Deputații, Ovidiu Ganț, reprezentant al Forumului Democrat al Germanilor din România și Silviu Vexler, președinte al Federației Comunităților Evreiești din România la deschiderea, în Eparhia de Cluj-Gherla, a Anului „Cardinal Iuliu Hossu” (declarat la nivel național)
Înaltpreasfinția Voastră Nunțiu Apostolic,
Preasfințiile Voastre,
Doamnelor și domnilor,
Sunt profund emoționat și, evident, este o surpriză această invitație. Am făcut însă cu drag drumul de la București, spre casă la Timișoara, pe la Cluj, să întâlnesc prieteni cu această minunată ocazie. Cred că este un lucru deosebit să aducem un omagiu Cardinalului Iuliu Hossu toți împreună astăzi la Cluj, pentru că, dincolo de etnie sau confesiune, o asemenea personalitate care a făcut tot ce a făcut pentru țara sa, pentru Biserica sa și pentru noi toți, merită acest omagiu din partea noastră. De aceea cred că și deputatul minorității germane are un loc în biserica dumneavoastră astăzi, să prezinte acest omagiu.
Vreau să mulțumesc, totodată, prietenului meu, dl. deputat Silviu Vexler, președintele Comunității Evreiești din România, că mi-a dat șansa să-i fiu alături în acest demers, până la urmă politic, dar cu implicații, cred eu, profunde pentru societatea românească. Vă mulțumesc pentru ospitalitate și vă doresc tuturor un an bun, un an plin de lumina pe care o transmite figura luminoasă a Cardinalul Iuliu Hossu.
Înaltpreasfinția Voastră, Nunțiul Apostolic,
Preasfinția Voastră, Episcop Claudiu Pop, succesorul de drept al Cardinalului Iuliu Hossu,
Preasfințite Cristian Crișan,
Preasfințiile Voastre,
Doamnelor și domnilor,
Eu, atunci când am intrat în această biserică, am simțit că m-am rătăcit un pic. Chiar m-am rătăcit venind spre această Catedrală, este prima dată când am venit aici, dar am fost cuprins de o stare foarte ciudată. M-am întrebat adeseori ce îi atrage pe oameni, indiferent de religia de care aparțin, ce îi atrage către Dumnezeu. Ce îl face pe un om să își dorească să devină preot, ce inspirație dă Dumnezeu unei doamne, să o convingă să intre, să devină măicuță; în general, ce îi convinge și ce îi atrage pe oameni să vină să își găsească sau să își regăsească drumul către Dumnezeu. Și, ar fi fost, cred, foarte frumos să pot veni și cu un răspuns, presupun că un răspuns pentru o asemenea întrebare există cu adevărat. Dar, cred, și am fost convins întotdeauna că atunci când Dumnezeu dorește, în calea omului, care este mic și insignifiant, apare o lumină care să îl poată ghida înspre destinație. De ce am spus că m-am simțit atât de ciudat, dar într-un sens pozitiv, când am intrat în acest loc: eu doar am citit despre această Catedrală. Și dacă unul dintre motivele pentru care Cardinalul Iuliu Hossu este o figură atât de luminoasă în istorie și pe peste istorie, și, așa cum s-a menționat, pentru acțiunile pe care le-a efectuat în perioada Holocaustului, unul din locurile în care ascuns evrei pentru a-i salva a fost în această Catedrală.
Ca președinte al Federației Comunităților Evreiești de astăzi, ca un tânăr care pășește în acest loc, aș vrea să pot găsi cuvintele care să mă facă să transmit sentimentele care mă încearcă. Și pentru că nu reușesc, poate tocmai de asta am auzit atât de puternic sunetul și mesajul pe care fiecare voce din acest cor [Corul „Angeli” al Catedralei] a transmis-o.
O biserică, o sinagogă și orice lăcaș de cult sunt casa lui Dumnezeu. Dar, aceste lăcașuri pot fi cu adevărat casa lui Dumnezeu doar atunci când oamenii intră cu sufletul deschis, câtă vreme împărtășesc lucruri bune pe care își doresc să le facă, câtă vreme își doresc să facă bine lumii din jurul lor nu propriei persoane. Și, păstrând această idee, pentru corectitudine, asemenea oricărui om politic, eu sunt foarte încântat când sunt aplaudat. Vă rog să mă credeți, fiți convinși că îmi place. Dar dacă Anul „Cardinal Iuliu Hossu” există, meritul aparține Preasfințitului Cristian Crișan, care a avut această idee, Preasfințitului Claudiu Pop, care a continuat și a dezvoltat ideea. Eu, împreună cu domnul deputat Ganț am preluat-o și am căutat să o transformăm în realitate, fiind convinși că aceasta este misiunea și datoria noastră, atât față de țară, cât și față de noi înșine. În mod special, am mai spus-o și o repet, poate nici eu nu aș fi crezut în acest demers dacă un domn adesea îmbrăcat în alb, Sanctitatea Sa Papa Francisc, nu ne-ar fi încurajat din primele clipe când, împreună, i-am povestit despre acest demers. Mie nu mi-a venit să cred, când am auzit binecuvântarea: „Veți reuși!”
Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns în acest punct. Din tot ceea ce s-a spus despre Cardinalul Hossu, eu m-am gândit intens la un lucru: toate aspectele privind credința, omenia, privind înțelepciunea, studiile sunt foarte frumoase. Dar, câți dintre noi ar avea tăria supremă de a ierta pe cei care ne-au chinuit? Eu unul, știu sigur că nu aș putea să fac acest lucru, și, ca atare, privesc cu admirație Jurnalul [nn. Memoriile Cardinalului Iuliu Hossu], este într-adevăr o lectură cu totul deosebită. Eu am făcut greșeala să citesc și dosarele de la Securitate care îl privesc atât pe Cardinalul Iuliu Hossu, cât și persecuțiile îndreptate împotriva Bisericii Greco-Catolice. Acele dosare, vă asigur, sunt o lectură mult mai puternică și mai interesantă, reflectând, chiar din perspectiva Securității, toate modurile în care au încercat să îl cumpere, să îl mituiască, să îi ofere la propriu soarele de pe cer și luna din noapte, doar să accepte să plece capul. După care au urmat torturile, au urmat persecuțiile, iar restul poveștii o știți. Și, pentru că am avut șansa, sau neșansa, depinde cum priviți, să citesc toate aceste lucruri, o spun cu inima deschisă că puteți și trebuie să fiți mândri din toate punctele de vedere că din rândul Bisericii Greco-Catolice a ieșit o asemenea personalitate determinantă pentru țară și pentru întreaga lume.
Suntem într-o perioadă în care, din păcate, societatea în general și lumea în ansamblul ei pare că a fost cuprinsă de întuneric. Parcă cineva stinge câte un bec, treptat, parcă atunci când ne uităm în stânga și în dreapta omenia dispare, sau a dispărut deja. Iar, dacă întreaga lume are cu adevărat nevoie cu ceva, este de un simbol așa cum a fost Iuliu Hossu și mai ales de felul în care a ales să își trăiască viața. Putea să aibă o viață extrem de confortabilă și de profitabilă, din toate punctele de vedere, lucru care este spus chiar de către cei care îl persecutau. Și, m-am întrebat, trecând prin acele dosare: „totuși, la care pagină acceptă?” Și, partea proastă a fost că după ce am trecut prin toate paginile nu a acceptat nicăieri. De ce am spus că a fost o parte proastă? Vă închipuiți cum mă simt eu, un om oarecare, când trec prin toate aceste pagini, când văd cum un om într-o dimineață este luat cu binele, în alta cu răul, ba odată este îmbrățișat, ba odată este amenințat, și refuză să cedeze. Și azi, și mâine, și poimâine, și ani de zile. Acțiunea lui și acțiunea Episcopilor din acea vreme, curajul pe care l-au avut să își asume cu demnitate credința și să transforme credința în demnitate, ca un simplu observator, dacă îmi permiteți să spun, a salvat și a dat putere Bisericii Greco-Catolice să își continue rolul pe care l-a avut încă de la formarea României moderne, în legătura deplină cu Vaticanul și cu Sanctitatea Sa, Papa. Sunteți norocoși și vă invidiez cu prietenie pentru istoria pe care o aveți în spate, pentru toate lucrurile bune pe care de-a lungul istoriei le-ați împărtășit celor din jur.
Ca evreu, ca președinte al Federației Comunităților Evreiești din România, a fost și rămâne datoria mea de a spune, în prezența dumneavoastră în primul rând: mulțumesc pentru ceea ce Biserica Greco-Catolică și Biserica Romano-Catolică au făcut pentru ajutorarea evreilor persecutați în perioada Holocaustului. Eu mă gândesc de când am intrat aici, că poate, în locul unde eu stau comod și confortabil, stătea unul dintre membrii Comunității evreiești de atunci, care se ascundea aici, neștiind dacă va ieși viu afară sau dacă va scăpa. E un gând care mă macină, mă înfricoșează și mă motivează în același timp. Puteți fi cu adevărat mândri de acești oameni pe care îi vedeți aici, de Nunțiul Apostolic și mai ales de Sanctitatea Sa Papa, pentru modul în care se raportează la întreaga societate și pentru ceea ce acești oameni fac pentru dumneavoastră în fiecare zi. Dacă aș putea să îi conving să se mute la noi, i-aș convinge… Dar, dacă spuneți că suntem frați, e cea mai mare cinste și onoare pe care o faceți. Așa cum v-ați dat seama deja, evreii din România și greco-catolicii din România sunt uniți, din păcate, la bază, de durerea și persecuțiile pe care le-am îndurat. Ce-i drept, le-am îndurat cu rândul, dar acea durere s-a transformat într-o prietenie unică, care mă onorează și ne onorează din toate punctele de vedere.
Într-o lume în care societatea încearcă să ne convingă că trebuie să ne validăm și să fim validați de ceva, într-o lume în care oamenii caută tot felul de motive care să îi scoată în față, să îi valideze, să atragă aplauze, sau, mai nou să primească like-uri pe internet, Facebook…, cred că peste istorie cea mai mare reușită a omului Iuliu Hossu a fost să își transforme suferința pe care a îndurat-o pentru Biserică într-un motiv de speranță pentru viitor. S-ar fi putut ca din mărturiile sale să desprindem îndârjire, dorință de răzbunare și ură, pe care, ca om, aș fi putut să le înțeleg pentru cei care l-au persecutat. Dar fiecare om care citește acel volum și acele cuvinte pleacă acasă cu speranță. E, poate, și o temă de gândire, cum un om își transformă suferința într-un motiv de speranță pentru viitor.
Închei, spunând că atât în Federația Comunităților Evreiești din România, cât și în toate comunitățile evreiești din România și, atât cât este relevant, în mine, și îmi permit să spun, și în dl. deputat Ovidiu Ganț, ca reprezentant al minorității germane, veți găsi întotdeauna prieteni. Ceea ce am făcut și vom continua să facem, o facem cu inima deschisă, dar în primul rând pentru că am avut șansa să învățăm și să descoperim prieteni. Nu există un lucru mai cald și mai uman decât prietenia în familie. Sper că ne veți considera, așa cum vă considerăm noi: ca familia noastră, iar până atunci, fie memoria Cardinalului Iuliu Hossu binecuvântată, un motiv de lumină și de speranță pentru fiecare dintre noi și pentru întreaga societate. Vă mulțumesc din suflet!
Catedrala „Schimbarea la Față”, Cluj-Napoca,
30 ianuarie 2025
30 ianuarie 2025
