de Rosanna Brichetti Messori
În urmă cu câteva zile am celebrat aniversarea aparițiilor de la Fatima, acea misterioasă Fatima unde aparițiile au început (întâmplător oare?) tocmai într-o zi de 13 mai, lună prin excelență mariană, și s-au încheiat pe 13 octombrie, luna Rozariului.
Misterioasă în atâtea feluri. Înainte de toate pentru legătura cu Islamul, imposibil de negat deși greu explicabilă: doar un mic sat din lumea occidentală purta numele preaiubitei fiice a lui Mahomed, și tocmai în acel sătuc Maria – de altfel foarte respectată de musulmani –a ales să se arate. Faptul că nu este doar o simplă ipoteză vizionară a fost confirmat de curând și de Alì Agca, cel care a atentat la viaţa papei Ioan Paul al II-lea, care în biografia sa (atât cât poate fi luată în considerare, dată fiind duplicitatea persoanei), a încercat să dea gestului său ( din ziua de 13 mai n.t.) și semnificația revendicării unui eveniment care, în opinia sa, este considerat pe nedrept ca fiind exclusiv catolic.
Misterioasă însă și datorită multor alte aspecte. Fatima este cu siguranță locul celor mai complexe apariții mariane care au marcat epoca modernă. Complexe datorită acelor secrete care au însoțit aparițiile, mai ales cel de-al treilea secret pentru care s-au căutat multă vreme interpretări definitive. Cunoaștem deceniile de tăcere din partea papilor, tăcere care a favorizat apariția unor ipoteze de cele mai variate tipuri, însă toate construite în jurul aceluiași nucleu: mari dificultăți pentru Biserică. Știm apoi cum Ioan Paul al II-lea, care tocmai în ziua aniversării de la Fatima a scăpat în mod miraculos de la moarte, a interpretat conținutul secretului și l-a divulgat, referindu-se la dramaticul eveniment al cărui protagonist a fost. Dar mai știm și că acest lucru nu a pus capăt discuțiilor și că acestea, până la urmă, pare că s-au domolit doar datorită unei intervenții succesive a lui Benedict al XVI-lea care a „redeschis” secretul către o perspectivă mai largă care nu-i limitează conținutul la un singur și determinat eveniment deja întâmplat în trecut, ci îi menține valabilitatea și aplicabilitatea și pentru viitor.
Dar dacă secretele sunt mereu misterioase și greu de descifrat, la Fatima au fost explicite în schimb previziunile referitoare la un eveniment istoric real care era pe cale să înceapă tocmai în același an al aparițiilor, și anume acțiunea marxismului care urma să provoace atâtea dezastre la nivel religios și social. Pentru a-l îndepărta, a transmis Maria vizionarei, era nevoie de rugăciune, trebuia să aibă loc un act explicit de consacrare a Rusiei la Inima sa Neprihănită.
Sunt cunoscute incertitudinile numeroase care au urmat: consacrări parțiale, până la cea explicită, operată de Ioan Paul al II-lea împreună cu toți episcopii (cum ceruse Maria) pe 25 martie 1984. De atunci, are loc „în cascadă” o întreagă serie de evenimente imprevizibile: pe 13 mai în același an explodează în Marea Nordului arsenalul de la Severomorsk, fiind astfel distrus întreg sistemul de rachete sovietic, urmând apoi acea perestroika care va duce la prăbușirea colosului sovietic. Actul oficial de dezmembrare a URSS se va petrece tocmai în ziua de 8 decembrie 1991, aniversarea Neprihănitei.
La Fatima așadar, poate mai mult decât oriunde altundeva, Cerul, prin intermediul Mariei, a ținut să ne demonstreze cât de strâns sunt legate între ele credința și istoria. Să ne arate cum binele și răul, care se nasc din inima omului, influențează asupra evenimentelor concrete. Și cum creștinii credincioși, împreună cu Biserica, trebuie să fie conștienți de acest lucru și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să caute remedii. În cadrul unui proces care pare să nu se termine niciodată, într-o înșiruire de evenimente în care mereu între grâu și neghină va exista controversă, până la terminarea istoriei.
La câteva decenii distanță nu putem să nu observăm că deși marxismul, cel puțin în Rusia, s-a încheiat, ceea ce l-a înlocuit – și anume un capitalism sălbatic și corupt – nu este cu nimic mai bun nici pentru credință și nici pentru modul în care se desfășoară viața multora. Ca de altfel în întregul Occident, ideologii nu mai puțin periculoase încearcă fărâmițarea creștinismului, atacându-i însăși bazele.
Dar Fatima rămâne în același loc, să ne amintească, în ciuda a toate, că putem să ne hrănim speranța alergând la Inima Neprihănită a Mamei care ne așteaptă pentru a ne purta la o altă Inimă, cea plină de dragoste mântuitoare, a Fiului ei Isus.
Sursa:www.lanuovabq.it
