Calvarul jertfei şi mântuirii noastre, Golgota neamului nostru – aşa a numit PS Petru Gherghel, episcop romano-catolic de Iaşi, memorialul de la Sighet, în cadrul pelerinajului anual la mormintele martirilor, desfăşurat în acest an pe 9 mai.
Potrivit unui comunicat al Eparhiei de Cluj-Gherla, şi în acest an, mii de pelerini din toată ţara, episcopi, preoţi, persoane consacrate, credincioşi, au pornit pe jos din faţa Memorialului victimelor comunismului şi al rezistenţei, spre Cimitirul Săracilor din Sighet, în glas de cântec şi rugăciune, comemorare şi mărturie, citind pasaje din Sfintele Evanghelii şi mărturii din Închisoarea Sighetului. Credincioşii, împreună cu toţi episcopii Conferinţei episcopale din România s-au îndreptat apoi spre locul special amenajat pentru celebrarea Sfintei Liturghii, la care au luat parte:
PS Petru Gherghel – episcop de Iaşi, PS Virgil Bercea – episcop greco-catolice Oradea, PS Alexandru Mesian– episcop de Lugoj, PS Florentin Crihălmeanu– episcop de Cluj-Gherla, PS Mihai Frăţilă – episcop de Bucureşti, PS Anton Coşa – episcop de Chişinău, PS Cornel Damian – episcop auxiliar de Bucureşti, PS Aurel Percă – episcop auxiliar de Iaşi. De asemenea, au concelebrat PS Claudiu Pop – episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore de la Blaj şi IPS Ioannis Spiteris, episcop al arhidiecezei catolice din Corfu, Grecia.
Cuvântul de învăţătură a fost ţinut de PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, care a numit Sighetul, drept un loc unde «bobul de grâu a trebuit să moară ca să aducă rod». Prin Parabola grăuntelui de grâu, citită în cadru celebrării, «Isus ne arată că lumii de astăzi trebuie să-i vorbim despre speranţă». PS Petru Gherghel: „Nu am văzut niciodată un agricultor ca să se întristeze atunci când trebuie să îngroape în ţărâna ogorului cele mai frumoase şi cele mai sănătoase seminţe. În momentul îngropării seminţei, el jubilează în inima lui, ştiind că acea sămânţă nu e pierdută, ci e dătătoare de rod nou, înzecit, însutit şi înmiit. Episcopii noştri nu au murit, chiar dacă zac în pământul înnobilat de sânge sfânt. Nu, ei nu au murit, nu au dispărut, ci rodesc mereu haruri, daruri, binecuvântări şi ajutoare cereşti pentru diecezele şi eparhiile noastre, pentru toţi cei care-L caută pe Dumnezeu”.
Episcopul s-a adresat apoi miilor de pelerini prezenţi, dintre care mulţi au străbătut pe jos, „nu pentru a prohodi nişte răposaţi” –spune PS Gherghel, ci „pentru a invoca nişte martiri”. Pe aceştia, a asigurat ierarhul, «îi putem numi fericiţi, sfinţi»: „Nu am venit la Sighet ca fiind nişte rugători pentru ei, ci am venit să-L rugăm pe milostivul Dumnezeu să ne ofere prin mijlocirea lor, de aici, de la Sighet, haruri şi întărire pentru Bisericile noastre şi poporul nostru”.
IPS Petru Gherghel şi-a încheiat cuvântul afirmând cu tărie că: „Pământul Sighetului e înnobilat cu sângele martirilor. Aceşti martiri sunt cei care nu ne uită. Îi amintim cu atâta emoţie pe episcopii Traian Frenţiu, Tit Liviu Chinezu și Ioan Suciu care aici zac alături de atâţia alţii, preoţi şi vrednici creştini care mijlocesc pentru noi, fac să curgă peste noi darurile lui Dumnezeu.
Sighetul va rămâne pentru România Sanctuarul în care poate fi cinstit şi invocat unul care şi-a dat viaţa pentru noi, orice episcop şi preot şi credincios. Sighetul rămâne, pentru Biserica noastră, Calvarul Jertfei şi Mântuirii noastre. Rămâne Golgota Neamului nostru, rămâne în veci Altarul Celui de Sus de unde se revarsă peste trupul României roadele bogate ale Ţarinei Maicii Sfinte, odată cu sângele Martirilor şi al Mărturisitorilor, cei mai scumpi, care ne cheamă mereu să ne adăpăm din fidelitatea lor şi din izvorul iubirii lor pentru Dumnezeu, pentru Biserică şi pentru Neam. În veci amintirea şi cinstirea lor!
PS Vasile Bizău, episcopul Eparhiei de Maramureş, a salutat episcopii prezenţi, părinţii vicari, protopopi, preoţi, persoane consacrate, pe toţi pelerinii din întreaga ţară, „veniţi cu gând de rugăciune pe acest pământ sfinţit de jertfă sub cupola cerului”, reamintind faptul că tot în 9 mai a fost comemorată şi trecerea la cer a Episcopului Alexandru Rusu – episcop de Maramureş, care a murit la închisoarea din Gherla.
Aici, între 1948-1955, au fost îngropaţi la Sighet cel puţin 54 dintre opozanţii regimului comunist, ucişi de regimul de exterminare din Închisoarea Sighet. Între aceştia au fost 4 episcopi care şi-au dat viaţa pentru credinţă: Valeriu Traian Frenţiu († 11 iulie 1952) episcop greco-catolic de Oradea, Ioan Suciu († 27 iunie 1953) Administrator apostolic al Arhidiecezei de Făgăraş şi Alba Iulia, Tit Liviu Chinezu († 15 ianuarie 1955) episcop auxiliar de Făgăraş şi Alba Iulia şi Fericitul Anton Durcovici (†10 decembrie 1951), episcop romano-catolic de Iaşi, beatificat în 17 mai 2014, la Iaşi.
Pelerinajul din a doua sâmbătă din luna mai se încheie în fiecare an la Cimitirul Săracilor– unde se celebrează Sfânta Liturghie în memoria lor, dar şi a tuturor martirilor şi mărturisitorilor de sub regimul comunist. Acelaşi drum, între închisoare şi cimitir, era făcut de către cei ce transportau trupurile neînsufleţite ale deţinuţilor, noaptea, în ascuns, pentru a le depune în gropi comune, încercând să-i îngroape în uitare şi să se şteargă astfel ruşinea atrocităţilor comise asupra lor.
(rv–V. Sabo – M. Caba)
