Preasfinția Sa Claudiu, despre iubirea fără de măsură a lui Dumnezeu
Duminica Floriilor, 9 aprilie 2023, a reunit un mare număr de credincioși în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, la Sfânta Liturghie arhierească celebrată de Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla. La masa altarului au concelebrat pr. Vasile Tofană, Vicar general, pr. Traian Radu Coste-Deak, vicar judecătoresc, și pr. Daniel Avram, director al Biroului de Comunicații Sociale din cadrul Episcopiei de Cluj-Gherla. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul „Angeli” al Catedralei, și, din strană cantorul Gabriel Bande și dr. Anca Pop. Au ajutat la celebrare diaconul Ovidiu Marișca, cancelar eparhial și studenții Seminarului Teologic eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”.
După Sfânta Liturghie s-a făcut, cum se obișnuiește în Duminica Floriilor, rugăciunea de binecuvântare a stâlpărilor și stropirea acestora cu apă sfințită de către Preasfinția Sa Claudiu. Ramurile verzi astfel sfințite, amintire a intrării triumfale a Domnului în Ierusalim și simbol al primăverii – al reînvierii și reînnoirii naturii, al reînvierii și reînnoirii întregii Creații prin patima, moartea și Învierea Mântuitorului – au fost apoi împărțite credincioșilor care au dus astfel binecuvântarea Floriilor în casele lor.
* * *
Preasfinția Sa Claudiu a adresat credincioșilor, în cuvântul de învățătură, invitația de a intensifica trăirea credinței în zilele Săptămânii Mari care începe. A spus: „Cu duminica de astăzi, porțile se deschid larg înspre Săptămâna Mare, o săptămână intensă, în care suntem chemați să ne trăim viața cu Dumnezeu, între noi, și viața interioară cu mult mai multă intensitate, pregătindu-ne pentru cea mai mare sărbătoare a vieții noastre, Învierea Domnului.” A arătat că la început de drumul spiritual prin Săptămâna Mare, poate ajuta meditarea la Evanghelia din Duminica Floriilor (In 12,1-18), pe care „să o lăsăm să intre în sufletele noastre”, deoarece ne pregătește pentru Sărbătoarea Învierii Domnului. Pericopa evanghelică despre ungerea, de către Maria, a picioarelor Domnului „cu mir de nard curat”, vorbește despre „un mare gest de iubire”, deoarece „Maria sparge un vas cu mir de mare preț și îl varsă tot pe picioarele lui Isus”.
A explicat: „Prețul acestui vas, așa cum Iuda remarcă imediat, este de 300 de dinari, adică, mai mult sau mai puțin echivalentul unui salar pe un an de zile. Sigur că este o risipă. Din acest parfum excepțional ar fi ajuns câteva picături ca să înmiresmeze întreaga casă. Dar, înainte de Săptămâna Patimilor, Isus are nevoie de acest gest de iubire necalculat.” Prin analogie, a amintit începutul misiunii lui Isus, când, un gest asemănător de iubire a venit din partea Tatălui, în revărsarea Sfântului Spirit: „În momentul Botezului, Cerurile se deschid, Spiritul Sfânt este deasupra lui Isus și glasul Tatălui se aude: «Acesta este Fiul meu Cel preaiubit»”. Așadar, „Isus își poate începe misiunea, fiindcă se știe iubit de Dumnezeu și această iubire îl va întări în toate suferințele și încercările din misiunea lui pe acest pământ. Maria, în Evanghelia de astăzi, intră în această logică de iubire din partea creaturilor. Nu calculează. Aceasta este iubirea: iubirea nu poate calcula, nu poate da cu măsură, nu poate da o parte.”
Un moment al Sfintelor Evanghelii despre iubirea caracterizată de lipsa oricărei „măsuri”, este și pericopa despre Fiul Risipitor (Luca 15, 11-32). Preasfinția Sa Claudiu a spus: „Vă aduceți aminte care este, de fapt, una dintre erorile fiului risipitor? Că, atunci când vrea să plece de la tatăl lui, îi spune: «Tată, dă-mi partea de moștenire care mi se cuvine». Este o jignire la adresa tatălui. Fiindcă, tatăl dăruiește totul, tatăl se dăruiește cu totul, nu doar o parte.” La fel, „noi greșim atunci când cerem o parte. Noi greșim atunci când cerem doar ceva de la Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu vrea să ne dăruiască totul. Și, pentru a intra în această logică de iubire, trebuie să dăruim și noi totul. La aceasta încearcă să ne inspire prima parte din Evanghelia Duminicii Floriilor.”
Astfel, tot ceea ce Isus cere, inclusiv perioada Postului, este, „pentru a ne reîntoarce la iubire, continuu, pentru a privi în dreapta și în stânga și a vedea frați și surori, nu rivali, nu dușmani, nu concurenți, așa cum de multe ori se întâmplă în lumea din afară. De aceea, noi suntem aici la fel cum am fi în Împărăția lui Dumnezeu. De aceea cântăm la heruvic: «toată grija cea lumească de la noi să o lepădăm», să o lăsăm în afara ușilor Catedralei. Când suntem aici, totul converge înspre Dumnezeu: minunatele cântece cu care ne însoțește corul «Angeli» ne ajută să ne dezlipim de cântecele acestei lumi – care sunt la fel precum cântecele sirenelor. Aici sunt cântece care ne protejează, care ne fac să uităm identitatea noastră. Aici ne aducem aminte să dăm laudă lui Dumnezeu. Aici vorbim cu Dumnezeu, vorbirea noastră se convertește, nu e vorbirea din această lume, care de multe ori este o vorbire de rău, o bârfă. Aici vorbim cu Dumnezeu, între noi, dar în logica iubirii lui Dumnezeu. Aici ochii noștri sunt fascinați de icoane, de iconostas și se purifică de imaginile lumii în care trăim. Aici mirosul nostru este mirosul de tămâie, care ne aduce aminte de rugăciunea care urcă înspre Dumnezeu. Iată ce înseamnă gestul de iubire al Mariei. Este exemplul pe care trebuie să îl urmăm și noi.”
A continuat, privind acum la gestul Mariei în contextul iminenței patimilor și morții Domnului, la scurt timp după intrarea Sa „triumfală” în Ierusalim. Explică Preasfinția Sa Claudiu: „Este extrem de important pentru Isus acest gest, tocmai la începutul Săptămânii Patimilor. Isus intră, după acest gest de iubire, în Ierusalim și toată lumea îl aclamă. Este oare o aclamare a iubirii? Ne spune Evanghelia de astăzi: ei l-au primit așa, fiindcă au auzit că l-a înviat pe Lazăr din morți. Cine nu ar vrea un astfel de mântuitor, un mântuitor care înmulțește pâinile, un mântuitor care vindecă bolile, un mântuitor care învie morții. Este un mântuitor – Mesia – extrem de funcțional. Toți ar vrea așa ceva, și, de aceea îl primesc strigând «Osana!», fiindcă sunt convinși că vine în Ierusalim ca să îi scape de jugul roman. Isus, vine, în schimb, să îi scape pe ei, și pe noi, de jugul păcatului, care este mult mai grav, mult mai greu decât jugul unei împărății din această lume. Și, de fapt, în momentul în care îl vor vedea slab, în momentul în care îl vor vedea rănit, batjocorit, nu îl vor mai recunoaște ca Mesia, toți vor striga: «Răstignește-l!»”
Preasfinția Sa Claudiu a încheiat, îndemnând credincioșii să conștientizeze în profunzime prezența mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu în viața fiecăruia, să îl urmeze, să îl întâlnească, să îl recunoască pe Calea Crucii, mereu în logica iubirii, a adevăratei iubiri: „Iată în ce fel să ne pregătim pentru această Săptămână Mare, fiindcă este o săptămână de suferință, iubiți credincioși, este o săptămână de trădare, este o săptămână de moarte. Și atunci, ne putem întreba: cum să ne bucurăm, cum să nu fugim și noi ca apostolii? Cum să nu ne întoarcem și noi fața de la acest Mesia, pe care îl știm puternic, care este lângă noi în fiecare clipă, care ne ajută, și totuși, îl vedem bătut, batjocorit, scuipat, răstignit și mort. Aici este misterul iubirii, iubiți credincioși, misterul acelui bob de grâu care cade în pământ și prin moartea lui dă viață tuturor.”
„Aici este misterul Episcopilor noștri martiri, care au suferit din acea iubire, nu de dragul suferinței, nu ca să protesteze, nu ca să manifesteze împotriva unui regim, ci din iubire pentru Cristos, din iubire pentru noi, pentru Biserică, și, prin suferința, jertfa și moartea lor din iubire, noi astăzi suntem aici. Datorită lor suntem astăzi aici și datorită acestei logici de iubire. La aceasta vă invit, iubiți credincioși, mergând împreună cu Maria, care îl însoțește pe Isus în fiecare clipă, și care va fi lângă El, în aceeași logică de iubire. Pe Calea Crucii va fi acea întâlnire tainică între două priviri: fiul și mama, prin care Isus va căpăta forța de a se ridica încă o dată să își ducă crucea. De această privire are nevoie Isus de la noi, iubiți credincioși. Aceasta e privirea iubitoare, care este o privire și o atitudine dispusă să ducă Crucea împreună cu El.”
„Atunci când vrem să facem bine, iubiți credincioși, aceasta înseamnă cruce; atunci când vrem să ajutăm pe cineva, aceasta înseamnă cruce, fiindcă, rupem din noi, rupem din timpul nostru, rupem din energia noastră pentru a dărui celuilalt. Ne sacrificăm, pentru a-l ajuta pe celălalt. De această atitudine are nevoie Isus de la noi. Și pentru a înțelege cum trebuie să facem acest lucru, să îi cerem ajutorul Maicii Sfinte. Nu găsim un cuvânt al Maicii Sfinte în toată această Săptămâna a Patimilor. Dar Maica Sfântă este prezentă în continuu în iubire, în rugăciune, lângă Fiul ei, la picioarele Crucii. Să cerem ajutorul Maicii Sfinte, pentru a ști cum să fim și noi la picioarele Crucii și lângă crucea fiecăruia dintre noi. Și, în felul acesta ne vom pregăti cu adevărat pentru Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului.”
