Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


3 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Experiența deșertului

 
Experiența deșertului
  • 07 Apr 2017
  • 3984

Într-o zi, pe când se afla în biserică, Sfântul Antonie cel Mare (251-356) a ascultat o pericopă din Evanghelia după Matei (19, 21), care i-a mers la suflet: „Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te, vinde tot ce ai, și dă săracilor.” Pe Antonie, pe atunci în vârstă de douăzeci și patru de ani, cuvintele lui Isus l-au mișcat în așa măsură, încât și-a vândut bunurile, a dat săracilor tot ce a câștigat, și s-a dus în deșert.

În ceea ce privește transformările spirituale, a lui Antonie a fost subită. Totuși, dacă luăm în considerare dificultățile pe care le-a avut de înfruntat când a ajuns acolo, Parabola bobului de muștar (Mc 4, 30-32), are multe de spus despre încrederea și perseverența lui: „...Cum vom asemăna împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce parabole ne-o vom închipui? Cu grăuntele de muștar care, la vremea când se seamănă în pământ este mai mic decât toate semințele pământului; dar după ce se seamănă, el crește și se face mai mare decât toate legumele și va face ramuri mari, încât sub umbra lui se vor putea sălășlui păsările cerului“.

Pe când se afla în deșert, Antonie se lupta cu forțele răului care se manifestau în forme dintre cele mai înspăimântătoare. După a sa „noapte întunecată a sufletului”, plină de vedenii înfățișând: urși, lei, leoparzi, tauri, șerpi, scorpioni și lupi, Antonie și-a început conversația cu Domnul. Când L-a întrebat unde se afla în timpul luptei sale, Isus i-a răspuns: „Eram aici, Antonie, dar am așteptat să văd lupta ta. Și acum, pentru că ai răbdat și nu te-ai lăsat biruit, îți voi fi pururea ajutor, și voi face numele tău cunoscut pretutindeni” (Sf. Atanasie cel Mare, „Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie”, X).

Și din acel moment, Antonie a devenit lumina lui Hristos pentru ceilalți. După atât de multe secole, mai este Antonie o lumină pentru noi?
Absolut! Mai întâi capacitatea lui Antonie de a se încrede în Domnul, a dus la lucruri mari; nu doar pentru el, ci și pentru ceilalți! În al doilea rând, pe când chemarea lui Antonie e diferită de a noastră, ea ne furnizează totuși informații cu privire la felul în care, o „cale sfântă” poate fi navigată. Fiind înrădăcinați în iubire și încredere, suntem chemați să înaintăm în prietenie și să relaționăm cu Domnul. Dar totuși, dacă ne clătinăm și ne este frică să facem primul pas? Atunci ar trebui să ne considerăm precum cea mai mică între semințe și să avem încredere că, perseverând, Domnul ne va transforma în „cele mai mari plante”. Și chiar dacă nu credem că lucrarea acesta se va realiza, să nu uităm că, noi nu vedem așa cum vede Domnul. Și în al treilea rând, spiritualitatea deșertului, a Sfântului Antonie, ne îndeamnă să ne apropiem de Dumnezeu. Prin viața și învățăturile sale, acest Părinte al Deșertului, ne îndeamnă:
• La un stil de viață care duce la fericire;
• Să avem încredere în Domnul și să-L iubim;
• Să nu ne lăsăm înșelați de hrănirea pântecelui;
• Să ne amintim faptele sfinților, astfel încât sufletul, să poată fi educat de ardoarea lor, ținând mereu cont de porunci;
• Să ținem o evidență zilnică a faptelor noastre – din zi și din noapte – și dacă păcătuim, să ne oprim;
• Să-i mulțumim mereu Domnului;
• Să căutăm înțelepciunea mai întâi și să ne amintim că diplomele (e.g. titluri academice) nu garantează automat înțelepciunea.

În ultimul rând, fie ca viața Sfântului Antonie, să fie călăuzitoarea celor care caută să-l slujească pe Dumnezeu în această lume:
„Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos îi mărește pe cei care-l măresc, și pe cei ce-i slujesc Lui până la sfârșit, nu numai că-i duce în Împărăția Cerurilor, ci îi face și aici, pe cei ce se ascund și se străduiesc să trăiască în retragere, arătați și vestiți, pentru virtutea lor și pentru folosul altora.” (Sf. Atanasie cel Mare, „Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie”, XCIII).
De unde ar trebui să începem? Cu Sfântul Antonie călăuzitor, să medităm vechile și totuși actualele cuvinte pe care Sfântul Pavel le-a scris în Epistola către Filipeni (3,14): „... uitând de cele ce sunt în urma mea și tinzând la cele de dinainte”.

Autor: diacon Kurt Godfryd

Traducere: Ștefan Munteanu

 

 



Sursa:assimklein.it

Știri din aceeași categorie