(A Vindecării celor doi îndrăciţi din Gadara)
Suntem în capitolul 8 de la Matei şi îl vedem pe Isus vindecând un lepros, apoi sluga sutaşului, apoi pe soacra lui Petru. Îl vedem deasemenea potolind furtuna, iar în evanghelia de astăzi spulberând doar prin cuvânt puteri ale întunericului atât de cumplite încât terorizau o întreagă regiune. Există însă un zid, mai gros şi mai stabil decât zidurile Ierihonului, în faţa căruia chiar şi Dumnezeu se opreşte: zidul necredinţei noastre. Isus tocmai eliberează doi oameni şi un întreg ţinut poruncind demonilor să plece de acolo. Cetatea iese în întâmpinarea Eliberatorului şi îl roagă să plece de la ei… Iar Fiul lui Dumnezeu pleacă fiindcă respectă întotdeauna libertatea noastră. Evanghelia nu ne mai spune dacă Gadarenii şi-au refăcut alte turme de porci şi alte morminte în care să locuiască alţi posedaţi. Dar în mod cert spaţiul lor, aşa demonizat cum era, se bucura de consensul majorităţii. Cât de mare şi de teribil dar este darul liberului arbitru!
Doar două lucruri îl fac pe Isus să se minuneze: credinţa (ca şi în cazul sutaşului roman) şi necredinţa noastră (“de ce vă îndoiţi puţin-credincioşilor?”). Prima deschide porţile visteriei Cerurilor pentru cei care cred, a doua le închide cu şapte lacăte. Aici se dă adevărata luptă. Deoarece chiar dacă nu suntem atacaţi de cel rău precum cei doi din morminte, avem oricum o luptă de dus. Cel rău încearcă să ne facă robi prin frică, prin suferinţe, prin nevoia de siguranţă oferită de bunurile noastre, prin logica şi valorile efemere ale acestei lumi. Şi atunci avem cele două opţiuni din evanghelia de astăzi. Să deschidem larg porţile existenţei noastre lui Isus, aşa cum ne îndemnă sfântul Ioan Paul al II-lea la începutul pontificatului său, lăsându-l să vindece şi să exorcizeze zonele noastre păgâne. Sau, să ţinem mult mai mult la turmele noastre de porci, chiar dacă sunt la pachet cu diavoli şi morminte, şi să-i spunem lui Isus: pleacă de la noi. E o luptă ce se va duce în sufletul nostru până în ultimul moment, de la cele mai mari lucruri până la cele mai mici: lumină sau întuneric, Isus sau mamona, credinţă sau necredinţă. Ca şi adevăraţi ucenici ai lui Cristos să ne lăsăm încontinuu exorcizaţi de puterea eliberatoare a cuvântului lui Dumnezeu.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 8,28-9,1
Trecând Isus dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci. Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. Intrând în corabie, Isus a trecut şi a venit în cetatea Sa.
