Mărturia Cardinalului O`Malley
Arhiepiscopul de Boston a povestit cum a reconstruit o dieceză distrusă de abuzurile sexuale și de instabilitate financiară.
„Când eram seminarist provincialul meu m-a întrebat care cred că ar fi cea mai dificilă misiune din lume, iar eu i-am vorbit despre băștinașii din Papua Noua Guinee. Dacă m-ar fi întrebat acum, răspunsul ar fi: Boston, Milano, Paris”. Puține cuvinte i-au trebuit Cardinalului O`Malley pentru a-i face să înțeleagă pe sutele de oameni care s-au înghesuit în Domul din Milano, cât de mare este provocarea „noii evanghelizări”. Cardinalul american a fost invitat de către Cardinalul Angelo Scola, Arhiepiscop de Milano, dar care a fost absent din cauza participării la Sinodul Extraordinar despre familie de la Roma.
Reconstrucția Bisericii. După ce a povestit pe scurt cei 20 de ani ai săi petrecuți între dieceza de Washington în mijlocul imigranților ilegali și „paradisul terestru” al Insulelor Virgine Americane, cardinalul a descris „coșmarul” Arhidiecezei de Boston, unde a fost numit Arhiepiscop în 2003: „Scandalul abuzurilor sexuale din partea preoților a izbucnit în 2002. Lumea era furioasă, multora le era greu să se mai încreadă în autoritățile care le-au trădat în repetate rânduri încrederea. Mulți au abandonat Biserica, mulți s-au rușinat: toți catolicii au rămas impresionați și preoții demoralizați. În plus, gestiunea financiară era în colaps: colectele din timpul Liturghiei, din cauza scandalurilor s-au diminuat. Am avut zeci de milioane de dolari datorii, care se dublau în fiecare an, și mai mult de o mie de procese intentate împotriva noastră. Când am ajuns, era nevoie de o reconstrucție a Bisericii”.
Drama abuzurilor sexuale. Cardinalul O`Malley a început cerând iertare: „Am întâlnit victimele abuzurilor și familiile victimelor. A fost un mare privilegiu pentru mine să-i pot întâlni: am înțeles durerea pe care au suferit-o și am învățat umilința. În mijlocul acestei drame am văzut și minunile măreției lui Dumnezeu în persoanele abuzate care își iertau abuzatorii”.
Transparență maximă. După crearea de noi legi și regulamente „foarte stricte, pentru ca abuzurile să nu se mai repete”, arhiepiscopul „a făcut alegeri dureroase pentru a reintra într-un echilibru financiar”, promovând o „transparență maximă”, recâștingând încetul cu încetul încrederea credincioșilor. Pentru a-i recupera pe preoți însă, a promovat o oră de adorație euharistică cu ei în fiecare săptămână și viața comunitară. Doar din acest punct „ne-am putut gândi la noua evanghelizare”.
Noua evanghelizare. În 11 ani, cardinalul a dat o viață nouă parohiilor, promovând formarea „deoarece doar cel care a fost evanghelizat poate evangheliza”; a promovat o cultură vocațională, „deoarece aveam nevoie de preoți: când am ajuns am fost pe cale să închidem seminarul, iar astăzi trebuie să construim mai multe camere, pentru că suntem foarte mulți”; a ajutat școlile catolice să stea în picioare „statul nu ne ajută, dar acestea sunt fundamentale pentru a ne introduce în viața credinței”; a încurajat o cale modernă de a vesti Evanghelia, folosind și rețelele de socializare și blogurile; a favorizat organizarea întâlnirilor și a conferințelor despre actualitate „în piețe, nu în biserici, pentru a atrage mai multe persoane”; i-a împins pe toți credincioșii la o prezență activă în societate „pentru a-i educa pe tineri”, reușind să respingă în 2006 un referendum cu privire la sinuciderea asistată; a reînnoit atenția cu privire la justiția socială, deoarece Biserica este aproape de cei săraci, iar cine o critică este atins de mărturia sfințeniei acesteia”. Fără să uităm faptul că orașul Boston este unul dintre cele mai mari centre universitare din SUA, cardinalul a adăugat: „Pentru acest motiv încercăm să avem o prezență cât mai activă în fiecare universitate”.
Valoarea crucii. Acesta este modul prin care cardinalul încercă să-și transforme credincioșii „într-o echipă de misionari, urmând indicațiile Papei Francisc: arătând fraților noștri frumusețea credinței și făcând propuneri frumoase de viață”. Însă, toate acestea nu se nasc din întâmplare: „Câteodată Dumnezeu îți dă o palmă, dar o face pentru a te salva de un rău mai mare. Crucea pe care Dumnezeu ți-o dă poate să te distrugă sau să te facă să crești în iubire: noi am crescut”.
Traducere: Liviu Ursu
Sursa:www.tempi.it
