Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


10 - = 9
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

ISUS, APROAPELE NOSTRU: Meditația PS Claudiu la Duminica a XXV-a după Rusalii

 
ISUS, APROAPELE NOSTRU: Meditația PS Claudiu la Duminica a XXV-a după Rusalii
  • 12 Noi 2016
  • 2408

(Duminica Samarineanului milostiv)

Pe cât de frumoasă,  pe atât de complexă și simbolică, evanghelia de astăzi gravitează în jurul întrebării care ne frământă și pe noi: ce să facem pentru a moșteni viata veșnică? Un răspuns imediat ar fi acela că pentru a moșteni, în mod normal trebuie să faci parte din familie. Si atunci înțelegem mai bine apelativul folosit de Isus la adresa femeii din evanghelia duminicii precedente, care se apropie cu credință de el: "îndrăznește fiică ..." Chemarea noastră a tuturor este aceea de a deveni fii și fiice, moștenind astfel Împărăția.

Deja Vechiul Testament conținea o exortație adresată poporului ales: "Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt.". În Noul Testament, Isus ne "traduce" această expresie când ne spune: "fiți milostivi, precum și Tatăl vostru cel ceresc milostiv este". Dumnezeu nu mai este un dumnezeu în general, ci Tată, iar Sfințenia pe care trebuie sa o imităm  capătă conotațiile Îndurării. Mergând pe aceasta cale devenim fiii Celui PreaInalt și moștenim Împărăția.

Cum însă lumea în care trăim este plină de false cărări,  în evanghelia de astăzi Isus ne indică o cărare sigură, care este de fapt calea Lui si pe aceasta cale ne cheamă să-l urmăm.  Căci dacă ne uităm cu atenție, sub trăsăturile samarineanului descoperim chipul Mântuitorului, iar întreaga parabolă nu este nimic altceva decât istoria noastră cu Dumnezeu dintru începuturi și până acum. Omul care coboară înspre Ierihon, îndepărtându-se de Ierusalim ne reprezintă pe noi, care după păcatul strămoșesc ne îndepărtăm de Dumnezeu, întreptându-ne înspre Ierihonul neascultării. Indepărtându-ne de Tatăl Ceresc, în mod obligatoriu ne apropiem de dușmanul nostru dintotdeauna, diavolul,  reprezentat de acești tâlhari ce ne despoaie de toate harurile și bogățiile pe care Dumnezeu le-a pus în noi. Prin rănile cauzate de cel rău, adică prin păcate, sângele și viața ni se scurg, și nici Legea, nici sacrificiile Vechiului Testament, reprezentate de preotul și levitul ce trec pe cale, nu reușesc să ne vindece. În această tragică situație, Fiul lui Dumnezeu, dintr-o iubire fără margini alege să facă același drum cu noi, nu prin păcat,  ci printr-o umilință de care îngerii din Cer se minunează și se cutremură. Se îndepărtează de Ierusalimul Ceresc pentru a fi împreună cu noi, pentru a fi la fel ca noi și intră în această Vale a Lacrimilor, aflată sub stăpânirea celui rău. La fel ca noi va fi despuiat de hainele sale, batjocorit, biciuit, însă prin rănile Sale noi vom fi vindecați. Fiindcă uleiul și vinul pe care Samarineanul le toarna pe rănile celui atacat de talhari, sunt semnele sacramentelor lăsate de Isus pentru vindecarea și mântuirea noastră. Mai presus de toate ne lasă în grija Bisericii, această Casă de oaspeți care pe toți îi primește și-i îngrijește.

Dacă deci vreodată am fi și noi în dubiu, precum acest învățător de lege, ne este de ajuns să contemplăm icoana Samarineanului milostiv: vom știi cine sunt și ce să facem pentru semenii noștri, fiindcă însuși Fiul lui Dumnezeu, venind, s-a facut aproapele nostru.

 Ev Lc 10,25-37

In vremea aceea, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Isus a zis către el: ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Isus: si cine este aproapele meu? Iar Isus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, si, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: cel care a făcut milă cu el. Şi Isus i-a zis: mergi şi fă şi tu asemenea.

Știri din aceeași categorie