”Dacă rămânem așezați în orbirea noastră, vom continua să nu vedem urgențele noastre pastorale și numeroasele probleme ale lumii în care trăim”. Duminică , 27 octombrie a.c., papa Francisc a prezidat Sfânta Liturghie de încheiere a celei de-a XVI-a Adunări generale a Sinodului episcopilor. La celebrarea euharistică, oficiată la ora 10.00 în bazilica Sfântul Petru, au luat parte peste cinci mii de romani și pelerini, precum și participanții la adunarea sinodală.
În această duminică, ”la încheierea Adunării generale a Sinodului episcopilor, purtând în inimă o mare recunoștință pentru cele pe care le-am împărtășit”, să ne oprim la ceea ce Isus face pentru Bartimeu, orbul vindecat care mai înainte stătea la marginea drumului ca să cerșească, iar după ce și-a recăpătat vederea, îl urma pe Isus pe cale: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii de încheiere a celei de-a XVI-a Adunări generale a Sinodului episcopilor, celebrată duminică, 27 octombrie a.c., la ora 10.00, în bazilica Sfântul Petru din Cetatea Vaticanului.
Printre cei peste cinci mii de romani și pelerini prezenți duminică la Sfânta Liturghie se aflau și participanții la actualele lucrări sinodale, desfășurate în perioada 2-27 octombrie a.c. pe tema ”Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune”. Biserica catolică din România a luat parte la lucrările sinodale, ca și la sesiunea din 2023, prin episcopul Cristian Dumitru Crișan, auxiliar al Arhieparhiei de Făgăraș și Alba Iulia a Românilor, desemnat din partea Sinodului Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, arhiepiscopul Gergely Kovács, al arhidiecezei romano-catolice de Alba Iulia și administrator apostolic ”ad nutum Sanctae Sedis” al Ordinariatului pentru catolicii de rit armean din România, episcopul József-Csaba Pál, al diecezei romano-catolice de Timişoara, și profesoara Klára Antonia Csiszár.
La omilia Sfintei Liturghii, papa Francisc a făcut un amplu comentariu la lecturile biblice ale duminicii din ritul roman sau latin (Ieremia 31,7-9; Psalmul 125; Evrei 5,1-6; Marcu 10,46-52) și a scos în evidență schimbarea adusă de Isus prin vindecarea orbului Bartimeu. La începutul relatării biblice, evanghelistul notează că acesta ”stătea lângă drum ca să cerșească” (Mc 10,46), dar la sfârșitul relatării, după ce a fost chemat de Isus și și-a recăpătat vederea, ”îl urma pe cale” (v. 52).
Primul lucru pe care Evanghelia îl spune despre sărmanul orb este faptul că acesta stătea pe marginea drumului ca să cerșească. După cum știm, a remarcat papa, ”pentru a trăi cu adevărat nu putem rămâne așezați. A trăi înseamnă întotdeauna a se mișca, a porni la drum, a visa, a face planuri, a se deschide către viitor”. De aceea, ”orbul Bartimeu reprezintă, de asemenea, acea orbire interioară care ne blochează, ne face să stăm așezați, ne face nemișcați la marginea vieții, fără a mai avea speranță”.
Papa Francisc: ”Aceasta ne poate duce cu gândul nu doar la viața noastră personală, dar și la faptul că noi suntem Biserica Domnului. Multe lucruri, de-a lungul drumului, ne pot face orbi, incapabili să recunoaștem prezența Domnului, nepregătiți să înfruntăm provocările realității, uneori fiind inadecvați în a răspunde la numeroasele chestiuni care strigă la noi așa cum face Bartimeu cu Isus. În fața întrebărilor puse de femeile și bărbații de astăzi, de provocările timpului nostru, de urgențele evanghelizării și de numeroasele răni care afectează omenirea, nu putem rămâne așezați, surori și frați! O Biserică așezată, care aproape fără să-și dea seama se retrage din viață și se mărginește pe sine la marginea realității este o Biserică în pericolul de a rămâne în orbire și de a se resemna cu propria stare de rău. Dacă rămânem așezați în orbirea noastră, vom continua să nu vedem urgențele noastre pastorale și numeroasele probleme ale lumii în care trăim. Vă rog, să-i cerem Domnului să ni-L dăruiască pe Spiritul Sfânt ca să nu rămânem așezați în orbirea noastră – o orbire care se poate numi mundanitate, care se poate numi comoditate, care se poate numi o inimă închisă.. Să nu rămânem așezați în orbirea noastră, în formele noastre de orbire. (...) Nu avem nevoie de o Biserică așezată și care renunță mereu, ci de o Biserică ce receptează strigătul lumii și de o Biserică – poate cineva se scandalizează – care se murdărește pe mâini ca să-L slujească pe Domnul”.
Al doilea aspect evidențiat la omilie de papa Francisc în vindecarea lui Bartimeu este faptul că acesta, după ce își redobândește vederea, îl urmează pe Isus pe cale. ”Aceasta este o imagine a Bisericii sinodale: Domnul ne cheamă, ne ridică în picioare când suntem așezați ori am căzut, ne face să redobândim o vedere nouă, pentru ca în lumina Evangheliei să putem vedea frământările și suferințele lumii, iar odată repuși pe picioare de Domnul, să experimentăm bucuria de a-L urma pe cale”.
Papa Francisc: ”Frați și surori, nu o Biserică așezată: o Biserică în picioare. Nu o Biserică mută: o Biserică ce primește strigătul omenirii. Nu o Biserică oarbă, ci o Biserică luminată de Cristos care duce lumina Evangheliei la ceilalți. Nu o Biserică statică: o Biserică misionară, care merge cu Domnul pe drumurile lumii”.
La finalul omiliei, papa a evidențiat faptul că, datorită lucrărilor de restaurare a monumentului dedicat Catedrei Sfântului Petru, această relicvă este expusă în bazilica vaticană pentru venerarea credincioșilor în perioada 27 octombrie - 8 decembrie 2024. ”Contemplând-o cu uimire de credință”, a spus Succesorul lui Petru la omilie, ”să ne amintim că aceasta este catedra iubirii, este catedra unității, este catedra milostivirii, potrivit poruncii pe care Isus i-a dat-o Apostolului Petru nu de a stăpâni asupra celorlalți, ci de a-i sluji în caritate. Totodată, admirând maiestuosul baldachin al lui Bernini mai strălucitor ca niciodată, redescoperim că acesta încadrează adevăratul punct focal al întregii bazilici și anume gloria Spiritului Sfânt. Aceasta este Biserica sinodală”, a încheiat papa Francisc, ”o comunitate în care primatul este în darul Spiritului Sfânt, care ne face pe toți frați în Cristos și ne înalță către El”.