Catedrala Greco-Catolică ‘Sfânta Treime’ din Blaj, cel dintâi edificiu baroc din mediul românesc din Transilvania, deţine un iconostas unic în spaţiul românesc, de o rară frumuseţe, fiind considerat şi cel mai mare din ţară – transmite AGERPRES.
În vizita sa istorică din 1999 din România, Papa Ioan Paul al II-lea a făcut referire în predica sa rostită în Catedrala ‘Sfântul Iosif’ din Bucureşti la acest iconostas, numindu-l ‘splendid’.
Nicolae Iorga spunea despre iconostasul catedralei din Blaj că este ‘prin întindere şi bogăţie’ cel mai impunător ‘din toată românimea’. De altfel, Iorga este cel care a sesizat şi subliniat pentru prima oară însemnătatea şi valoarea artistică a iconostasului sculptat în secolul al XVIII-lea de către tâmplarul Aldea din Tîrgu Mureş.
Situată în centrul istoric, respectiv în Piaţa 1848, locul în care au avut loc adunările populare din 3 aprilie şi din 2/14 mai 1848, Catedrala ‘Sfânta Treime’ a fost construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în stil baroc.
În 1738, episcopul Micu Klein a încheiat un contract cu arhitectul italian Martinelli, de la Curtea Imperială din Viena, pentru edificarea catedralei. Construcţia celui dintâi edificiu baroc din mediul românesc din Transilvania a început în 1738 şi a fost terminată în 1749. Slujirea în biserică a început însă doar în 1765, după finalizarea iconostasului.
La început, catedrala, o biserică de tip sală, poseda doar un singur turn pe faţadă. Ulterior, în 1837, a fost mărită şi supusă unor modificări semnificative, fiind prevăzută cu două turnuri pe faţadă şi cu o terasă cu balustradă, ce precede portalul, dobândind aspectul de astăzi.
Înalt de 14 metri şi lat de 11,5 metri, iconostasul a fost sculptat de către meşterul tâmplar Aldea din Tîrgu Mureş, între 1749 şi 1765. E posibil ca acest meşter să se fi aflat în anturajul unor artişti germani de expresie barocă.
Iconostasul este considerat cel mai mare din ţară, iar însemnătatea sa artistică şi istorică este deosebită, aflăm din volumul ‘Iconostasul Catedralei Greco-Catolice ‘Sfânta Treime’ din Blaj’ (Sec. XVIII)’, autori Cornel Tatai-Baltă şi Ioan Fărcaş.
Sculptat în lemn de tei, aurit şi policromat, iconostasul este executat în maniera barocului postbrâncovenesc. El abundă de elemente decorative vegetal-florale, zoomorfe şi antropomorfe. În repertoriul botanic extrem de variat se integrează siluete de păsări şi animale, compoziţii cu figuri umane, diverse vase şi însemne heraldice. Este fără ornamentaţie geometrică.
Deşi şi-a pus semnătura doar pe cele şase mari icoane împărăteşti, icoanele au fost realizate în cea mai mare parte de pictorul de origine macedo-română Ştefan Tenetzky, din Arad, cotat ca unul dintre cei mai valoroşi artişti din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Pictorul îmbină elemente de tradiţie bizantină cu cele de sorginte apuseană, îndeosebi din epoca barocă. El se află de asemenea sub înrâurirea icoanelor ucrainene.
‘În vara anului 2010, ca urmare a fotografierii detaliate a întregului iconostas şi a cercetării acestuia pe calculator, a ieşit la iveală, în mod cu totul surprinzător, faptul că icoanele proorocilor, dintre care una este semnată şi datată clar în 1764, cât şi pictura Crucii Răstignirii cu molenii aparţin lui Grigorie Ranite (Hranite), din Craiova’, menţionează Cornel Tatai-Baltă şi Ioan Fărcaş. Pictor de şcoală brâncovenească, Ranite era foarte cunoscut în epoca sa.
Pictorii care au restaurat iconostasul între 1995-1996 au susţinut că acesta a fost pictat nu doar de o singură persoană. ‘Pictorul Nicolae Sava a comunicat că icoanele iconostasului au fost supuse unei analize chimice în urma căreia a reieşit că o parte dintre acestea au fost realizate în tempera, în timp ce altele au fost pictate în ulei. La icoanele împărăteşti executate în ulei s-a folosit şi foiţa de aur’, precizează autorii volumului ‘Iconostasul Catedralei Greco-Catolice ‘Sfânta Treime’ din Blaj’ (Sec. XVIII)’.
Cornel Tatai-Baltă şi Ioan Fărcaş susţin că uşile împărăteşti ale iconostasului sunt unice pe plan naţional, în ceea ce priveşte sculptura şi pictura. Terminate în partea superioară sub formă de acoladă, ele sunt încadrate de stâlpi cu secţiune pătrată, ce se continuă cu colonete torsadate, spiralate, cu capiteluri compozite. Peste acestea se ridică colonete scurte, între care se desfăşoară un arc semicircular al cărui timpan este bogat împodobit.
În ansamblul său, frontonul iconostasului poate sugera un vultur cu aripile desfăcute.
Cupola din faţa iconostasului a fost pictată de Iacov din Răşinari, numele său ieşind la iveală abia cu prilejul restaurării efectuate după 1990.
Catedrala deţine şi un covor de lână, de dimensiuni mari, ţesut în 1900 de un grup de femei din Maramureş, după desenul pictorului şi graficianului Octavian Smigelschi. Covorul, care are un chenar amplu, cu motive geometrice de sorginte populară, reprezintă un vultur uriaş cu aripile întinse.
Unul dintre monumentele reprezentative ale Blajului, Catedrala ‘Sfânta Treime’ este locul în care, din 1997, se află rămăşiţele pământeşti ale ctitorului său, episcopul Inocenţiu Micu Klein, aduse de la Roma. Tot aici odihneşte şi Cardinalul Alexandru Todea, trecut la cele veşnice în primăvara lui 2002. Cel mai probabil şi osemintele primului episcop greco-catolic, cel care a pus bazele Bisericii Române Unite cu Roma, Atanasie Anghel, deshumate pe cale arheologică în 2013 din curtea unei biserici ortodoxe din Alba Iulia, vor fi înhumate tot aici.
În această catedrală şi-a rostit Simion Bărnuţiu, în 2 mai 1848, celebrul discurs devenit programul politic al românilor din Transilvania, considerat „cea mai mare operă oratorică din istoria românilor”.
Sursa text: voceatransilvaniei.ro
Foto: Th. Wallut/ACC
