Ce a fost sărbătoarea Sfântului Ilie 2023? UN JUBILEU DE AUR! cel al Carmelului burgund situat în St Rémy și dedicat Marelui Profet. 50 de ani de existență! Pentru care trebuie să aducem mulțumiri: mai întâi primului cuvânt de bun venit al Maicii Tereza, stareță, ale cărei urări de bun venit (și vârsta ei de profetesă!) i-au adus un polychronion lung, bucurie, reluat cu mare însuflețire de către cei prezenți, pe care marea sală de conferințe de-abia i-a putut cuprinde.
Nu mai puțin cordială și emoționantă a fost introducerea pr. Jean-Philippe Houdret, carmelitan din Montpellier, bine plasat ca însoțitor al primelor roade ale mănăstirii, pentru a compara munca rară și prețioasă a surorilor cu mierea primilor pustnici de pe Muntele Carmel. Miere prețioasă ca această dublă tradiție carmelitană și bizantină: a fost nevoie de o celebră migrare a inimii pentru a trece de la formarea latină, proprie Bisericii catolice, la o reală autenticitate orientală. Miere rară, așadar, această vocație exigentă, viață de asceză, rugăciune, credință și speranță, căci marea intenție ecumenică este un drum lung și dureros… Suntem încă departe de potirul euharistic comun.
Această a 50-a aniversare care începe merită – oh, cât de mult – stima și admirația noastră față de maicile din Carmelul de la Saint-Rémi și față de întemeierea schitului din Stânceni, preconizat în 1994, sfințit în anul 2000. Am reușit să obținem o broșură minunată despre biserica Schimbării la Față, care oferă o lectură hrănitoare, îmbogățită cu fotografii superbe: suficiente pentru a contempla și înțelege fiecare dintre numeroasele icoane. Admirația noastră se îndreaptă în mod firesc către călugărița care trăiește acolo ca pustnică, Maica Eliane, „albina care adună polen” a cărei producție literară impresionantă continuă. Da, această lucrare „elianică” merită toată recunoștința noastră.
Tocmai Maicii Eliane i-a revenit sarcina de a-și lansa ultima lucrare, „urmarea” îmbogățită a binecunoscutului „Sfântul Proroc Ilie, după Părinții Bisericii”… din păcate, neieșită din tipografie pentru 20 iulie 2023 … Este posibilă abonarea. Vom descoperi comori care erau inaccesibile acum 30 de ani. În timp ce așteptăm să avem cartea în mână (mai mult de 1000 de pagini!) putem avea o pregustare deja substanțială datorită perlelor alese de Bernard Outtier, publicate aici. În mod similar, Jacques Chollet relatează cu entuziasm îndelungate colaborări lingvistice între „prieteni”. Înfrățirile frumoase și studiose fac parte din rugăciunile de mulțumire pentru cei 50 de ani.
Printre textele care trebuie descoperite, se cuvine să remarcăm o omilie a lui Iacob de Sarug, mare poet al lumii siriace occidentale care a devenit foarte familiar surorii Marie-Thérèse Elia, melchită de origine, călugăriță baziliană venită intenționat din Liban, a cărei teză îl prezintă meticulos pe acest ucenic al Sfântului Efrem. Cei obișnuiți cu scrierile religioase observă că cele ale marilor spirituali converg mereu: căutarea misterului lui Dumnezeu se exprimă diferit…
Un alt drum foarte frumos, cel al lui Andrea Durcova, terțiară carmelită din Slovacia; discretă și ferventă, păstrează o amprentă puternică a săptămânilor trăite la Ierusalim, unde a fost o mărturisitoare a credinței iudaice, și a întâlnit-o pe sora Rachel (o inițiatoare a schitului de la Stânceni), la Carmelul din Pater.
A fost utilă refamiliarizarea în detaliu cu părintele Paul Couturier, o topografie Lyoneză susținută de cître diaconul Michel Staniul de la parohia bizantină, să ne amintim că Maica Elisabeta a primit primele manifeste în China, că primul triduum pentru unitatea creștinilor a fost celebrat în 1930 în biserica „Sfântul Francisc de Sales”, să se evoce întâlnirile părintelui cu fratele Roger, din Taizé (1940) și existența încă actuală a Groupului din Dombes (Groupe des Dombes). Ne rugăm oare suficient acestui preot pe drept pomenit în săptămâna din ianuarie? Să-i mulțumim pentru munca sa de pionierat.
Descoperirea notorie a participanților a fost „Seyfa, genocidul necunoscut al siriacilor”. Această teză, încurajată de episcopul Delville, este cercetarea impresionantă și înfricoșătoare a pr. Fikri Gabriel, ortodox siriac răsăritean, profesor de teologie catolică la Universitatea din Louvain! Un bun exemplu de ecumenism concret.
În România, despre care ne-a vorbit Pr. Adrian Lung, în cunoștință de cauză, situația actuală ne interpelează foarte mult. Vizitele papale ale lui Ioan Paul al II-lea (1999) și Francisc (2019) nu au aceeași rezonanță. Oamenii și ierarhia nu au întotdeauna aceleași reacții; Maica Eliane este o martoră privilegiată a acestor realități.
În aceste vremuri tulburi, complexitatea religioasă, factorul emoțional și fundalul cultural interferează peste tot. Globalizarea favorizează întoarcerea la identitate: de aici necesitatea imperioasă și urgentă a unui dialog al adevărului, în iubire adevărată, la toate nivelurile.
„Ca ei să fie una, pentru ca lumea să creadă” Rugăciunea este solul cel mai rodnic al unității.
VITALĂ, așadar, dimensiunea LITURGICĂ a acestor zile al căror timp îl punctează, clopotul semnalând sfârșitul discuțiilor informale între oameni de toate vârstele fericiți să se revadă, să împărtășească știri… în jurul unor delicatese apreciate.
Pentru sărbătorile a căror frumusețe fascinează întotdeauna cu puterea cântecelor, ordinea ritualului – ne-am aflat în vasta biserică a satului, unde marele Hristos Cel neschimbător Își concentrează privirea, fără însă a umbri icoanele înflorite de către mâini iubitoare.
Administrator al Eparhiei din Franța a Bisericii Greco-Catolice Ucrainene, Episcopul Hlib Lonchyna, primit solemn încă în după-amiaza primei zile, a prezidat Vecernia și a concelebrat Sfânta Liturghie împreună cu Monseniorul Antoine Hérouard, arhiepiscop mitropolit de Dijon, care a rostit predica. Îndemnul sfântului Iacob la răbdare (5,10-18) corespunde perfect cu răbdarea necesară timp de cincizeci de ani. Cu sfântul Luca (4, 14-30) ne întrebăm despre acest Isus, un om liber care „a mers pe drumul Său” în ciuda primirii nefavorabile din cauza așteptărilor false. Să nu uităm că botezul ne-a făcut „profeți” și să recitim Num. 11:29 când Moise răspunde preocupării geloase: „[măcar] dacă tot poporul ar fi profeți!” Iar noi? În ce fel suntem noi martori?
Uzanța plasează mesajele înainte de procesiunea către cimitir. Cardinalul Lucian Mureșan, Arhiepiscop Major al Bisericii Greco-Catolice Române, a subliniat locul special al schitului și a avut plăcerea de a oferi o reproducere a icoanei în cinstea beatificării celor 7 episcopi martiri, prezentată Papei Francisc în 2019. Episcopul Minnerath, episcop emerit de Dijon, rămâne marcat de sărbătoarea Schimbării la Față de anul trecut, de la Stânceni, și de întâlnirea de la Alexandria dintre membrii forumului de dialog dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică pe tema „Primatul și sinodalitatea în cel de-al doilea mileniu”: pentru el, un pas înainte. Părintele Boivin, copt de Dijon, a fost purtătorul de cuvânt al Episcopului Serafim, Mitropolit Ortodox Român. Toți acești prelați, neputând fi prezenți, erau în comuniune și asigurau călugărițele de rugăciunile lor pentru vocații. A fost, de asemenea, conținutul esențial al unei cărți poștale a monseniorului Gérard Daucourt, episcop emerit de Nanterre, prieten încă de la începuturi, de pe timpul Maicii Elisabeta, și a cărui absență involuntară a fost mult regretată.
Cum să nu ne întoarcem la lunga Vecernie atât de semnificativă? Scăderea lentă a zilei este un sprijin al dulceții pentru meditație. „Privegheați”… ce har de a putea rămâne acolo în comuniune cu toți cei care se roagă, de a deschide inima la nevoile lumii, a o încredința milostivirii Celui Veșnic, care ține candela mică a speranței.
Mulțumiri episcopului Hlib pentru a ne reaminti că în viața sa dificilă, Ilie nu l-a întâlnit pe Dumnezeu în furtună sau foc, ci în „șoapta unei brize ușoare”. Tot programul de AZI.
Nicole Durry, Dieceza de Troyes
