Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


2 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Umilinţa este calea care duce în cer. Către solemnitatea Ridicării la cer a Sfintei Fecioare Maria

 
Umilinţa este calea care duce în cer. Către solemnitatea Ridicării la cer a Sfintei Fecioare Maria
  • 15 Aug 2023
  • 614

de Simone Caleffi

Pius al XII-lea, în constituţia apostolică Munificentissimus Deus (1950), a definit că "neprihănita Născătoare de Dumnezeu pururea fecioară Maria, după ce a terminat cursul vieţii pământeşti, a fost ridicată cu sufletul şi trupul la gloria cerească". Această dogmă a Ridicării la cer - a cărei solemnitate se celebrează la 15 august - constituie punctul de sosire al unui adevăr maturat de-a lungul secolelor din istoria Bisericii. Deja în gloria lui Dumnezeu, Maria indică şi ceea ce va fi destinul credinciosului. Sfântul Paul spune că moartea este înghiţită. Înseamnă că ea ne trece de la o stare la alta şi că nu trebuie să ne temem de inevitabil, ci să ne preocupăm să trăim în harul lui Dumnezeu (viaţa adevărată). Aşadar, moartea biologică nu are ultimul cuvânt, nu poate proclama victoria sa asupra vieţii, pentru că este un simplu proces de trecere. A ne gândi astfel la moarte este mângâietor, din moment ce această anticameră necesară poate deschide larg trecerea la gloria lui Dumnezeu.

Dacă în textul paulin (1Cor 15,20-27) primul rod este în mod clar Cristos, în contextul sărbătorii liturgice, Maria este a doua care a murit şi a înviat, dar asumă ea însăşi şi rolul de "prima dintre creaturi" (deoarece Cristos nu a fost creat). Acel destin de moarte fizică început cu Adam, şi îndurat de Cristos însuşi, este răsturnat de acesta şi transformat în promisiune de viaţă pentru toţi. O viaţă care, nu întâmplător, spre deosebire de moştenirea lui Adam, este exprimată ca ceva care nu depinde de noi, ci direct de Dumnezeu. În a doua jumătate a textului atenţia se mută exclusiv şi explicit la timpurile din urmă, aşa cum este subliniat de Paul cu folosirea termenului "sfârşitul". Închisă între două citate biblice, unul luat din Ps 110 şi celălalt, asemănător, din Ps 8, se află afirmaţia centrală: moartea va fi ultimul duşman care va fi eliminat. Acesta este scopul, împlinirea misiunii lui Cristos.

Va cânta victorie cel umil şi penitentul, pentru că în viaţa creştină trebuie să fim mereu vigilenţi şi atenţi, niciodată prea siguri de noi înşine; trebuie să invocăm mereu ajutorul lui Dumnezeu. Într-o transpunere muzicală sugestivă a Comediei lui Dante, realizată de Monseniorul Marco Frisina, poetul întreabă: "Cu adevărat trebuie să coborâm în loc să urcăm?". Virgiliu răspunde: "Suie cu dorinţa şi coboară cu umilinţa".

Pentru a insufla curaj omului Domnul i-a dăruit-o tocmai pe Fecioara Maria, în mâinile căreia el a pus sigiliul victoriei asupra răului. Toate acestea aparţin acelui "deja şi încă nu", adică "acum s-a împlinit mântuirea" (Ap 12,10); fiinţa umană a fost deja mântuită (cf. Ef 2,5), dar "în speranţă" (Rom 8,24). Adică este nevoie de toată umilinţa care-l face pe cel botezat să aibă nevoie de ea şi de Fiul. Lui i se adresează cei care se roagă, într-o cântare liturgică gândită pentru Joia Sfântă: "Aplecat la pământ [...] ne arăţi că iubirea înseamnă a lua şorţul, a şti să îngenunchem. Ne înveţi că a iubi înseamnă a sluji. Fă să învăţăm, Doamne, de la tine că cel mai mare este cel care ştie să slujească mai mult, cel care se înjoseşte şi cel care ştie să se aplece, pentru că mare este numai iubirea".

Papa Francisc, la Angelus din 15 august 2021, a perceput acest "secret" al Mariei indicându-l: "Umilinţa este secretul Mariei. Umilinţa a atras privirea lui Dumnezeu asupra ei. Ochiul uman caută mereu măreţia şi se lasă orbit de ceea ce este izbitor. În schimb, Dumnezeu nu priveşte aparenţa, Dumnezeu priveşte inima (cf. 1Sam 16,7) şi este încântat de umilinţă: umilinţa inimii îl încântă pe Dumnezeu. Astăzi, privind la Maria ridicată la cer, putem spune că umilinţa este calea care duce în cer. Cuvântul «umilinţă» derivă din termenul latin humus, care înseamnă «pământ». Este paradoxal: pentru a ajunge sus, în cer, trebuie să rămânem jos, ca pământul! Isus învaţă asta: «cine se umileşte va fi înălţat» (Lc 14,11). Dumnezeu nu ne înalţă pentru capacităţile noastre, pentru bogăţii, pentru bravură, ci pentru umilinţă; Dumnezeu este îndrăgostit de umilinţă. Dumnezeu îl înalţă pe cel care se înjoseşte, pe cel care slujeşte. De fapt, Maria nu-şi atribuie sieşi altceva decât «titlul» de slujitoare: este «slujitoarea Domnului» (Lc 1,38). Nu spune altceva despre sine, nu caută altceva pentru sine. Aşadar, astăzi putem să ne întrebăm, fiecare dintre noi, în inima noastră: cum sunt cu umilinţa? Încerc să fiu recunoscut de alţii, să mă afirm şi să fiu lăudat sau mă gândesc să slujesc? Ştiu să ascult, ca Maria, sau vreau numai să vorbesc şi să primesc atenţii? Ştiu să fac tăcere, ca Maria, sau trăncănesc mereu? Ştiu să fac un pas înapoi, să dezamorsez certuri şi discuţii sau încerc mereu să fiu primul? Maria, în micimea sa, cucereşte cerurile cea dintâi", a concluzionat pontiful.

(După L'Osservatore Romano, 12 august 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu



Sursa:ercis.ro

Știri din aceeași categorie