Marșul „Împreună pentru viață” prin Cluj-Napoca a reunit peste o mie de participanți sâmbătă, 29 martie 2025. A fost un marș al speranței în această zi de primăvară, în care ploaia s-a împletit cu lumina credinței din suflete într-o manifestare a bucuriei vieții, a conștientizării darului vieții.
Împreună cu clujenii și cu toți cei care au ales să ia parte la marș s-au aflat și Episcopul, preoți, persoane consacrate și credincioși ai Eparhiei de Cluj-Gherla, profesori și tineri liceeni de la Liceul Greco-Catolic „Inochentie Micu”, împreună cu liceeni din Oradea, de la Liceul Greco-Catolic „Iuliu Maniu”, aflați într-un pelerinaj la Cluj-Napoca cu ocazia Anului „Cardinal Iuliu Hossu” și a Anului Jubiliar al Speranței.
Organizatorii Marșului „Împreună pentru viață” au pregătit diverse activități pentru copii, de asemenea, mai multe grupuri de copii și tineri au ținut mici concerte, mai întâi în Piața „Unirii” și, la final, în Piața „Avram Iancu”. Înainte de pornirea în marș, în Piața „Unirii” a avut loc deschiderea evenimentului, ocazie cu care, dintre reprezentanții cultelor creștine de față, au fost invitați să ia cuvântul Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul greco-catolic, și Înaltpreasfințitul Andrei Andreicuț, Mitropolitul ortodox.
Marșul a traversat apoi centrul orașului. Pornind din Piața „Unirii”, purtătorii mesajelor pentru viață au parcurs b-dul Eroilor, – trecând prin fața Catedralei greco-catolice -, și au continuat pe Calea Dorobanților, pe str. Pitești, b-dul 21 Decembrie 1989, pentru a se opri în Piața „Avram Iancu”, în fața Catedralei ortodoxe. Manifestanții au purtat lozinci cu mesaje de încurajare a deciziei pentru viață, de întărire în credința că viața merită și trebuie să fie ocrotită, că mai ales viața umană trebuie întotdeauna să aibă întâietate, să fie protejată începând cu prima clipă în care un prunc este conceput în pântecele maicii sale.
În timpul marșului a plouat continuu, mersul prin ploaie fiind și un simbol al jertfei, acum, în Postul Paștelui. La încheierea marșului ploaia a stat, și, în Piața „Avram Iancu”, s-au mai desfășurat activități pro-life și concerte, un moment muzical fiind prezentat – la fel ca la edițiile precedente – și de Corul de copii „Allegria” de la Catedrala „Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea”.
Marșul pentru viață a fost promovat de organizatori și ca invitație la a fi „împreună pentru viață”, ceea ce a subliniat Preasfinția Sa Claudiu, arătând că, „alături de cuvântul esențial care ne unește astăzi, «viață», în contextul politic internațional pe care îl trăim la fel de important este primul cuvânt, «împreună».” Și, mulțumind tuturor că au ales să fie apărători ai vieții, că au venit „chiar pe ploaie pentru a manifesta public credința”, le-a cerut: „Aș vrea să vă mulțumesc și să ne rugăm toți lui Dumnezeu pentru ca împreună să mergem în continuare, fiindcă nu cred că avem șanse de izbândă în actualul context, dacă vom merge fiecare pe calea noastră. Provocările sunt atât de mari încât e imperativ să mergem împreună.”
A continuat: „De asemenea, aș vrea să punem evenimentul pe care îl trăim cu toții în context. E foarte important să fim împreună pentru viață, gândindu-ne la protejarea vieții de la concepere până la finalul de pe acest pământ, dar este la fel de important să gândim, la acest eveniment, și felul în care noi milităm pentru viață, punându-l în viața noastră de credință pe de-a întregul ei. E important să avem acest moment, dar este important să avem, în restul anului, în care nu ne întâlnim, același mod de a ne manifesta credința”. Amintind că la nivel național este Anul „Cardinal Iuliu Hossu”, Preasfinția Sa Claudiu a adus aminte „cuvintele lui, poate cele mai cunoscute: «Credința noastră este viața noastră». Așadar, credința nu se poate limita doar la anumite aspecte, ci trebuie să cuprindă întreaga noastră viață.”
A încheiat invitând la rugăciune pentru „mamele care au trăit tragedia pierderii unui copil și momentul în care ele, de bunăvoie, sau din diferite motive, au spus «nu» vieții care se năștea în pântecele lor”. Pentru ele în mod special a adresat următoarele cuvinte: „Aș vrea să știe, așa cum știu toți oamenii păcătoși – așa cum suntem noi toți -, că niciodată Dumnezeu nu închide pentru totdeauna poarta speranței, și, de aceea aș vrea să știe că Biserica are un parcurs de vindecare sufletească și trupească pentru ele, că niciodată nu e prea târziu pentru Dumnezeu.”
„Noi avem diferite experiențe de păcat, dar suntem cu toții niște păcătoși iertați – aceasta mărturisim atunci când intrăm în biserici, atunci când ne rugăm, atunci când celebrăm Sfânta Liturghie, încontinuu spunem: «Doamne miluiește-ne, Doamne îndură-te spre noi». Doar păcătoșii, doar bolnavii, doar cei nevoiași pot spune «Doamne îndură-te spre noi!», fiindcă nu îi cerem lui Dumnezeu decât îndurare. Aceasta fac toți bolnavii în Sfânta Scriptură, cei leproși, cei orbi, șchiopi, surzi, toți spun: «Doamne, îndură-te de noi». Și atunci, dacă pentru noi cerem îndurare, cu cât mai mult trebuie să o manifestăm tuturor. Așadar, să fie un gest de manifestare a credinței publice, un marș pentru viață, împreună pentru viață, dar cu acea umilință pe care oamenii care au căzut deja și au primit iertarea lui Dumnezeu știu să o arate tuturor.”
