Astăzi 5 aprilie 2015, am avut marea bucurie să asistăm la o dublă sărbătorire în catedrala Arhieparhiei Greco-Catolice de Alba Iulia şi Făgăraş cu hramul ,,Sfânta Treime’’. Prima sărbătoare a fost aceea a amintirii intrării triumfale a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos în cetatea Ierusalimului. Tipiconal vorbind , întotdeauna a VI-a duminică din post este denumită a Floriilor sau a Intrării Domnului în Ierusalim. Pericopele biblice au fost luate din Epistola către Filipeni a sfântului apostol Pavel (IV, 4-9) un text scripturistic care face o odă de bucurie şi de laudă lui Cristos şi trăirii în Împărăţia Sa. Apoi Evanghelia este luată din sfântul apostol şi Evanghelist Ioan (XII, 1-18). Acest pasaj a fost comentat în mod excepţional de Preasfinţia Sa Claudiu Lucian Pop, Episcopul curiei Arhiepiscopale Majore: pentru început, pentru a marca iubirea faţă de Isus a Mariei, sora lui Lazăr ,,un vas cu mir de mare preț este zdrobit pentru a unge picioarele lui Isus. Ar fi ajuns câteva picături, însă Maria, cea care a experimentat iubirea fără margini a lui Dumnezeu, răspunde cu un gest similar de iubire umană. Nu calculează cât ar fi costat, la fel ca Iuda, nu măsoară o parte din mir, ci îl dăruiește tot. E un gest de iubire umană ce trebuie să fi contat mult pentru Isus la începutul săptămânii patimilor Sale: creatură ce răspunde cu iubire Creatorului. E similar pe undeva cu întâlnirea învăluită în iubirea suferindă a mamei Sale Maria pe calea Crucii: o picătură de consolantă dragoste adevărată, în viforul patimilor mântuitoare. În scurt timp vasul trupului Său avea să cunoască soarta celui cu mir: sfărâmat, pentru că mirul mântuitor să se reverse de pe cruce pentru noi toți.’’
Mai departe Preasfinţia Sa ne învaţă, descinzându-ne barierele inimii închise de păcate şi dezbinări: poporul ce era de faţă ,, cânta precum îngerii din Betleem: “Osana întru cei de sus”. Iar peștera nașterii, așa cum ne este prezentată în icoane seamănă atât de mult cu mormântul de pe Golgota… Isus se apropie de adevărata naștere, cea înspre învierea și mărirea Sa. Iar viața noastră este precum intrarea Mântuitorului în Ierusalim: un pelerinaj prin această Vale a lacrimilor, împletit în unele momente cu gloriile și osanalele oamenilor. Dar ne naștem undeva în această lume, în Betleemul nostru și ne îndreptăm inexorabil înspre o altă naștere, la fel ca Fiul lui Dumnezeu. În pântecele pământului, Golgota noastră, încolțește noua noastră viață. Isus ne precede și sfărâmă porțile mormintelor noastre, transformând morțile noastre în tot atâtea nașteri. Ca un învingător, ne deschide calea înspre adevărata viață, înspre Dumnezeu.’’
A doua sărbătoare a fost hirotonirea a doi foşti studenţi ai seminarului Arhiepiscopal Major, ambii licenţiaţi şi masteranzi în sacrele discipline teologice. Aceştia sunt Fetiţa Florian Cristian şi Mican Mihai Paul. Doi foşti seminarişti cu o ţinută morală excepţională având cunoştinţe solide în dogmatică, liturgică şi drept canonic.
După ce li s-au impus mâinile de către Preasfinţia Sa, cerându-se ca harurile Spiritului Sfânt să-i sfinţească, să-i întărească şi să-i pregătească pentru jertfa care-i aşteaptă, li s-a dat sfântul obol (o părticică din sfintele taine) pe care trebuie să-l preamărească şi să-l cinstească până la a doua venire a Domnului şi Dumnezeului nostru Isus Hristos ca jertfa ,,pentru noi înşine şi unul pentru şi toate lui Hristos să i le dam’’ după cum bine spune o ectenie.
Acest moment de bucurie a fost subliniat încă de la începutul predicii Preasfinţiei Sale, mare lucru să ai noi slujitori în ogorul Domnului.
La finalul sfintei şi dumnezeieştii Liturghii amândoi au mulţumit: Preafericirii Sale Lucian Cardinal Mureşan pentru încrederea, sprijinul şi alegerea făcută, de a-i hirotoni ca şi sfinţiţi slujitori ai altarului, apoi i-au mulţumit celui care i-a hirotonit: Preasfinţiei Sale, celui care le-a dat harul de neşters al preoţiei prin impunerea mâinilor. Apoi au urmat mulţumiri aduse familiilor acestora, minunaţilor părinţi formatori, actuali şi foşti rectori, precum şi minunatelor familii care i-au ajutat să păşească cu credinţă, încă de mici pe acest drum urmărindu-L şi apropiindu-se cât mai intim de Cel care s-a dat pentru noi pentru Mântuirea noastră. S-a adus aminte şi de cei care astăzi nu mai sunt, părintele Fetiţa a făcut o minunată apologie mamei sale care l-a ajutat şi hrănit duhovniceşte vorbind ca să crească armonios în braţele milostivirii divine. Părintele Mican făcea memorie de alegerea pe care Domnul o întreprinde pentru a avea păstori vrednici şi dreptcredincioşi în viia Tatălui. Să nu le uitam şi pe minunatele soţii, actualele preotese care îi vor ajuta ca slujirea lor să fie fie cât mai armonioasă.
În continuare a urmat binecuvântarea pe care noii hirotoniţi au făcut-o peste episcopul hirotnitor, preoţii concelebranţi şi peste întreg poporul dreptcredincios. În încheiere a avut loc agapă frăţească la cantina Seminarului Arhieparhial Major ,,Bună Vestire’’ din Blaj.
Să le urăm celor doi, Părinţilor Mican Mihai Paul şi Fetiţa Florian Crstian, multe haruri şi pricepere în via Tatăului ceresc.
Aurel Cornea
Foto AICI.
