"Iată-mă! Sunt Claudiu, luat de Sf.Părinte Francisc din preaiubita biserică din Mantova şi trimis să iubesc măreaţa şi sfânta Biserică ce vieţuieşte în teritoriul Padovei, dar şi în teritoriile Vicenţei, Veneţiei, Treviso şi Belluno". Cu aceste cuvinte extrem de simple, astăzi 18 octombrie 2015, episcopul CLAUDIO CIPOLLA şi-a început cea dintâi predică, în cadrul Liturghiei de înscăunare a sa ca episcop al Padovei, în Catedrala Diecezei dedicată Înălţării Maicii Domnului la Cer.
Cu câteva luni în urmă, pe 18 iulie 2015, a fost făcută publică decizia Papei Francisc ce-l voia la Padova. Într-un interviu dat succesiv, noul episcop povestea că, atunci când a fost convocat la Roma de către nunţiul apostolic, se tot întreba care putea fi motivul; a inclus şi posibilitatea să i se ceară să devină episcop, însă nu şi-ar fi imaginat niciodată că planul era pentru un scaun atât de solicitant precum cel de la Padova. O Dieceză care se întinde pe raza a 5 provincii, cu aproape 1.000 de preoţi (vreo 700 diecezani şi restul călugări), cu peste un milion de credincioşi şi nenumărate activităţi, cu o istorie de secole de bogată tradiţie, nu-i un proiect tocmai uşor.
“Ah, tu eşti don Claudio, pe care l-am destinat pentru Padova?” l-a întrebat Papa Francisc într-o întâlnire pe 10 septembrie. “Toţi mi-au spus despre tine că eşti cel mai potrivit pentru acea Dieceză!” Noul episcop s-a născut pe 11 februarie 1955, şi este preot din 1980. A activat în diferite comunităţi din dieceza de Mantova, cu cercetaşii, cu Acţiunea Catolică, a fost director al Caritas-ului şi vicar episcopal pentru pastoraţia diecezei din care se trăgea familia De Gonzaga. În 27 septembrie 2015, a fost hirotonit episcop în catedrala de Mantova.
Noul episcop are o voce caldă, aşa cum cred că-i este şi sufletul; cel puţin nu poţi să deduci altceva din primele semne date şi din cele dintâi alegeri concrete pe care le-a făcut. A intrat în Catedrală mod simplu şi cordial, după ce, şi-a petrecut dimineaţa alături de oamenii bolnavi şi de preoţii în vârstă din structura “Piccolo Cottolengo –OPSA”. În predica de la Liturghia de înscăunare, a vorbit despre comuniunea şi despre tot binele care există deja -şi în care el însuşi se va insera pas cu pas-, fără pretenţia că istoria va începe de la persoana proprie. Le-a mulţumit preoţilor şi tuturor consacraţilor afirmând că recunoaşte "în aceştia darurile lui Dzeu pentru Biserica noastră, (în care) sunt chemat de către Evanghelie nu să intru în competiţie spre locul cel mai de sus -după logica lumii, ci după logica slujirii, a umilinţei, a coborârii. Adică valorile (care au fost) trăite de Isus şi insuflate Bisericii de către Spiritul Sfânt".
Înainte de începerea Liturghiei, episcopul a primit salutul de bun-venit din partea primarului Padovei şi a autorităţilor civile. Patriarhul şi Mitropolitul Veneţiei - Francesco Moraglia l-a întronizat pe scaunul episcopal al episcopului sf. Prosdocimo (sec. I, discipol direct al apostolului Petru). Informal şi neîncadrat în scheme (citeam că a cerut să nu fie numit "Excelenţă" ci "don/părinte Claudio"), a vorbit în predică despre această libertate, despre a fi autentic -test care va fi dat mereu cu noi, cu toţi: "Legătura cu Isus este pentru mine spaţiu al libertăţii, al creativităţii, al noutăţii. Este ...spaţiu pentru profeţie! Vor da mărturie despre aceasta nu atât cuvintele mele, ci însăşi viaţa mea personală. Ştiu că disponibilitatea îmi va fi măsurată de către voi, ştiu că poporul lui Dzeu vede bine şi că nu poate fi înşelat de strategiile moderne de comunicare". "Am câteva lucruri pe care trebuie să le revăd în mine însumi şi, prevăd, de asemenea, pentru stilul slujirii episcopale pe care sunt pe punctul de-a o începe şi care conferă plinătate diaconatului şi preoţiei mele. Nu mi se cuvin, şi aşa trebuie să fie cel puţin între noi, creştinii, titluri, onoruri, locurile din faţă. Nu pot să accept distanţe sociale şi de clasă. Evanghelia îmi cere să fiu slujitor! Să fiu «cel din urmă»!"
Din discuţiile avute după Liturghie, mi-a reieşit că nu am fost singurul pe care anumite cuvinte de-ale noului episcop l-au pus pe gânduri. Întâi, a folosit faţă de Dieceză o formulă tipică a ritualului căsătoriei: „Vă mulţumesc. Acum vom trăi alături «la bucurie şi la durere, la sănătate şi la boală, în toate zilele vieţii noastre»”. Teologia spune clar că episcopul este mirele diecezei sale, însă a fost frumos să o aud atât de explicit! Mai apoi, într-un mod cu totul spontan, "Don Claudio" a făcut un legământ în faţa poporului Diecezei pe care astăzi a preluat-o: "Aş dori să las un semn (ştiu că nu e totul şi că nu e îndeajuns, însă sunt sigur că mă va ajuta, cel puţin pe mine) al onestităţii angajamentului meu: constă în promisiunea de a nu reţine pentru mine nimic din ceea ce îmi va fi dat de-a lungul slujirii pastorale în dieceza de Padova. Este un fel de promisiune de sărăcie pe care o fac înaintea voastră. Îmi voi încheia slujirea episcopală fără a face să crească cu nici măcar un euro contul curent şi patrimonial personal, a cărui gestiune o voi preda-o birourilor noastre".
Am înţeles că noul episcop cunoaşte Biserica Română Unită. În aplecarea sa spre caritate, s-a deplasat de mai multe ori şi în România, la Sighet, pentru a sprijini câteva călugăriţe în acţiuni sociale desfăşurate în sânul Bisericii Greco-Catolice. Din partea acestei Biserici, au fost prezenţi la acest moment solemn pr. Vasile Barbolovici (vicar episcopal-sincel pentru greco-catolicii din Triveneto), pr. Aetius Pop, pr. Cristian Sabău şi ipodiaconul Marius Păcală, din partea comunităţii româneşti din Padova.
Întru mulţi ani, “Don Claudio”: fie ca Domnul să vă dăruiască putere pentru a fi fidel promisiunuilor făcute astăzi, pentru a păstra aceeaşi deschidere şi simplitate, pentru a nu vă lăsa îmbâcsit şi alterat de greutăţile vieţii, de mrejile şi de ademenirile puterii. Fireşte, timpul şi experienţa pot să remodeleze, să tempereze entuziasmul şi elanul iniţial, însă vă dorim ca spiritul de astăzi să rămână mereu viu!
Pr. Cristian Sabău
