Papa Francisc: Angelus (7 septembrie 2014)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia din această duminică, luată din capitolul 18 al Evangheliei lui Matei, prezintă tema corectării fraterne în comunitatea credincioşilor: adică modul în care eu trebuie să-l corectez pe un alt creştin atunci când face un lucru care nu e bun. Isus ne învaţă că dacă fratele meu creştin comite o greşeală împotriva mea, mă ofensează, eu trebuie să folosesc caritate faţă de el şi, înainte de toate, să-i vorbesc personal, explicându-i că ceea ce a spus sau a făcut nu e bun. Şi dacă fratele nu mă ascultă? Isus sugerează o intervenţie progresivă: mai întâi, revino ca să-i vorbeşte cu alte două sau trei persoane, pentru ca să fie mai conştient de greşeala pe care a făcut-o; dacă el, cu toate acestea, nu primeşte îndemnul, trebuie spus comunităţii; şi dacă nu ascultă nici de comunitate, trebuie făcut să perceapă fractura şi dezlipirea pe care el însuşi a provocat-o, făcând să dispară comuniunea cu fraţii în credinţă.
Etapele acestui itinerar indică efortul pe care Domnul îl cere comunităţii sale pentru a-l însoţi pe cel care greşeşte, pentru ca să nu se piardă. Înainte de toate trebuie evitat zgomotul cronicii şi bârfa comunităţii - acesta este primul lucru, de evitat asta -. "Mergi şi mustră-l între patru ochi" (v. 15). Atitudinea este de delicateţe, prudenţă, umilinţă, atenţie faţă de cel care a comis o greşeală, evitând ca vorbele să-l poată răni şi ucide pe frate. Pentru că, voi ştiţi, şi cuvintele ucid! Când eu bârfesc, când eu fac o critică nedreaptă, când eu "julesc" un frate cu limba mea, asta înseamnă a ucide faima celuilalt! Şi cuvintele ucid. Să fim atenţi la asta. În acelaşi timp această discreţie de a-i vorbi singur are scopul de a nu-l mortifica inutil pe păcătos. Se vorbeşte între cei doi, nimeni nu-şi dă seama de asta şi totul s-a terminat. În lumina acestei exigenţe se înţelege şi seria succesivă de intervenţii, care prevede implicarea câtorva martori şi apoi chiar a comunităţii. Scopul este acela de a ajuta persoana să-şi dea seama de ceea ce a făcut şi că prin greşeala sa a ofensat nu numai pe unul, ci pe toţi. Şi chiar de a ne ajuta pe noi să ne eliberăm de mânie sau de resentiment, care fac numai rău: acea amărăciune a inimii pe care o aduce mânia şi resentimentul şi care ne fac să insultăm sau să agresăm. Este urât. Aţi înţeles? Fără insultă! A insulta nu este creştineşte. Aţi înţeles? A insulta nu este creştineşte.
În realitate, în faţa lui Dumnezeu toţi suntem păcătoşi şi avem nevoie de iertare. Toţi. De fapt, Isus ne-a spus să nu judecăm. Corectarea fraternă este un aspect al iubirii şi al comuniunii care trebuie să domnească în comunitatea creştină, este o slujire reciprocă pe care putem şi trebuie s-o dăm unii altora. A-l corecta pe fratele este o slujire şi este posibilă şi eficace numai dacă fiecare se recunoaşte păcătos şi nevoiaş de iertarea Domnului. Aceeaşi conştiinţă care mă face să recunosc greşeala celuilalt, mai înainte încă îmi aminteşte că eu însumi am greşit şi greşesc de atâtea ori.
Pentru aceasta, la începutul Liturghiei, de fiecare dată suntem invitaţi să recunoaştem în faţa Domnului că suntem păcătoşi, exprimând prin cuvinte şi prin gesturi căinţa sinceră a inimii. Şi spune: "Ai milă de mine, Doamne! Eu sunt un păcătos! Mărturisesc, Dumnezeule Atotputernic, păcatele mele". Şi nu spunem: "Doamne, ai milă de acesta care este lângă mine, sau de aceasta, care sunt păcătoşi". Nu! "Ai milă de mine!". Toţi suntem păcătoşi şi avem nevoie de iertarea Domnului. Duhul Sfânt e cel care vorbeşte spiritului nostru şi ne face să recunoaştem greşelile noastre în lumina cuvântului lui Isus. Şi însuşi Isus e cel care ne invită pe toţi, sfinţi şi păcătoşi, la masa sa adunându-ne de la răscrucile drumurilor, din diferitele situaţii ale vieţii (cf. Mt 22,9-10). Şi printre condiţiile care unesc pe participanţii la celebrarea euharistică, două sunt fundamentale, două condiţii pentru a merge bine la Liturghie: toţi suntem păcătoşi şi Dumnezeu dăruieşte tuturor milostivirea sa. Sunt două condiţii care deschid larg poarta pentru a intra bine la Liturghie. Trebuie să ne amintim mereu de asta înainte de a merge la fratele pentru corectarea fraternă.
Să cerem toate acestea prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, pe care mâine o vom celebra în sărbătoarea liturgică a Naşterii sale.
_____________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
În aceste ultime zile au fost făcuţi paşi semnificativi în căutarea unei încetări a focului în regiunile interesate de conflictul din Ucraina orientală, deşi am auzit astăzi ştiri mai puţin încurajatoare. Totuşi doresc ca ei să poată aduce alinare populaţiei şi să contribuie la eforturile pentru o pace durabilă. Să ne rugăm pentru ca, în logica întâlnirii, dialogul început să poată continua şi aduce rodul sperat. Marie, Regina păcii, roagă-te pentru noi.
În afară de asta unesc glasul meu cu acela al Episcopilor din Lesotho, care au adresat un apel pentru pace în acea ţară. Condamn orice act de violenţă şi îl rog pe Domnul pentru ca în Regatul Lesotho să se restabilească pacea în dreptate şi în fraternitate.
Duminica aceasta, un convoi de circa 30 de voluntari de la Crucea Roşie Italiană pleacă în Irak, în zona Dohuk, aproape de Erbil, unde sunt concentrate zeci de mii de refugiaţi irakieni. Exprimând o apreciere vie faţă de această operă generoasă şi concretă, împart binecuvântarea lor tuturor şi tuturor persoanelor care caută în mod concret să-i ajute pe fraţii noştri persecutaţi şi asupriţi. Domnul să vă binecuvânteze.
Salut toţi pelerinii care provin din Italia şi din diferite ţări, îndeosebi grupul de brazilieni, pe studenţii de la şcoala "Sfântul Vasile cel Mare" din Presov, în Slovacia, pe credincioşii din Sulzano (Brescia), Gravina di Puglia, Castiglion Fiorentino, Poggio Rusco (Mantova), Albignasego (Padova), Molino di Altissimo (Vicenza), pe copiii de la mir din Matera, Valdagni şi Vibo Valentia.
Adresez un salut cordial cardinalului arhiepiscop de Lima şi diecezanilor săi, care astăzi inaugurează al XX-lea Sinod al Arhidiecezei de Lima. Domnul să vă însoţească în acest drum de credinţă, de comunitate şi de creştere.
Şi amintiţi-vă mâine - aşa cum am spus - de sărbătoarea liturgică a Naşterii Sfintei Fecioare Maria. Ar fi ziua ei de naştere. Şi ce se face când mama sărbătoreşte ziua ei de naştere? Se salută, i se fac urări... Amintiţi-vă mâine, de dimineaţă devreme, din inima voastră şi de pe buzele voastre, s-o salutaţi pe Sfânta Fecioară Maria şi să-i spuneţi: "La mulţi ani". Şi să-i spuneţi un Bucură-te, Marie, care să vină din inima de fiu şi de fiică. Amintiţi-vă bine!
Vouă tuturor vă cer, vă rog, să vă rugaţi pentru mine. Vă doresc duminică frumoasă şi poftă bună.
Francisc
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Sursa:www.ercis.ro
