Papa Francisc a prezidat duminică, 3 septembrie a.c., Sfânta Liturghie la ”Arena Stepelor” din Ulaanbaatar, capitala Mongoliei, unde efectuează o călătorie apostolică pusă sub genericul ”Să sperăm împreună”. Papa se află în capitala Mongoliei din dimineața de vineri, 1 septembrie a.c., și se întoarce la Roma luni, 4 septembrie a.c., iar în această perioadă a avut întâlniri cu autoritățile politice și civile ale țării, cu reprezentanții Bisericii catolice, precum și cu liderii religiilor prezente în patria lui Ginghis Han.
Sfânta Liturghie a fost celebrată în limba engleză, lecturile biblice au fost proclamate în mongolă și engleză, iar intențiile Rugăciunii credincioșilor, în mongolă, engleză, coreeană, rusă și chineză. În capitala unei țări aflate între doi vecini, Rusia și China, cu o pondere relevantă la nivel global, papa Francisc a transmis un salut special la sfârșitul Sfintei Liturghii către credincioșii chinezi. Luându-i de mână pe cei doi episcopi care au venit în Mongolia de la Hong Kong - episcopul emerit John Tong Hon, cardinal, și episcopul în funcție, Stephen Chow Sau-yan, cardinal desemnat - papa a spus: ”Aș vrea să mă folosesc de prezența acestor doi frați episcopi, emeritul de Hong Kong și actualul episcop de Hong Kong – pentru a transmite un salut călduros nobilului popor chinez. Întregului popor îi urez toate cele bune și să meargă mai departe, să meargă mereu înainte. Iar catolicilor chinezi, le cer să fie buni creștini și buni cetățeni”.
La predica Sfintei Liturghii, prezentată în limba italiană, papa Francisc a făcut un comentariu la lecturile biblice ale duminicii – a 22-a din timpul liturgic de peste an după calendarul roman sau latin – și a subliniat setea care locuiește în noi și iubirea care potolește această sete. Este setea despre care vorbește psalmistul (Psalmul 63,2) și care ”însoțește călătoria vieții noastre, în mijlocul deșerturilor pe care suntem chemați să le traversăm”.
Papa Francisc: ”Chiar în această țară aridă ajunge la noi o veste bună: pe drumul nostru nu suntem singuri. Ariditățile noastre nu au puterea de a face sterilă pentru totdeauna viața noastră. Strigătul setei noastre nu rămâne neascultat. Dumnezeul Tatăl l-a trimis pe Fiul său ca să ne dăruiască apa vie a Duhului Sfânt pentru a îndestula sufletul nostru (cf. Ioan 4,10). Isus, după cum am ascultat mai înainte în Evanghelie, ne arată calea pentru a ne potoli setea noastră: este calea iubirii, pe care El a parcurs-o până la sfârșit, până pe cruce, o cale pe care ne cheamă să-L urmăm ”pierzând viața pentru a o afla din nou” înnoită” (cf. Matei 16,24-25).
Este ceea ce, de fapt, Isus îi spune pe un ton aspru apostolului Petru, care nu accepta faptul că Isus avea să sufere, să fie acuzat de mai-marii poporului, să sufere și apoi să moară pe cruce. Petru reacționează, mai mult, protestează și ar vrea să-L convingă pe Isus că greșește pentru că - după modul său de a înțelege, dar și al nostru – Mesia nu poate să sfârșească învins, nu poate să moară răstignit ca un răufăcător părăsit de Dumnezeu. Dar Domnul, a reluat papa, îl dojenește pe Petru, pentru că modul său de a gândi este conform celor lumești. El nu gândește după cele ce sunt ale lui Dumnezeu (vv. 21-23).
Papa Francisc: ”Frați și surori, calea cea mai bună dintre toate este aceasta: a îmbrățișa crucea lui Cristos. La inima creștinismului se află această știre tulburătoare și extraordinară: când îți pierzi viața, când o jertfești cu generozitate în slujire, când o pui în pericol angajând-o în iubire, când faci din ea un dar gratuit pentru ceilalți, atunci ea se întoarce la tine din belșug, revarsă în tine o bucurie netrecătoare, o pace a inimii, o tărie interioară care te susține”.
Acesta, în cele din urmă, este adevărul pe care Isus ne îndeamnă să-l descoperim în Mongolia, a remarcat papa la omilie: ”nu este folositor a fi mari, bogați sau puternici pentru a fi fericiți. Numai iubirea potolește setea inimii, numai iubirea vindecă rănile noastre, numai iubirea ne dă adevărata bucurie”.
Papa Francisc: ”Așadar, frați și surori, să ascultăm și noi cuvântul pe care Domnul i-l spune lui Petru: Mergi în urma mea! (v. 23). Altfel spus, devino discipol al meu, mergi pe același drum pe care merg eu și nu mai gândi după cele lumești. Atunci, cu harul lui Cristos și al Duhului Sfânt, vom putea să mergem pe calea iubirii, chiar și atunci când a iubi înseamnă a renunța la sine însuși, a lupta împotriva egoismului personal și mundan, a ne asuma riscul de a trăi fraternitatea. Pentru că, dacă e adevărat că toate acestea costă efort și sacrificiu și uneori înseamnă că trebuie să urci pe cruce, este mai adevărat faptul că atunci când pierdem viața pentru Evanghelie, Domnul ne-o dăruiește din belșug, plină de iubire și bucurie, pentru veșnicie”.
După Sfânta Liturghie de la Arena Stepelor din Ulaanbaatar, care s-a terminat în jurul orei locale 18.00, papa s-a retras la sediul Prefecturii apostolice din capitala Mongoliei pentru cină și odihnă.
În ultima zi a călătoriei apostolice în Mongolia - luni, 4 septembrie a.c. – papa binecuvântează centrul de caritate ”Casa Milostivirii” din Ulaanbaatar, după care merge la aeroportul internațional ”Ginghis Han” pentru călătoria de întoarcere la Roma. Sosirea în capitala Italiei este programată în jurul orei 17.20.
