„Atunci Domnul a zis către Satan: "Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta" (Iov 1, 12).
Isus a fost ispitit în pustiu. Și Postul Mare este un timp de pustiu. Potrivit Catehismului, în timpul „celor patruzeci de zile solemne ale Postului Mare, Biserica se unește, în fiecare an, cu misterul lui Isus în pustiu”. Prin urmare, este normal ca și noi să ne simțim tentați în această perioadă. Dar Dumnezeu nu permite nimic din ce n-ar putea rândui spre bine. El poate folosi ispitele și atacurile diavolului pentru convertirea, transformarea și sfințirea noastră.
Iată câteva dintre atacurile celui rău pe care le-ați putea experimenta în Postul Mare:
1. Tentația distragerii
„Puritatea inimii înseamnă să îți dorești un singur lucru” (Søren Kierkegaard).
Postul Mare se poate reduce rapid la a face prea multe lucruri sau la a nu face niciunul. Diavolul vrea să ne facă să ne înecăm în penitențe sau să ne facă să ne simțim descurajați încă de la început, ca apoi să ne predăm. Problema este că Postul Mare ar trebui să-L privească pe Dumnezeu, nu activitățile noastre, inspirate de intenții bune.
În timpul Sfântului și Marelui Post ar fi mai bine să-i cerem lui Dumnezeu să ne ajute să ne concentrăm asupra unui singur lucru important, iar apoi, în ciuda greșelilor noastre, să-I cerem harul de a persevera.
2. Tentația de a judeca
„Orgoliul a fost acela care i-a transformat pe îngeri în diavoli; este umilința care îi face pe oameni egali cu îngerii” (Sfântul Augustin).
Dacă suntem mai disciplinați decât cei din jurul nostru sau dacă voința noastră este mai puternică decât a lor, am putea fi tentați să petrecem Postul Mare comparându-ne cu alții. Acest lucru este exact ceea ce vrea diavolul. El vrea să credem că noi suntem mai buni decât alții și să devenim mândri.
Dacă avem această tendință, cel mai bun antidot este reprezentat de alegerea unei penitențe absolut imposibil de realizat în mod perfect. Aceasta este cu siguranță o provocare pentru mândria noastră. Ne va ajuta să înțelegem că Postul Mare nu are nimic de-a face cu ființe perfecte, cu excelarea întru totul și cu judecarea altora. Mai degrabă are de-a face cu conștientizarea faptului că suntem păcătoși și avem mare nevoie de har din partea lui Dumnezeu.
3. Tentația auto-îmbunătățirii
Postul poate deveni mai degrabă o ocazie de a pierde în greutate, sau un motiv de a întrerupe obiceiurile proaste care au devenit toxice pentru viața noastră, decât o tentativă de apropiere de Dumnezeu. Și diavolului i-ar plăcea ca să axăm Postul Mare doar pe noi înșine.
De obicei, ne pricepem să ne iubim pe noi înșine și nu ne pricepem să-i iubim pe alții. De aceea este foarte important să selectăm penitențele care ne permit să ne dezvoltăm iubirea față de alții, într-un mod dezinteresat și fără egoism. Să-i cerem lui Dumnezeu să ne ajute!
4. Tentația dezbinării
„De unde vine dezbinarea? De la diavol! Dezbinarea vine de la diavol! Fugiți de luptele interne, vă rog!” (Papa Francisc).
Dezbinarea reprezintă unul dintre instrumentele preferate ale diavolului. El instaurează între creștini rivalități, confuzie, gelozie, furie și paranoia. El vrea ca noi să vedem în ceilalți creștini un inamic, decât să recunoaștem că singurul inamic din mijlocul nostru este el (și noi înșine, când îi permitem să acționeze între noi).
Așa că, cu siguranță în timpul Postului Mare diavolul va încerca să incite la dezbinare între creștini în casele noastre, în parohiile noastre și chiar on-line. Dacă utilizați mai multe surse de lectură on-line, v-ați putea adresa această întrebare în Postul Mare: „Acest conținut mă ajută să-i iubesc mai mult pe frații mei creștini, sau mă îndreaptă spre dezbinare?”.
Un fost judecător al Curții Supreme din Italia și totodată un catolic devotat, Antonin Scalia, a spus: „Atac ideile, nu persoanele”. Acesta este un semn de o mare personalitate. Reprezintă distincția care este pe cale de dispariție în societatea noastră. Dacă ceea ce citești sau scrii on-line se concentrează pe atacarea persoanelor, ci nu pe unitate în iubirea lui Cristos, ar putea reprezenta instrumentul prin care diavolul te împiedică pe tine (și pe alții) să perseverezi în viața spirituală.
5. Tentația descurajării
„Tentațiile, descurajarea și anxietatea sunt produsele pe care ni le oferă inamicul” (Padre Pio).
Nimic nu-i place mai mult diavolului decât să ne facă să ne simțim mizerabili asemenea lui. El știe că dacă ne simțim descurajați vom fi mai puțin dispuși să cooperăm cu harul lui Dumnezeu. De aceea, în timpul Postului Mare, diavolul ne-ar putea tenta să nu trăim spiritul de pocăință specific perioadei. Ne-ar putea face să ne simțim într-un faliment continuu, ca și cum nu am fi în măsură să trăim Postul Mare. Problema e că nimeni nu este. Dacă vă gândiți că sunteți, nu veți alege penitențele adecvate.
Nu are sens să rămânem blocați în descurajare, dacă credem cu adevărat în mesajul Evangheliei. Trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu cu strigăte de bucurie pentru că ne-a salvat de mediocritate și de păcat. Știm că dacă Isus a murit, a și înviat! Iar harul și bucuria sunt acum disponibile pentru ca noi să fim transformați. Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru asta!
Traducere: Liviu Ursu
