A fost publicat în 19 martie a.c. – solemnitatea ”Sfântul Iosif” – mesajul papei Francisc pentru Ziua mondială de rugăciune pentru vocații din 2025. Marcată, prin tradiție în cea de-a patra duminică a Paștelui, manifestarea pastorală cade anul acesta în 11 mai și poartă amprenta Jubileului speranței.
”Voi, cei tineri, sunteți chemați să fiți protagoniști sau, mai bine zis, co-protagoniști alături de Spiritul Sfânt, care trezește în voi dorința de a face din viață un dar de iubire”: scrie papa Francisc în Mesajul de anul acesta pentru Ziua mondială de rugăciune pentru vocații, care se va marca în a patra duminică a Paștelui (11 mai 2025).
Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, Mesajul papei Francisc.
MESAJUL SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
pentru a LXII-a Zi mondială de rugăciune pentru vocații
11 mai 2025
Dragi frați și surori,
În cea de-a LXII-a Zi mondială de rugăciune pentru vocații, doresc să vă adresez o invitație plină de bucurie și încurajatoare de a fi pelerini ai speranței prin dăruirea generoasă a vieții.
Vocația este un dar prețios pe care Dumnezeu îl sădește în inimi, o chemare de a ieși din sine pentru a porni pe un drum de iubire și slujire. Și fiecare vocație în Biserică - fie că este laicală, fie la slujirea hirotonită sau la viața consacrată - este un semn al speranței pe care Dumnezeu o nutrește pentru lume și pentru fiecare dintre copiii săi.
În acest timp, mulți tineri se simt pierduți în fața viitorului. Ei se confruntă adesea cu incertitudinea privind perspectivele de muncă și, mai profund, cu o criză de identitate care este o criză de sens și de valori și pe care confuzia digitală o face și mai dificil de traversat. Injustițiile față de cei slabi și săraci, indiferența bogăției egoiste și violența războiului amenință planurile de viață bună pe care le cultivă în sufletele lor. Cu toate acestea, Domnul, care cunoaște inima omului, nu ne abandonează în nesiguranță; dimpotrivă, vrea să trezească în fiecare conștiința de a fi iubit, chemat și trimis ca pelerin al speranței.
De aceea, noi, membrii adulți ai Bisericii, în special păstorii de suflete, suntem îndemnați să primim, să discernem și să însoțim parcursul vocațional al noilor generații. Iar voi, cei tineri, sunteți chemați să fiți protagoniști sau, mai bine zis, co-protagoniști alături de Spiritul Sfânt, care trezește în voi dorința de a face din viață un dar de iubire.
Dragi tineri, ”viața voastră nu este un «între timp». Voi sunteți un acum al lui Dumnezeu” (exhortația apostolică post-sinodală Christus vivit, 178). Este necesar să deveniți conștienți de faptul că darul vieții cere un răspuns generos și credincios. Uitați-vă la tinerii sfinți și fericiți care au răspuns cu bucurie la chemarea Domnului: Sfânta Roza de Lima, Sfântul Dominic Savio, Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Sfântul Gabriel al Maicii Îndurerate, la Fericiții Carol Acutis și Pier Giorgio Frassati, care în curând vor fi proclamați Sfinți, și la mulți alții. Fiecare dintre ei și-a trăit vocația ca pe un drum către fericirea deplină, în relație cu Isus cel viu. Când ascultăm cuvântul său, inima ne arde în piept (cf. Lc 24,32) și simțim dorința de a ne consacra viața lui Dumnezeu! Atunci vrem să descoperim în ce fel, în ce formă de viață putem să-i răspundem iubirii pe care El ne-o dăruiește mai întâi.
Fiecare vocație, percepută în adâncul inimii, generează un răspuns ca imbold interior spre iubire și slujire, ca sursă de speranță și caritate și nu ca o căutare a afirmării de sine. Prin urmare, vocația și speranța se întrepătrund în planul divin pentru bucuria fiecărui bărbat și a fiecărei femei, toți chemați în prima persoană să-și ofere viața pentru alții (cf. exortația apostolică Evangelii gaudium, 268). Sunt mulți tineri care caută să cunoască calea pe care Dumnezeu îi cheamă să o urmeze: unii recunosc (deseori cu uimire) vocația la preoție sau la viața consacrată; alții descoperă frumusețea chemării la căsătorie și la viața de familie, precum și la angajamentul pentru binele comun și la mărturisirea credinței în rândul colegilor și prietenilor.
Orice vocație este animată de speranță, care se traduce în încrederea în Providență. De fapt, pentru creștin, speranța este mai mult decât un simplu optimism uman: este mai degrabă o certitudine înrădăcinată în credința în Dumnezeu, care lucrează în istoria fiecărei persoane. În acest fel, vocația se maturizează prin angajamentul zilnic de fidelitate față de Evanghelie, în rugăciune, în discernământ, în slujire.
Dragi tineri, speranța în Dumnezeu nu dezamăgește, pentru că El călăuzește fiecare pas al celor care i se încredințează. Lumea are nevoie de tineri care să fie pelerini ai speranței, curajoși în a-și dedica viața lui Cristos, plini de bucurie pentru simplul fapt de a fi discipolii-misionari ai Săi.
Descoperirea propriei vocații are loc prin intermediul unui parcurs de discernământ. Acest parcurs nu este niciodată solitar, ci se dezvoltă în cadrul comunității creștine și împreună cu ea.
Dragi tineri, lumea vă împinge să faceți alegeri pripite, să vă umpleți zilele de zgomot, împiedicându-vă să simțiți o tăcere deschisă către Dumnezeu, care vorbește inimii. Aveți curajul să vă opriți, să ascultați în voi înșivă și să-l întrebați pe Dumnezeu ce visează pentru voi. Tăcerea rugăciunii este indispensabilă pentru „a citi” chemarea lui Dumnezeu în istoria proprie și pentru a da un răspuns liber și conștient.
Reculegerea ne permite să înțelegem că putem fi cu toții pelerini ai speranței dacă facem din viața noastră un dar, în special în slujirea celor care locuiesc în periferiile materiale și existențiale ale lumii. Oricine îl ascultă pe Dumnezeu care cheamă nu poate ignora strigătul atâtor frați și surori care se simt excluși, răniți, abandonați. Fiecare vocație se deschide spre misiunea de a fi prezența lui Cristos acolo unde lumina și consolarea sunt mai necesare. În special, credincioșii laici sunt chemați să fie „sarea, lumina și plămada” Împărăției lui Dumnezeu prin angajamentul lor social și profesional.
În acest orizont, lucrătorii pastorali și vocaționali, în special însoțitorii spirituali, nu trebuie să se teamă să-i însoțească pe tineri cu încrederea plină de speranță și răbdare a pedagogiei divine. Este vorba de a fi pentru ei persoane capabile de ascultare și de acceptare respectuoasă; persoane în care să aibă încredere, călăuze înțelepte, gata să îi ajute și atente să recunoască semnele lui Dumnezeu din drumul lor.
Prin urmare, îndemn la a promova îngrijirea vocației creștine în diferitele sfere ale vieții și activității umane, favorizând deschiderea spirituală a fiecărei persoane la vocea lui Dumnezeu. În acest scop, este important ca itinerarele educaționale și pastorale să ofere spații adecvate pentru însoțirea vocațiilor.
Biserica are nevoie de păstori, călugări, misionari, soți care știu să spună „da” Domnului cu încredere și speranță. O vocație nu este niciodată o comoară care rămâne închisă în inimă, ci crește și se întărește în comunitatea care crede, iubește și speră. Și cum nimeni nu poate răspunde singur la chemarea lui Dumnezeu, toți avem nevoie de rugăciunea și sprijinul fraților și surorilor noastre.
Iubiților, Biserica este vie și rodnică atunci când generează noi vocații. Iar lumea caută, adesea fără să-și dea seama, martori ai speranței, care să vestească prin viața lor că a-l urma pe Cristos este un izvor de bucurie. De aceea, să nu obosim să-i cerem Domnului noi lucrători în secerișul său, siguri că el continuă să cheme cu iubire. Dragi tineri, încredințez urmarea voastră a Domnului mijlocirii Mariei, Maica Bisericii și a vocațiilor. Mergeți mereu ca pelerini ai speranței pe calea Evangheliei! Vă însoțesc cu binecuvântarea mea și vă rog să vă rugați pentru mine.
Roma, Policlinica ”Gemelli”, 19 martie 2025
Francisc
