Fără a crea un ritual specific, fiindcă există deja în jurul simbolului porții, în eparhiile greco-catolice va fi prezent acum, de începutul Jubileului Milostivirii, dialogul din Psalmul 23 de la ușile bisericii, din noaptea Paștilor.
Este evidentă evocarea victoriei lui Isus. Pentru începutul Jubileului momentul exprimă evident victoria lui Dumnezeu din sufletele smerite care, prin har, se rescriu spiritual în Isus, Cel ce a biruit moartea și a înviat.
Deschideți, mai-mari, porțile voastre, și voi, porți veșnice, ridicați-vă, ca să intre Împăratul măririi.
„Deschideți”, literal: Ridicați. (Psalmul 23)
Porțile vechilor cetăți, precum și cele ale templului din Ierusalim, nu se deschideau în lateral. Erau ridicate. Somația e dublă: către căpetenii, dregători, mai-mari, boieri, dar și către porți (cf. Origen, Omilii la Evanghelia după Luca).
Cine este Acesta Împăratul măririi?
Domnul Cel tare și puternic, Domnul Cel tare în război.
Este o imagine care evocă un împărat biruitor care a ajuns la porțile cetății si-i somează pe mai-marii ei să i-o predea. „Porți veșnice”: este o expresie care indică porți care au stat prea multă vreme închise. În dimensiunea profetică, Împăratul slavei este Însuși Isus Hristos cel înviat, biruitor asupra morții, Care-i somează pe portarii iadului să-I deschidă spre a-i elibera pe cei din veac legați înăuntru (cf 1Petru 3,19).
Sfântul Atanasie cel Mare comentează textul și în perspectivă eshatologică: din cauza păcatului nostru, porțile raiului i-au fost închise și lui Isus ca purtător de trup, în natura Sa umană, dar i se vor deschide, tot pentru noi, în firea sa divină, ca Împărat al măririi.
Ritualul bizantin folosește acest text la slujba din noaptea Învierii, dar și la sfințirea unei biserici noi.
