La Ajaccio, în Place d’Austerlitz, duminică, 15 decembrie a.c., papa Francisc a prezidat Sfânta Liturghie, momentul principal al vizitei sale de o zi în Corsica, la sesiunea de încheiere a unui congres pastoral dedicat devoțiunilor populare din regiunea Mării Mediterane. Inspirându-se din cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul, care a vestit venirea lui Mesia, papa i-a îndemnat pe cei prezenți să accepte chemarea la convertire și reînnoire spirituală.
”Poporul” a spus papa, ”îl întreabă pe Ioan Botezătorul: ”Atunci ce trebuie să facem?” (Lc 3,10). Ce trebuie să facem? Este o întrebare care trebuie ascultată cu atenție, pentru că exprimă dorința de a reînnoi viața, de a o schimba în bine. Ioan anunță sosirea mult așteptatului Mesia: cei care ascultă predica lui Ioan Botezătorul vor să se pregătească pentru această întâlnire: pentru întâlnirea cu Mesia, pentru întâlnirea cu Isus. Evanghelia după Sfântul Luca mărturisește că tocmai cei mai îndepărtați sunt cei care-și exprimă această dorință de convertire: nu cei care, din punct de vedere social, păreau a fi cei mai apropiați, nu fariseii și cărturarii, ci cei mai îndepărtați, care se ocupau de impozite, erau considerați păcătoși, iar soldații întreabă: ”Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” (Lc 3,12). Este o întrebare frumoasă, pe care poate astăzi, înainte de a ne încheia ziua, fiecare dintre noi o poate spune ca pe o rugăciune: ”Doamne, ce trebuie să fac în a-mi pregăti inima pentru sosirea Crăciunului?”.
”Și cel mai bun lucru pe care îl putem face”, a continuat pontiful, ”pentru a fi salvați și căutați de Isus este să spunem adevărul despre noi înșine: ”Doamne, sunt un păcătos”. Toți suntem, aici. Toți suntem. Și astfel ne apropiem de Isus cu adevărul”.
Papa a descris două moduri diferite de a-l aștepta pe Mesia: ”cu suspiciune sau cu o așteptare plină de bucurie”. ”Cel suspicios”, a spus papa, ”este plin de neîncredere și anxietate. Cel care are mintea ocupată cu gânduri egocentrice pierde bucuria sufletului: în loc să vegheze cu speranță, el se îndoiește de viitor. Fiind prins în proiecte lumești, el nu așteaptă lucrarea Providenței. El nu știe cum să aștepte cu speranța pe care ne-o dă Duhul Sfânt”.
”Totuși”, a evidențiat papa Francisc, ”Apostolul ne oferă un medicament eficient atunci când scrie: ”Nu vă îngrijoraţi pentru nimic şi, în orice împrejurare, cerând cu insistenţă prin rugăciune, cu mulţumire, să fie făcute cunoscute cererile voastre lui Dumnezeu!” (Fil 4,6). Credința în Dumnezeu dă speranță! Chiar recent, în cadrul Congresului care a avut loc aici, la Ajaccio, s-a subliniat cât de important este să cultivăm credința, apreciind rolul pietății populare. Să ne gândim la rugăciunea Rozariului: dacă este redescoperită și bine practicată, ea ne învață să ne păstrăm inima centrată pe Isus Cristos, cu privirea contemplativă a Mariei. Și să ne gândim la confrerii, care pot educa la serviciul gratuit pentru aproapele, atât spiritual, cât și fizic. Aceste asociații de credincioși, atât de bogate în istorie, participă activ la Liturghia și Rugăciunea Bisericii, pe care le înfrumusețează cu cântările și devoțiunile poporului. Iar membrilor confreriilor le recomand să se facă mereu disponibili, mai ales față de cei mai fragili, făcând activă credința în caritate. Iar acea confrerie care are o devoțiune specială să fie aproape de toți pentru a-i ajuta”.
A doua modalitate pe care a indicat-o papa: ”așteptarea plină de bucurie”. ”Nu este ușor să ai bucurie”, a continuat pontiful, ”bucuria creștină nu este în niciun caz lipsită de griji. În schimb, este o bucurie a inimii, bazată pe o temelie solidă, pe care profetul Sofonia, adresându-se poporului, o exprimă astfel: ”Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care salvează; se va bucura cu veselie pentru tine și va tăcea în iubirea lui. Se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie” (Sof 3,17).
”Venirea Domnului”, a mai spus pontiful, ”ne aduce mântuirea: de aceea este motiv de bucurie. Dumnezeu este puternic, spune Scriptura: El ne poate răscumpăra viața pentru că este capabil să realizeze ceea ce spune! Prin urmare, bucuria noastră nu este o consolare iluzorie, care să ne facă să uităm durerile vieții. Nu, nu este o consolare iluzorie. Bucuria noastră este rodul Duhului Sfânt prin credința în Mântuitorul Cristos, care bate la inima noastră, eliberând-o de tristețe și plictiseală. De aceea, venirea Domnului devine o sărbătoare plină de viitor pentru toate popoarele: în compania lui Isus descoperim adevărata bucurie de a trăi și de a da semnele de speranță pe care lumea le așteaptă”.
”Și pe măsură ce ne pregătim să-l primim pe Isus”, a spus papa Francisc, ”în acest timp al Adventului, comunitățile noastre să crească în capacitatea lor de a-i însoți pe toți, în special pe tineri în drumul lor spre Botez și Sacramente, dar într-un mod mai special pe bătrâni, pe persoanele în vârstă. Bătrânii sunt înțelepciunea unui popor. Să nu uităm acest lucru. Și fiecare dintre noi se poate gândi: Cum mă comport în fața bătrânilor? Merg să-i caut sau pierd timpul cu ei? Îi ascult? Îi abandonez? Mulți copii își abandonează părinții în căminele de bătrâni. Îmi amintesc că am mers la un azil de bătrâni pentru a-i vizita, iar pe o doamnă care avea trei, patru copii, am întrebat-o: ”Și cum sunt copiii dumneavoastră?” – ”Ei sunt bine! Am mulți nepoți” - ”Și ei vin să vă viziteze?” – ”Da, vin întotdeauna”.
Când am ieșit, asistenta mi-a spus: ”Ei vin o dată pe an”. Dar mama acoperea defectele copiilor ei. Și așa mulți îi lasă pe bătrâni în singurătate. Ba chiar, le fac urările de Crăciun sau de Paște prin telefon! Aveți grijă de bătrâni care sunt înțelepciunea unui popor”.
În final, papa Francisc a reflectat asupra numeroaselor provocări ale lumii de astăzi: ”Există multe motive de tristețe în lumea noastră”, a evidențiat pontiful, ”sărăcia extremă, războaiele, corupția și violența. Cu toate acestea, Cuvântul lui Dumnezeu ne încurajează mereu, ne dă speranță”.
”Dragi surori și frați”, a concluzionat papa, ”în orice timp și în orice necaz, Cristos este prezent, Cristos este sursa bucuriei noastre. El este cu noi în necazuri pentru a ne susține și pentru a ne da bucurie. Să păstrăm mereu această bucurie în inimile noastre, această asigurare că Isus Cristos este cu noi, merge împreună cu noi. Și astfel, cu această bucurie, cu această siguranță că Isus este cu noi, vom fi fericiți și îi vom face pe alții fericiți. Aceasta trebuie să fie mărturia noastră”.
La finalul Sfintei Liturghii, oferind binecuvântarea apostolică, pontiful a dorit să aducă mulțumiri celor prezenți, încurajându-i pe drumul de credință: ”Îi mulțumesc Cardinalului Bustillo pentru cuvintele sale și pentru această zi întreagă în care m-am simțit ca acasă! Mulțumesc tuturor celor care, în diferite moduri, au pregătit această vizită, comunității bisericești și comunității civile. Îi salut și îi binecuvântez pe cei bolnavi, pe bătrânii singuri, pe cei singuri. Fie ca Fecioara Maria să dea mângâiere și speranță celor care suferă. Fiți aproape de bătrâni, de cei bolnavi, de cei singuri. Apropiați-vă cu inima, apropiați-vă cu gesturile, apropiați-vă cu ajutorul”.
”Fraților și surorilor”, a spus papa, ”Evanghelia lui Isus Cristos să vă ajute să aveți o inimă deschisă către lume: tradițiile voastre sunt o bogăție pe care trebuie să o prețuiți și să o cultivați, dar să nu vă izolați, niciodată. Mergeți înainte cu tradițiile voastre, întotdeauna pentru întâlnire și împărtășire”.
După încheierea Sfintei Liturghii, la aeroportul din Ajaccio, a avut loc o întâlnire între Suveranul Pontif și președintele Franței, Emmanuel Macron.
În cursul serii, papa a revenit în Cetatea Vaticanului.
