de Enzo Pennetta
Pentru cei care au un minim de pregătire științifică sau măcar un minim de bun simț, pare a fi o glumă macabră. Însă este vorba într-adevăr de oameni care sunt dispuși să cheltuiască mai mult de 150 de mii de euro pentru a-și urma un vis de imortalitate, care are de-a face mai mult cu vrăjitoria decât cu știința.
Într-un videoclip publicat de „Corriere della sera” în articolul „Voi renaște peste 300 de ani, speranțe și certitudini ai viitorilor italieni în hibernare”, se poate vedea și asculta mărturia primilor italieni care s-au încredințat unei societăți specializate, Cryonics Institute, din cadrul Alcor Cryonisc, pentru a fi hibernați până când progresul științific va găsi un remediu pentru cauzele morții lor.
Pentru a se putea alătura unui astfel de proiect, este necesar să se elimine procesul gândirii logice. Contradicțiile în care cad cei interesați pot fi găsite în articolul publicației: „Poate că există viață după moarte. Între 500 și 1000 de ani am putea reînvia. Și când ne vom trezi, este posibil să existe tratamente care vor vindeca bolile din cauza cărora am murit. Astfel vom continua să trăim mult mai mult, după o moarte temporară. Nemuritori, sau aproape. Pentru unii este o ficțiune, pentru alții o speranță, pentru puțini o certitudine. Cu siguranță vom renaște în următoarele secole. Nu sunt nebuni, cred cu tărie în știință și au încheiat contracte împovărătoare cu societăți americane. Vitto Claut, avocat din regiunea Friuli, este unul dintre primii italieni care au ales auto-congelarea. Daniele Chirico, roman, va hiberna alături de soție și de fiică. Toți aceștia vor merge să moară în SUA, în spitalele societății care se vor ocupa de conservarea corpurilor lor la -196 de grade, în interiorul unor silozuri de aluminiu umplute cu azot lichid, unde sunt ținute deja o sută de cadavre. De fapt, pacienții care așteaptă să fie înviați”.
Nu, îmi pare rău să contrazic editorialistul, dar nu este vorba despre oameni care cred în știință, este vorba despre o credință în absurd, de un produs secundar al culturii științifice, care a divulgat imaginea falsă a unei științe atotputernice, care are nevoie doar de timp pentru a ajunge la orice rezultat. În imaginarii științifici ai viitorului este posibil să-i recunoaștem pe aceia proiectați de Francis Bacon în „visul” său din utopia „Noua Atlantidă”. Ultima perioadă raportată poate fi formulată numai după renunțarea la utilizarea logicii elementare, cei care sunt definiți „cadavre”, după doar două cuvinte sunt denumiți „pacienți”, în așteptarea reînvierii.
Oximoronul unui „pacient cadavru” nu prezintă oameni care cred în știință, dar într-o pseudo-religie a învierii, care se împlinește într-un aforism atribuit lui Chesterton: „Cine nu crede în Dumnezeu, nu este adevărat că nu crede în nimic, deoarece începe să creadă în toate”. De exemplu, se începe să se creadă că, dacă știința a găsit un remediu pentru cauza propriei morți, trebuie, de asemenea, să dispună și de modalitatea de a-i învia pe cei morți. De fapt, hibernarea poate fi realizată doar după ce se constată moartea clinică: „procesul de hibernare trebuie să fie rapid, pentru a evita descompunerea corpului: în termen de două minute de la moartea clinică, capul pacientului trebuie adus la -96 de grade, după care sângele este înlocuit cu o substanță chimică numită lichid criogenic, iar corpul se introduce cu capul în jos în silozuri cu azot. Italienii care vor să intre în procesul de hibernare iubesc viața și nu doresc să moară. A intra în procesul de hibernare este ca și cum ai juca la loz în plic - spune Vitto Claut - dacă există chiar și o singură șansă de a reveni în lume, cu siguranță nu o voi pierde”. El deja și-a imaginat viitorul, este gata să-l trăiască: „Vom trăi sub pământ, pe o planetă fără apă și plante, ne vom hrăni cu pastile și vom merge pe Marte în week-end. Voi renaște peste 300 de ani, sunt sigur, între moartea clinică și înviere vor trece de fapt doar câteva momente. Când voi renaște, voi fi la jumătatea vieții: dacă în anul 1300 durata medie de viață era de 40 de ani, și astăzi este de 80 de ani, peste 400 de ani va fi de 160 de ani, iar eu voi putea trăi încă 80 de ani”.
Se specifică „două minute după moarte”, dar nimeni nu se întreabă de ce hibernarea trebuie să se producă numai după moarte și nu înainte. Răspunsul este constituit de faptul că procesul de hibernare înainte de moarte ar constitui crima, iar întrega conducere a societății Alcor ar aștepta momentul de a fi la rândul ei înghețată (sau condamnată, depinde de state). A-i congela capul unei persoane la -96 de grade reprezintă ucidere. Apoi, pentru siguranță se elimină și sângele și se înlocuiește cu un fluid, definit în mod parțial, pentru a fi siguri că „pacientul” a fost într-adevăr ucis. Cei de la Alcor afirmă că nu este așa.
La ignoranța științifică se adaugă clișeele istorice, care pentru a preamări „soarta magnifică și progresivă” a umanității, ne fac să credem că speranța de viață este fructul științei și nu este legată de calitatea vieții. Nu datorită științei moderne Democrit din Abdera a trăit 90 de ani, iar Pitagora și Platon au atins 80 de ani. Aspiranții la reînviere sunt siguri că în viitor se va trăi până la 160 de ani sau chiar mai mult. Nu citesc ziarele și nu știu că astăzi tendința este de a nega îngrijirile persoanelor în vârstă, pentru că tratamentul reprezintă o irosire de fonduri, cu o rentabilitate neglijabilă. Dacă acești „pacienți” congelați vor fi treziți, este foarte probabil ca, după un scurt salut pentru medici, să ceară să le fie administrată eutanasia. „Ave atque vale” (Salut și la revedere), ar fi spus Catullo.
Naște în cele din urmă o altă îndoială: chiar și un cod înghețat are un termen de valabilitate . Care este termenul limită al cadavrelor?
Acestea sunt daunele unei științe care nu poate să-și declare propriile limite, și vrea să creadă că poate totul, care nu știe să spună „nu știu” sau „nu pot”, devenind astfel o pseudo-religie.
Traducere: Liviu Ursu