Miercuri, 4 octombrie 2023, papa Francisc a prezidat Sfânta Liturghie de inaugurare a lucrărilor celei de-a XVI-a adunări generale a Sinodului episcopilor, pe tema ”Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune”. Au luat parte noii cardinali, alți membri ai Colegiului cardinalilor și vreo 25 mii de romani și pelerini.
„Dacă poporul sfânt al lui Dumnezeu cu păstorii săi din orice parte a lumii nutrește așteptări, speranțe și chiar o anumită teamă în ceea ce privește Sinodul pe care-l începem, să ne amintim încă o dată că acesta nu este o adunare politică, nu este un parlament, ci o convocare în Spiritul Sfânt; nu un parlament polarizat, ci un loc de har și de comuniune”: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii prezidată miercuri, 4 octombrie a.c, la ora Romei 9.00, în Piața Sfântul Petru, cu ocazia inaugurării primei sesiuni de lucrări a celei de-a XVI-a adunări generale a Sinodului episcopilor, pe tema ”Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune”.
Alături de aproximativ 25 de mii de romani și pelerini, au luat parte la Sfânta Liturghie noii cardinali, pe care i-a creat la consistoriul de sâmbăta trecută (30 septembrie a.c.), alți membri ai Colegiului cardinalilor, numeroși episcopi, preoți și, desigur, membrii adunării sinodale din acest an. În aceeași zi, participanții la lucrările sinodale se întrunesc la ora 16.15 în Aula Paul al VI-lea pentru prima congregație generală. Două ore mai târziu, raportorul general al adunării sinodale, cardinalul Jean-Claude Hollerich, S.I., face o prezentare generală a documentului de lucru – ”Instrumentum laboris” – sub genericul ”Pentru o Biserică sinodală. O experiență integrală”.
Revenind la omilia Sfintei Liturghii, papa a evidențiat faptul că pagina Evangheliei care a fost proclamată îl prezintă pe Isus în timp ce își ridică ochii la cer și îl binecuvântează pe Tatăl pentru că a revelat celor simpli misterele Împărăției lui Dumnezeu (cf. Matei 11,20-25). ”Isus are o privire capabilă să vadă mai departe”, a subliniat Sfântul Părinte, căci El ”preamărește înțelepciunea Tatălui și reușește să întrezărească binele ascuns care crește, sămânța Cuvântului primită de cei simpli, lumina Împărăției lui Dumnezeu care își face drum chiar în noapte”.
Papa Francisc: ”Dragi frați cardinali, confrați episcopi, surori și frați, suntem la deschiderea adunării sinodale. Nu ne este de folos o privire imanentă, făcută din strategii omenești, calcule politice sau bătălii ideologice [de exemplu:] dacă Sinodul va da cutare permisiune, sau cealaltă, dacă va deschide ușa asta sau cealaltă... Acest lucru nu este de folos. Nu suntem aici ca să ducem mai departe o reuniune parlamentară sau un plan de reforme. Sinodul, dragi frați și surori, nu este un parlament. Protagonistul este Spiritul Sfânt. Nu suntem aici ca să facem un parlament, suntem aici ca să mergem împreună cu privirea lui Isus, care îl binecuvântează pe Tatăl și îi primește pe cei care sunt obosiți și asupriți. Să pornim, așadar, de la privirea lui Isus, o privire binecuvântătoare și primitoare. Așa este privirea lui Isus: binecuvântătoare și primitoare”.
În continuarea omiliei, Sfântul Părinte a vorbit pe larg despre aceste două trăsături ale privirii lui Isus, care, în primul rând, binecuvântează. Cu toate că a simțit în prima persoană respingerea și a văzut în jurul său o mare împietrire a inimilor, Cristos, a subliniat papa, ”nu se lasă încătușat de dezamăgire, nu devine acru, nu stinge preamărirea, iar inima sa, fondată pe primatul Tatălui, rămâne senină chiar și în furtună”.
Papa Francisc: ”Privirea binecuvântătoare a Domnului ne invită și pe noi să fim o Biserică ce, cu sufletul plin de bucurie, contemplă lucrarea lui Dumnezeu și discerne prezentul. O Biserică ce, în valurile uneori agitate ale timpului nostru, nu-și pierde curajul, nu caută scurtături ideologice, nu se baricadează în spatele convingerilor dobândite, nu cedează la soluții comode, nu lasă ca agenda ei să-i fie dictată de lume”.
De aceea, ”privirea binecuvântătoare a lui Isus ne îndeamnă să fim o Biserică ce nu înfruntă provocările și problemele de astăzi cu un spirit dezbinător și conflictual, ci, dimpotrivă, își îndreaptă ochii către Dumnezeu care este comuniune și, cu uimire și smerenie, îl binecuvântează și îl adoră, recunoscându-L drept unicul său Domn. Lui îi aparținem, se ne amintim aceasta, și existăm numai ca să-L ducem pe El în lume”. Sfântul apostol Paul ne spune că nu ne putem mândri cu altceva decât în crucea Domnului Nostru Isus Cristos (cf. Gal 6,14), iar acest fapt – a subliniat papa Francisc – ”ne este îndeajuns, El ne este îndeajuns. Nu căutăm slava pământească, nu vrem să apărem frumoși în ochii oamenilor, ci să ajungem la ei cu mângâierea Evangheliei ca să dăm mărturie mai bine și tuturor pentru iubirea nemărginită a lui Dumnezeu”.
Papa Francisc: ”Într-adevăr, după cum a afirmat Benedict al XVI-lea vorbind chiar la o adunare sinodală, «chestiunea pentru noi este următoarea: Dumnezeu a vorbit, a sfâșiat cu adevărat marea tăcere, s-a arătat, dar cum putem să facem să ajungă această realitate la lumea de astăzi, ca să devină mântuire?» (Meditație la I congregație generală a celei de-a XIII-a adunări generale a Sinodului episcopilor, 8 octombrie 2012). Aceasta este întrebarea fundamentală și aceasta este îndatorirea primară a Sinodului: să recentrăm privirea noastră asupra lui Dumnezeu ca să fim o Biserică ce privește umanitatea cu milostivire. O Biserică unită și fraternă, sau cel puțin care caută să fie unită și fraternă, care ascultă și dialoghează, o Biserică ce binecuvântează și încurajează, care îl ajută pe cel care îl caută pe Domnul, care îi scutură benefic pe cei indiferenți, care lansează parcursuri pentru a iniția persoanele la frumusețea credinței. O Biserică ce îl are pe Dumnezeu în centrul ei, de aceea, nu se dezbină în interior și nu este niciodată aspră în exterior, o Biserică ce riscă împreună cu Isus. Așa vrea Isus să fie Biserica, așa o vrea ca Mireasă a sa”.
Privirea binecuvântătoare a lui Isus este, în același timp, o privire primitoare. ”În timp ce cei care se cred înțelepți”, a reluat papa, ”nu reușesc să recunoască lucrarea lui Dumnezeu, El tresaltă de bucurie în Tatăl pentru că se descoperă celor mici, celor simpli, celor săraci în duh. (...) De aceea, în toată viața sa, El asumă această privire ospitalieră față de cei mai slabi, de cei suferinzi, de cei rebutați. Acestora li se adresează în mod special atunci când spune cele pe care le-am ascultat: Veniți la mine, voi toți, cei care sunteți osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă (Matei 11,28).
Papa Francisc: ”Privirea primitoare a lui Isus ne îndeamnă și pe noi să fim o Biserică ospitalieră, nu cu ușile închise. Într-un timp complex, cum este timpul nostru, ies la iveală provocări culturale și pastorale noi care cer o atitudine interioară cordială și politicoasă pentru a ne putea raporta fără teamă. În dialogul sinodal, în această frumoasă procesiune în Spiritul Sfânt pe care o facem împreună ca popor al lui Dumnezeu, putem crește în unitate și în prietenia cu Domnul pentru a vedea provocările de astăzi cu privirea sa, pentru a deveni, folosind o frumoasă expresie a Sfântului Paul al VI-lea, o Biserică ce se face colocviu (Ecclesiam suam, nr. 67). O Biserică cu jugul plăcut (cf. Mt 11,30) care nu impune poveri și care le repetă tuturor: Veniți, cei osteniți și împovărați! Veniți, cei care ați rătăcit calea sau vă simțiți departe! Veniți, cei care ați închis ușile la speranță! Biserica este aici pentru voi, o Biserică cu ușile deschise pentru toți, toți, toți!”.
”Privirea binecuvântătoare și primitoare a lui Isus”, a subliniat papa la omilie, ”ne împiedică să cădem în unele ispite periculoase: aceea de a fi o Biserică rigidă, o vamă, care se înarmează împotriva lumii și privește înapoi; de a fi o Biserică lâncedă, care capitulează la modele lumii; de a fi o Biserică obosită, repliată spre sine însăși. În cartea Apocalipsului, Domnul spunea: Eu stau la ușă și bat pentru ca ușa să se deschidă, dar de multe ori, frați și surori, El bate la ușă, dar din interiorul Bisericii pentru ca să-L lăsăm pe Domnul să iasă cu Biserica și să proclame Evanghelia sa”.
La finalul omiliei, papa a reiterat faptul că adevăratul protagonist al Sinodului este Spiritul Sfânt și, de aceea, adunarea sinodală nu este ca o adunare parlamentară, și a încheiat cu exemplul Sfântului Francisc din Assisi, pe care Biserica îl comemorează anual pe 4 octombrie. Prezentându-l drept ”Sfântul sărăciei și al păcii” și ”Nebunul lui Dumnezeu”, papa a amintit că Sărăcuțul din Assisi a purtat în trupul său rănile lui Isus, dar, pentru a se îmbrăca cu Cristos, a trebuit să se despoaie de toate. ”Cât este de grea”, a recunoscut pontiful, ”această despuiere interioară, dar și exterioară, pentru noi toți, ca și pentru instituții”.
Papa Francisc: ”Sfântul Bonaventura povestește că, în timp ce se ruga, Crucifixul i-a spus: Mergi și repară biserica mea (Legenda maior, II,1). Sinodul folosește pentru a ne aminti de acest lucru: Maica noastră Biserică are întotdeauna nevoie de purificare, de a fi reparată, pentru că noi toți suntem un popor de păcătoși iertați – ambele realități: păcătoși iertați – mereu nevoiași de a ne întoarce la izvorul care este Isus și să ne punem din nou pe drumurile Duhului ca să ajungem la toți cu Evanghelia sa. Francisc din Assisi, într-un timp de lupte și dezbinări între puterea temporală și cea religioasă, între Biserica instituțională și curentele eretice, între creștini și ceilalți credincioși, nu a criticat și nu s-a înverșunat împotriva nimănui, îmbrățișând doar armele Evangheliei, adică smerenia și unitatea, rugăciunea și caritatea. Să facem și noi la fel: smerenie și unitate, rugăciune și caritate”.
