Peste două milioane de tineri din 184 de țări au fost prezenți la Cracovia în aceste zile, pentru a participa la Ziua Mondială a Tineretului. La acest mare festival de credință, cultură și artă, cu tema „Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire” (Mt 5,7) au participat câteva sute de tineri români printre care s-a numărat și un grup de 43 de pelerini din Beclean pe Someș. Grupul format din tineri ai Parohiei Greco-Catolice „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și ai Ansamblului ,,Someșul” al Casei de Cultura ”Radu Săplăcan”, a răspuns invitației Papei Francisc de a celebra împreună a XXXI-a Zi Mondială a Tineretului în orașul Sfântului Ioan Paul al II-lea, dar și invitației autorităților orașului Siepraw, oraș înfrățit cu Becleanul, pentru a participa la acest eveniment extraordinar.
Tinerii din Beclean, însoțiți de Pr. Alin Cîndea, responsabil cu pastorația tinerilor în protopopiatul Beclean, și de Mariana Harosa Moldovan, director al Casei de Cultura ”Radu Săplăcan”, au fost primiți cu multă bucurie de gazdele poloneze, iar domul Jan Marek Lenczowski, preşedintele subjudeţului Myslenice (regiunea Malopolska), Cetățean de onoare al Becleanului și Ignat Timar, președintele „Societății Polono-Română”, au însoțit grupul tinerilor de pe Someș pe tot parcursul șederii lor în Plonia.
Miercuri 27 iulie, după cateheză și Sfânta Liturghie celebrată în rit bizantin, a avut loc festivalul tinerilor în cadrul căruia Ansamblul ,,Someșul” a urcat pe scena din Siepraw, cucerindu-i pe cei prezenți cu frumusețea portului, a dansului și cântecului românesc. Zilele următoare au fost ocazie de întâlnire și comuniune cu alți tineri veniți din România, prin participarea la catehezele și slujbele ținute de episcopii români la Światniki Górne, dar și de cunoaștere a altor tineri veniți de peste mări și țări, participând la evenimentele desfășurate pe câmpul Błonia din Cracovia și în „Campus Misericordia” de la Wieliczka.
(GALERIE FOTO)
Tinerii beclenari au avut ocazia să viziteze și lagărul de exterminare de la Auschwitz - Birkenau, situat la aproximativ 60 kilometri vest de Cracovia, unde se estimează că şi-au găsit sfârşitul în jur de 1,6 milioane de oameni, printre care și foarte mulți copii. A fost o vizită emoționantă pe care tinerii au trăit-o la intensitate maximă, fiind marcați de atrocitățile comise în acel loc. La capătul căii ferate, a acelor şine care duceau la moarte, în faţa monumentului pentru victimele naţiunilor, tinerii au trecut în revistă lespezile comemorative ale victimelor în diferite limbi și s-au rugat pentru victime și pentru ca astfel de lucruri oribile să nu se mai întâmple niciodată.
În una din zile, toți pelerinii din Beclean au îmbrăcat portul tradițional românesc și astfel au vizitat centrul Cracoviei, capitală mondială a credinței și tinereții în aceste zile. Orașul Sfântului Ioan Paul al II-lea şi a Sfintei Faustina Kowalska, patronii Zilei Mondiale a Tineretului, era "invadat" de tineri entuziaști și dornici de a-i descoperi și cunoaște mai bine pe acești doi mari apostoli ai milostivirii din timpurile noastre, dornici de a-l descoperii pe Isus cel milostiv. Parcă cu toții doreau să răspundă mesajului Papei Francisc adresat cu ocazia acestei zile: “Nu vă fie frică să vă îndreptați spre ochii săi plini de iubire infinită față de voi și lăsați ca să ajungă la voi privirea sa milostivă, gata să ierte orice păcat al vostru, o privire capabilă să schimbe viața voastră și să vindece rănile sufletelor voastre, o privire care satură setea profundă care locuiește în inimile voastre tinere: sete de iubire, de pace, de bucurie și de fericire adevărată. Veniți la El și nu vă fie frică! Veniți pentru a-i spune din adâncul inimilor voastre: „Isuse, mă încred în tine!”. Lăsați-vă atinși de milostivirea sa fără limite pentru a deveni la rândul vostru apostoli ai milostivirii prin fapte, cuvinte și rugăciune, în lumea noastră rănită de egoism, de ură și de atâta disperare.”
Cele mai emoționante clipe au fost însă întâlnirile cu Papa Francisc. La veghea din „Campus Misericordia” unde peste două milioane de tinerii au dormit sub cerul liber, Papa Francisc, referindu-se la evenimentele tragice care zguduie Europa și nu numai, le-a spus: "Noi acum nu vom începe să strigăm împotriva cuiva, nu vom începe să ne certăm, nu vrem să distrugem, nu vrem să insultăm. Noi nu vrem să învingem ura cu ură mai multă, să învingem violenţa cu violenţă mai multă, să învingem teroarea cu teroare mai multă". Pentru că "răspunsul nostru pentru această lume aflată în război are un nume: se numeşte fraternitate, se numeşte frăţietate, se numeşte comuniune, se numeşte familie".
Îndemnurile Papei pentru tineri și-au găsit un profund ecou și în grupul tinerilor din Beclean, format din catolici, ortodocși și protestanți, mai ales atunci când i-a invitat să creeze punți ale fraternității: “Viaţa de astăzi ne spune că este foarte uşor să ne îndreptăm atenţia spre ceea ce ne desparte, spre ceea ce ne separă. Ar vrea să ne facă să credem că a ne închide este cel mai bun mod de a ne proteja de ceea ce ne face rău. Astăzi noi, adulţii - noi, adulţii! - avem nevoie de voi, pentru a ne învăţa - aşa cum faceţi voi acum, astăzi - să convieţuim în diversitate, în dialog, în împărtăşirea multiculturalităţii nu ca o ameninţare ci ca o oportunitate. Şi voi sunteţi o oportunitate pentru viitor. Să aveţi curajul de a ne învăţa, să aveţi curajul de a ne învăţa pe noi că este mai uşor a construi punţi decât a ridica ziduri! Avem nevoie să învăţăm asta. Şi toţi împreună cerem ca să cereţi de la noi să parcurgem drumurile fraternităţii. Voi să fiţi acuzatorii noştri, dacă noi alegem calea zidurilor, calea duşmăniei, calea războiului. A construi punţi: ştiţi care este prima punte de construit? O punte pe care putem s-o realizăm aici şi acum: să ne strângem mâna, să ne dăm mâna. Hai, faceţi asta acum. Faceţi această punte umană, daţi-vă mâna, voi toţi: este puntea primordială, este puntea umană, este prima, este modelul. Mereu există riscul - am spus-o şi ieri - de a rămâne cu mâna întinsă, dar în viaţă trebuie riscat, cine nu riscă nu învinge. Cu această punte, să mergem înainte. Aici, această punte primordială: strângeţi-vă mâna. Mulţumesc. Este marea punte fraternă şi fie ca să înveţe să facă asta cei mari din această lume!... dar nu pentru fotografie - când îşi dau mâna şi se gândesc la altceva -, ci pentru a continua să construiască punţi tot mai mari. Fie ca această punte umană să fie sămânţă pentru multe altele; va fi o amprentă.
Astăzi Isus, care este calea, te cheamă pe tine, pe tine, pe tine [indică pe cineva] să laşi o amprentă care umple de viaţă istoria ta şi pe aceea a atâtor altora. El, care este adevărul, te invită să laşi drumurile separării, ale diviziunii, ale non-sensului. Poţi? [Da!] Poţi? [Da!] Ce răspund acum - vreau să văd - mâinile tale şi picioarele tale Domnului, care este cale, adevăr şi viaţă? Poţi? [Da!] Domnul să binecuvânteze visele voastre. Mulţumesc!”
A fost o experiență de neuitat. Tinerii s-au întors mai uniți, plini de speranță și bucurie, cu flacăra iubirii milostive a lui Cristos aprinsă în suflet.
ACC
