În Vestul sălbatic american au trăit cowboy, indieni, misionari catolici şi călugăriţe. Într-adevăr călugăriţele energice, curajoase, eroice şi, poate chiar sfinte asemenea sorei Blandiana Segale, pentru care, aşa cum a anunţat Arhiepiscopul de Santa Fe (Mexic), Mons. Michael J. Sheehan, se deschide acum, cu acordul Sfântului Scaun, cauza de beatificare.
Sora Blandiana s-a năcut la Cicagna, provincia de Genova (Italia), pe data de 23 mai 1850, cu numele de Rosa Maria. Când avea 4 ani, părinţii ei (Giovanna Malatesta şi Francesco Segale) s-au mutat în Cincinnati, Ohio, astfel că viitoarea călugăriţă devine americană. Blandiana, nume de martiriu în secolul al II-lea, a fost ales de către Rosa Maria, pe 8 decembrie 1868, la vârsta de 16 ani, când a intrat în mănăstirea Surorilor Carităţii. La fel a făcut şi sora ei mai mare, Maria Magdalena, care după ce a respins mai multe propuneri de căsătorie, a urmat-o în aceeaşi mănăstire, alegând numele de Iustina.
O primă misiune a tinerei călugăriţe a fost predarea în oraşele Steubenville (unde astăzi se află, o cunoscută universitate franciscană, fondată în 1946) şi Dayton, în Ohio. Apoi, pe 27 noiemvrie 1872, a fost trimisă într-o misiune în oraşul minier Trinidad, Colorado (SUA).
Dar, Colorado de atunci nu era ca cel de astăzi: uşor de ajuns cu avionul şi renumit pentru unele dintre cele mai frumoase staţiuni de schi din lume. Era în schimb un teritoriu semi-sălbatic de frontieră, plin de indieni şi de pistolari. Ajunsă la destinaţie pe data de 9 decembrie, la 22 de ani, a fost surprinsă să găsească doar câteva case pentru tâlharii din Vestul Sălbatic american, unde linşajul reprezenta una dintre singurele metode de reglare a conturilor. Aşadar, în acest ambient, sora le preda copiilor. O dată, a reuşit să salveze viaţa unui om acuzat de împuşcarea altuia. Mulţimea l-a scos din celula în care era închis pentru a-l atârna în piaţă, dar sora Blandiana a reuşit să-l convingă pe un şerif să-l cruţe, cu condiţia ca acuzatul să-şi ceară scuze victimei şi mulţimii.
Apoi, o altă ameninţare s-a ivit asupra Trinidadului: celebrul hoţ şi criminal Billy the Kid (Henry McCarty 1859-1881). Dar chiar şi pentru criminali cei mai experimentaţi lucrurile nu au decurs întotdeauna bine. În timpul unei altercaţii, Billy a fost împuşcat şi a fost ascuns într-o baracă, nu departe de Trinidad. Aflând toate acestea de la un tânăr de la şcoală, sora Blandiana a mers la bandit cu mâncare şi cu apă, reuşind să poarte cu el şi o discuţie despre Dumnezeu. După o vreme lui Billy i s-au vindecat rănile, dar le-a transmis câtorva medici din zonă că-i va decapita pentru că au refuzat să se ocupe de el pe motiv că este tâlhar.
Cu toate acestea, ajuns din nou la Trinidad, Billy nu se întâlneşte cu medicii, ci cu sora Blandiana. O salută cu o amabilitate extremă, iar ca şi recunoştiinţă i-a spus că îi va îndeplini orice dorinţă. Atunci, sora i-a spus să nu îi decapiteze pe cei patru medici. Billy a rămas uimit deoarece sora Blandiana cunoştea motivul pentru care el a venit în oraş, dar în final a cruţat vieţile acelora pe care a decis să le ia.
Istoria călugăriţei genoveze care în Vestul Sălbatic îl opreşte pe celebrul “Attila” din film, a făcut înconjurul lumii. De asemenea a câştigat şi poreclele de “călugăriţa cu pinteni” şi “călugăriţa cea mai rapidă din West”, datorită iubirii sale pentru Dumnezeu, care este mai rapidă decât orice revolver. Din 1873 sora Blandiana a fost trimisă la Santa Fe, în Mexic, parcurgând până aici o distanţă de 1400 de kilometri. Ajunsă la Santa Fe, a mers imediat să-şi întâlnească vechiul prieten Billy the Kid, care se afla în închisoare şi care a reuşit să evadeze după puţin timp.
Într-o zi, făcând o călătorie cu o trăsură, sora Blandiana şi cei ce se aflau împreună cu ea, au fost hărţuiţi de bandiţi. La sosirea atacatorilor, sora recita Rozarul. Liderul bandei a aruncat o privire în trăsură, şi-a ridicat pălăria în semn de respect şi a plecat cu calul în altă parte. Era acelaşi Billy, iar prezenţa călugăriţei i-a dizolvat din nou intenţiile rele.
Pentru încă 20 de ani, sora genoveză L-a propovăduit pe Isus în Vestul Sălbatic, s-a îngrijit de bolnavi, de drepturile indienilor şi ale hispanicilor, a inaugurat şcoli, ospicii şi spitale. În 1882 a reconstruit mănăstirea distrusă din Albuquerque şi, tot aici, în 1901 a finalizat construcţia spitatului St. Joseph.
Apoi, datorită vârstei înaintate, sora Blandiana s-a întors la Cincinnati, unde, împreună cu sora ei, sora Iustina, a creat un centru de asistenţă pentru italieni. Aici, la Cincinnati a murit pe 23 februarie 1941. A fost printre primele femei care posedau permis de conducere.
Numele său, consacrat la Dumnezeu în sălbăticia vestului american, este legat de poveşti de eroism şi adevărate jertfe de sine, mai fascinante decât orice roman. În anii ’60, Rosa Maria Segale a fost în centrul a două materiale publicate în periodicul catolic de benzi desenate Treasure Chest of Fun&Fact, ilustrate de Lloyd Ostendorf (1921-2000), artist şi istoric, cunoscut pentru bibliografiile preşedintelui Abraham Lincoln.
Ce nu poate să producă iubirea sfinţilor pentru Cristos...
Traducere: Liviu Ursu
Sursa:www.lanuovabq.it
