnul! Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului! Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1)
P.: Şi pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.
C.: Doamne, îndură-Te spre noi! (de trei ori)
P.: Înţelepcine. Drepţi. Să ascultăm Sfânta Evanghelie: Pace tuturor!
C.: Şi spiritului tău.
P.: Din Sfânta Evanghelie după (N), citire.
C.: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie!
P.: Să luăm aminte!
Şi citeşte Evanghelia I-a, a Învierii (Mt 28,16-20).
Apoi Învierea lui Cristos văzând…
Psalmul 50
Mărire…, vers 2.
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Milostive, şterge mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum…, acelaşi vers.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, şterge mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea (Ps 50,1-2).
Stihira, vers 6.
Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.
Canonul
Alcătuit de Sfântul Ioan Damaschinul
Catavasia I:
Ziua învierii, să ne luminăm, popoare! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,* cei ce cântăm cântare de biruinţă.
Catavasia III:
Veniţi să bem băutură nouă, făcătoare de minuni, nu din piatră seacă, ci din izvorul nestricăciunii, din Hristos, Cel ce a răsărit din mormânt, întru Care ne întărim.
Ectenia mică.
Apoi, Condacul Sfântului, vers 4.
Lucrat fiind de Dumnezeu, te-ai arătat lucrător preacinstit al dreptei credințe, spicele virtuților adunându-ți. Că semănând cu lacrimi, cu veselie seceri, și luptând până la sânge, pe Hristos ai luat. Și cu rugăciunile tale, Sfinte, dai tuturor iertare de greșeli.
Icosul Sfântului.
Doritor fiind de Împăratul Hristos, Cel ce și-a pus sufletul Său pentru viața lumii, marele ostaș Gheorghe s-a grăbit să moară pentru Dânsul; și râvnă dumnezeiască mare având în inimă, însuși pe sine s-a adus. Deci și noi, ca pe un cald folositor să-l lăudăm cu credință, ca pe cel ce este strălucit slujitor al lui Hristos, și a urmat cu adevărat Stăpânului său, și-L roagă să dea tuturor iertare de greșeli.
Catavasia IV:
La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avacum, să stea împreună cu noi, şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit luminat: Astăzi este mântuirea lumii, că a înviat Hristos ca un atotputernic.
Catavasia V:
Să mergem foarte de dimineaţă şi, în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului, şi să vedem pe Hristos, Soarele dreptăţii, tuturor viaţă răsărind.
Catavasia VI:
Coborâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase; iar a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt.
Ectenia mică.
Condac, vers 8.
Cu dreapta cea osârduitoare, coasta Ta cea de viaţă dătătoare, Toma a cercat-o, Hristoase Dumnezeule; că dacă ai intrat, uşile fiind încuiate, dimpreună cu ceilalţi Apostoli a strigat către Tine: Domnul meu eşti şi Dumnezeul meu!
Icos.
Cine a păzit mâna învăţăcelului nearsă atunci când s-a apropiat de coasta Domnului cea de foc? Cine i-a dat îndrăzneala şi a putut pipăi osul cel de văpaie, care nici cum nu se poate pipăi? Că de nu ar fi dat coasta putere dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipăi patimile, care au făcut să se cutremure cele de sus şi cele de jos? Acest dar lui Toma s-a dat, de a pipăi aceasta, şi a striga lui Hristos: Domnul meu eşti şi Dumnezeul meu!
Catavasia VII:
Cel ce a mântuit pe tineri din cuptor, făcându-se om, pătimeşte ca un muritor; şi prin patimă, pe cel muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii, Cel unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri, şi preamărit.
Catavasia VIII:
Această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, împărăteasă şi doamnă, praznic al praznicelor este şi sărbătoare a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pe Hristos în veci.
P.: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim!
Ceea ce eşti mai cinstită..., nu se cântă; ci se cântă Cântarea a IX-a a Canonului.
Irmos: Pe tine, făclia cea luminoasă şi Maica lui Dumnezeu, mărirea cea preastrălucită şi mai înaltă decât toate făpturile, cu cântări, te mărim.
Ziua Ta cea luminoasă şi preastrălucită, Hristoase, cea cu totul plină de lumina harului, în care, frumos la înfăţişare, ai venit înaintea Învăţăceilor Tăi, cu cântări o mărim.
Pe Tine, Cel pipăit în coastă cu palma cea de lut, pe care nu ai ars-o cu focul fiinţei dumnezeieşti celei fără de materie, cu cântări Te mărim.
Pe Tine, Hristoase, Cel ce ai înviat din mormânt ca un Dumnezeu, nu cu ochii văzându-Te, ci cu dorul inimii crezând, cu cântări Te mărim.
Catavasia IX:
Îngerul a stirgat către cea plină de har: Curată Fecioară, bucură-te! Şi iarăşi zic: Bucură-te! Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt şi pe morţi i-a ridicat. Popoare, veseliţi-vă!
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că mărirea Domnului peste tine a strălucit. Saltă acum şi te bucură, Sioane, iar Tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te intru învierea Fiului tău.
Ectenia mică.
Apoi: Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de două ori). Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este Domnul! (Ps 98,5)
Luminătorile
Cu mâna ta cercând rănile mădularelor Mele, nu-mi fi necredincios, Toma, Mie, Celui rănit pentru tine; ci împreună cu învăţăceii la fel gândeşte şi pe Dumnezeul cel viu îl vesteşte.
Mărire…, a Sfântului.
Primăvară ne-a strălucit nouă luminata și dumnezeieasca Înviere a Stăpânului, care ne trece pe noi de la pământ la Paștile cele cerești, cu care împreună strălucește și pomenirea cea cu raze luminoase a preamăritului mucenic Gheorghe, pe care luminat să o săvârșim, ca să ne învrednicim de dumnezeiescul har de la Hristos Mântuitorul.
Şi acum…
Astăzi primăvara miresmează şi făptura cea nouă se bucură. Astăzi se ridică încuietorile uşilor şi ale necredinţei prietenului Toma, care grăieşte: Domnul meu şi Dumnezeul meu!
La Laude
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 4, vers 1.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Precum după înfricoşată învierea Ta cea din mormânt, Dătătorule de viaţă, Hristoase, peceţile mormântului nu le-ai stricat, aşa, uşile fiind încuiate, ai intrat la preamăriţii Tăi Apostoli, bucurie făcându-le, şi Spiritul Tău cel drept dându-le, pentru mila Ta cea nemăsurată.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi în alăută (Ps 150,3).
Toma, cel numit Geamănul, încă nu venise, când Te-ai arătat Tu, Doamne, învăţăceilor; pentru aceasta, nu credea Învierii Tale, şi celor ce Te văzuse, le-a strigat: De nu-mi voi pune degetul în coasta Lui şi în rănile cuielor, nu voi crede că a înviat.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L în strune şi în organe (Ps 150,4).
Pe cum voieşti pipăie, a strigat Hristos către Toma; pune-ţi mâna şi cunoaşte, că Eu oase am şi trup pământesc, şi nu fi necredincios, ci împreună cu ceilalţi crede. Iar el a strigat: Dumnezeul şi Domnul meu eşti Tu; mărire Învierii Tale!
Apoi, 3 Stihiri ale Sfântului, vers 2.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6)
Veniți toți să sărbătorim luminată pomenirea mucenicului Gheorghe și să-l încununăm pe el cu flori de primăvară, ca pe cel ce este nebiruit; ca să luăm prin rugăciunile lui izbăvire de necazuri și de greșeli.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Pe tine însuți te-ai adus întreg Celui ce ți-a dat ție viața întreagă, preafericite, ca pe o jertfă vie și însuflețită, întreagă și bineprimită și preacurată. Pentru aceasta te-ai făcut rugător preacălduros, din tulburare scoțând pe toți cei ce te laudă cu credință, și te cheamă pe tine, mucenice Gheorghe.
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Sămânța Cuvântului cea semănată în curat sufletul tău lucrând-o cu îngrijire, ai înmulțit-o cu durerile chinuirii și, înțelepțește fiind pus în cereștile jitnițe, ai aflat curată desfătare, de care acum îndestulându-te, fericite, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, pe cei ce te laudă pe tine, izbăvește-i.
Mărire…, a Sfântului, vers 5.
Răsărit-a primăvara, veniți să ne desfătăm! Strălucit-a Învierea lui Hristos, veniți să ne veselim! Arătatu-s-a pomenirea purtătorului de chinuri, care luminează pe cei credincioși. Pentru aceasta, iubitoriloe de sărbătoare, veniți cu toții să sărbătorim. Că acesta ca un bun ostaș s-a luptat împotriva tiranilor, și pe aceia i-a rușinat, următor făcându-se patimii Mântuitorului Hristos. Nu și-a miluit vasul cel de lut al său, ci gol l-a strunjit cu chinurile, schimbându-l. Aceluia să strigăm: Purtătorule de lupte, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum…, a Duminicii, vers 6.
În ziua a opta de la Învierea Ta, Isuse Împărate, Unule-Născut Cuvinte al Tatălui, Învăţăceilor Tăi Te-ai arătat, uşile fiind încuiate, pacea Ta dându-le lor; şi necrezând învăţăcelul, semnele i-ai arătat: Vino de pipăie mâinile şi picioarele, şi coasta Mea cea nestricăcioasă. Iar el crezând, a strigat către Tine: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ţie!
Apoi preotul spune cu glas înalt:
Mărire Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina!
Se cântă Doxologia Mare:
Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi mulţumim Ţie pentru mare mărirea Ta.
Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, unule născut, Isuse Cristoase şi Spirite Sfinte.
Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Cristos: întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.
În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.
Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de trei ori)
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
După Doxologia Mare, troparul: Cristos a înviat din morţi… (de trei ori).
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
