de Aleksandr Solženicyn (Harvard, 8 iunie 1978)
[...] Declinul curajului în Occidentul de astăzi este, probabil, unul dintre aspectele frapante care cere un punct de vedere extern. Curajul civic a dezertat nu doar lumea occidentală în ansamblul său, ci și fiecare dintre țările care o compun, fiecare dintre guvernele sale, fiecare dintre partidele sale, precum și, bineînțeles, Organizația Națiunilor Unite. Acest declin al curajului este deosebit de vizibil în stratul administrativ și în stratul intelectual dominant, și, prin urmare, de aici derivă impresia că curajul a părăsit societatea în tot ansamblul său. Desigur, există încă mulți oameni curajoși, dar nu sunt ei aceia care conduc viața societății. Funcționarii politici și intelectuali manifestă acest declin, această slăbiciune, această nehotărâre în actele lor, în discursurile lor, și mai ales în considerațiile teoretice care grăbesc să demonstreze că acest mod de acțiune, care bazează politica unui stat pe lașitate și servitism este pragmatic, rațional și justificat de orice punct de vedere intelectual și moral mai ridicat.
Acest declin al curajului, care uneori pare să ajungă până la pierderea oricărei urme de virilitate, își asumă apoi o anumită nuanță ironică, atunci când aceiași funcționari sunt prinși de crize bruște de bravură și intransigență în fața guvernelor fără putere, în fața țărilor slabe pe care nimeni nu le susține sau a curentelor condamnate de toți, care, în mod evident, nu sunt în măsură să reacționeze în nici un fel. Dar limba lor se usucă și brațele lor paralizează în fața guvernelor puternice și în fața puterilor amenințătoare, în fața agresorilor și a terorii internaționale.
Este nevoie să amintim faptul că declinul curajului a fost întotdeauna considerat, încă din antichitate, semn prevestitor al sfârșitului?
În Occident, chiar și în absența cenzurii, se face o selecție meticuloasă care separă ideile la modă de cele care nu sunt, și, deși acestea din urmă nu sunt afectate de nici o interdicție explicită, nu au posibilitatea de a se exprima cu adevărat, nici în presă, nici în cărți, nici în vreo catedră universitară. Spiritul cercetătorilor voștri este liber, din punct de vedere juridic, dar, în realitate este împiedicat de idolii gândirii la modă, fără a exista, la fel ca în Est, o violență deschisă. Acea selecție realizată de modă, prin intermediul căreia se aduce totul la modele standardizate, îi împiedică pe gânditorii mai originali și independenți să își aducă aportul la viața publică, și determină apariția unui spirit gregar periculos, care este un obstacol în calea oricărei dezvoltări demne de acest nume. De când sunt în America, am primit scrisori de la persoane extraordinar de inteligente, de exemplu, de la un profesor al unui colegiu pierdut într-o provincie îndepărtată, care ar putea într-adevăr face mult pentru a-și salva țara: dar țara nu-l va putea niciodată asculta, deoarece mass-media nu îl susține. Și prin acest mod prejudecățile se instalează în mase, iar orbirea lovește o țară întreagă, cu consecințe, care în secolul nostru dinamic, pot fi foarte periculoase. [...]
Traducere: Liviu Ursu
