A 15-a cateheză din ciclul intitulat "Spiritul şi Mireasa. Spiritul Sfânt conduce poporul lui Dumnezeu la întâlnirea cu Isus, speranţa noastră" a fost dedicată bucuriei, ca rod al Spiritului Sfânt, pontiful inspirându-se în reflecția sa din îndemnul conținut în capitolul 4 al Scrisorii sfântului apostol Paul către Filipeni: Bucuraţi-vă mereu în Domnul! Iarăşi vă spun: bucuraţi-vă! Bunăvoinţa voastră să fie cunoscută tuturor oamenilor! Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi pentru nimic şi, în orice împrejurare, cerând cu insistenţă prin rugăciune, cu mulţumire, să fie făcute cunoscute cererile voastre lui Dumnezeu! Iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va păzi inimile şi gândurile voastre în Cristos Isus.
După catehezele dedicate harului sfințitor și carismelor, pontiful a dedicat cateheza audienței generale de miercuri, 27 noiembrie a.c., din Piața San Pietro, unei a treia realități legate de acțiunea Spiritului Sfânt: "roadele Spiritului Sfânt". Spunând că sfântul Paul oferă o listă a acestora în Scrisoarea către Galateni (Gal 5,22), papa Francisc le-a amintit: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, bunăvoinţa, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea.
Sfântul Părinte a precizat că, spre deosebire de carisme, pe care Spiritul le dă cui vrea El și când vrea El pentru binele Bisericii, roadele Spiritului sunt rezultatul colaborării dintre har și libertate. Aceste roade – a subliniat – exprimă întotdeauna creativitatea persoanei, în care "credința lucrează prin caritate" (Gal 5,6), uneori într-un mod surprinzător și plin de bucurie.
De asemenea, a observat că nu toată lumea din Biserică poate fi apostol, profet, evanghelist; dar toată lumea, fără deosebire, poate și trebuie să fie caritabilă, răbdătoare, umilă, pacificatoare.
Dintre roadele Spiritului Sfânt enumerate de apostolul Paul, papa Francisc a dorit să evidențieze bucuria, amintind cuvintele de început ale Exortației apostolice Evangelii gaudium: "Bucuria Evangheliei umple inima și întreaga viață a celor care îl întâlnesc pe Isus. Cei care se lasă salvați de El sunt eliberați de păcat, de tristețe, de golul interior, de izolare. Cu Isus Cristos bucuria se naște și renaște mereu" (nr. 1).
Sfântul Părinte a explicat că bucuria ca rod al Spiritului Sfânt are în comun cu toate celelalte bucurii umane un anumit sentiment de plinătate și împlinire, care ne face să ne dorim să dureze pentru totdeauna. Însă, pontiful a notat că, din experiență, știm că nu este așa, pentru că aici totul trece repede: tinerețea, sănătatea, puterea, bunăstarea, prieteniile, iubirea... În plus, chiar dacă aceste lucruri nu trec repede, după un timp nu mai sunt suficiente sau chiar devin plictisitoare, pentru că, așa cum îi spunea sfântul Augustin lui Dumnezeu: "Tu ne-ai făcut pentru tine, Doamne, și inima noastră este neliniștită până nu se odihnește în tine".
Pontiful a evidențiat, totodată, că bucuria Evangheliei, spre deosebire de orice altă bucurie, poate fi reînnoită în fiecare zi și poate deveni contagioasă. "Numai prin întâlnirea – sau reîntâlnirea – cu iubirea lui Dumnezeu, care se transformă în prietenie fericită, suntem răscumpărați din conștiința noastră izolată și din autoreferențialitate. [...] Aici se află sursa acțiunii evanghelizatoare. Căci dacă cineva a acceptat această iubire care îi redă sensul vieții, cum să se abțină de la a o comunica și altora?" (Evangelii gaudium, 8). Pontiful a reliefat că aceasta este dubla caracteristică a bucuriei, ca rod al Spiritului Sfânt: nu numai că nu este supusă uzurii inevitabile a timpului, dar se multiplică prin împărtășirea ei cu alții!
