”Confidența cu cei în vârstă trebuie să devină delicatețe și afecțiune, nu duritate și asprime. Cu o nouă cateheză dedicată bătrâneții, papa Francisc a vorbit miercuri, 20 aprilie 2022, despre cinstea datorată tatălui și mamei, singura poruncă a lui Dumnezeu însoțită de o răsplată și binecuvântare. La saluturile finale, papa a mulțumit celor care și-au deschis ușa și inima pentru a-i primi pe refugiații din Ucraina.
”Cinstește-i pe tatăl și pe mama: iubirea pentru viața trăită” a fost tema celei de-a șasea cateheze dedicată bătrâneții pe care papa Francisc a prezentat-o la audiența generală de miercuri, 20 aprilie a.c., în Piața Sfântul Petru. Cateheza a început cu proclamarea unei pericope biblice din cartea lui Ben Sirah în care citim: ”Cel care-l cinsteşte pe tatăl ispăşeşte păcate şi ca unul care strânge comori este cel care o onorează pe mama sa. Cel care-l cinsteşte pe tatăl va fi bucurat de către fii şi, în ziua rugăciunii sale, va fi ascultat. Cel care-l onorează pe tatăl îşi va lungi zilele şi cel care-l ascultă pe Domnul o va linişti pe mama sa. Fiule, ajută-l pe tatăl tău la bătrâneţe şi nu-l întrista în viaţa lui! Chiar dacă-şi pierde înţelegerea, fii indulgent şi nu-l necinsti când eşti în toată puterea ta! Cel care-l părăseşte pe tatăl este ca unul care [spune] blasfemie şi cel care o mânie pe mama este blestemat de Domnul (Sir 3,3-6.12-13.16).
Cuvântul lui Dumnezeu, a remarcat papa la cateheză, aruncă o lumină asupra fragilității bătrâneții, marcată într-un chip special de experiența rătăcirii și a slăbiciunii, a pierderii și a abandonului, a deziluziei și îndoielii”. În experiența umană dintotdeauna, se spune că ”iubirea este descendentă: nu se întoarce asupra vieții care stă în urmă cu aceeași forță cu care se revarsă asupra vieții care stă încă în fața noastră”. Sfânta Scriptură ne deschide, de aceea, o cale pentru a restitui altfel iubirea: cinstirea arătată celor care ne-au precedat, iar această cale începe cu cinstirea datorată celor în vârstă.
Papa Francisc: ”Iubirea specială care își face drum în forma cinstirii – tandrețe și respect în același timp – destinată bătrâneții este sigilată de porunca lui Dumnezeu. Cinstește pe tatăl și pe mama este un angajament solemn, primul din cea de-a doua tablă a celor Zece Porunci. Nu este vorba numai de propriul tată și de propria mamă. E vorba de generația și de generațiile care ne-au precedat, al căror rămas bun poate fi lent și prelungit, creând un timp și un spațiu de coexistență de lungă durată cu celelalte vârste ale vieții”.
”Cinstea este un bun cuvânt pentru a încadra acest domeniu de restituire a iubirii care privește bătrânețea. Altfel spus, noi am primit iubirea părinților și a bunicilor, iar acum noi restituim această iubire față de ei, de cei bătrâni și de bunici”. În zilele noastre, a notat mai departe Sfântul Părinte, cuvântul ”cinste” este înlocuit deseori cu termenul ”demnitate” pentru a indica valoarea respectului și îngrijirii vieții, dar substanțial este vorba de același lucru: ”a-i cinsti pe tata și pe mama, a-i cinsti pe bătrâni înseamnă a recunoaște demnitatea pe care o au”.
Papa Francisc: ”Să ne gândim bine la această frumoasă declinare a iubirii, care este cinstea. Chiar îngrijirea bolnavului, susținerea celui care nu este autosuficient, garanția întreținerii, pot fi lipsite de cinste. Cinstea începe să lipsească atunci când excesul de confidență, în loc să se decline ca delicatețe și afecțiune, tandrețe și respect, se transformă în duritate și asuprire; când slăbiciunea este dojenită și chiar pedepsită, ca și cum ar fi o vină; când rătăcirea și confuzia devin un punct de trecere pentru derâdere și agresivitate. [Acestea se pot întâmpla] chiar între zidurile casei, în casele de cură, precum și în birouri sau în spațiile deschise ale orașului. A încuraja între tineri, chiar și de o manieră indirectă, o atitudine de suficiență și chiar de dispreț față de bătrânețe, de slăbiciunile și precaritatea ei, produce lucruri oribile, deschide calea unor excese de neînchipuit. Băieții care dau foc păturii unui om fără adăpost – s-a întâmplat așa ceva – pentru că văd în el un rebut uman sunt [doar] vârful unui aisberg, adică al disprețului față de o viață care, departe de atracțiile și pulsiunile tinereții, apare deja ca o viață de rebutat. De multe ori ne gândim că bătrânii sunt un rebut sau îi dăm noi la rebut: bătrânii sunt disprețuiți și rebutați din viață atunci când îi punem deoparte”.
”Disprețul care-l necinstește pe cel bătrân”, a reluat papa, ”în realitate ne necinstește pe noi toți. Dacă eu îl necinstesc pe cel bătrân, mă necinstesc pe mine însumi”. De altfel, pericopa din Cartea lui Ben Sirah care a fost ascultată la începutul catehezei ”este pe bună dreptate dură față de această necinstire, care strigă răzbunare înaintea lui Dumnezeu”. Papa a amintit, mai departe, episodul cu patriarhul biblic Noe, ”eroul potopului și încă un mare muncitor”, care, după un pahar de vin în plus, a ajuns să zacă cu hainele în dezordine. Ei bine, a evidențiat papa, ”fiii lui, pentru a nu-l face să se trezească în această stare jenantă, îl acoperă cu delicatețe, cu ochii în pământ, cu mare respect. Acest text foarte frumos ne spune totul despre cinstea datorată bătrânului: a acoperi slăbiciunile bătrânului pentru a nu-l face de rușine”.
În ciuda facilităților materiale pe care societățile mai prospere și organizate le pun la dispoziția bătrâneții, și de care putem fi mândri, papa a recunoscut că ”lupta pentru restituirea acelei forme speciale de iubire, care este cinstea, pare încă fragilă și imatură. Trebuie să facem tot posibilul pentru a o susține și încuraja, oferind cel mai bun sprijin social și cultural celor care sunt sensibili față de această formă decisivă de civilizație a iubirii”.
La finalul catehezei, papa a îndemnat bătrânii, chiar și atunci când ei sunt bolnavi, să-i cheme deseori în apropierea lor pe copii și nepoți, iar pe aceștia din urmă, să meargă deseori să-i viziteze. Pontiful a povestit că atunci când era la Buenos Aires îi plăcea să meargă în vizită la Casele de bătrâni. Întrebând-o pe o doamnă câți copii are și dacă vin să o viziteze, ea a răspuns că are patru și că da, ei vin întotdeauna. Dar la ieșire, asistenta i-a spus că, în realitate, a mințit ca să-și apere fiii, care de șase luni nu mai veneau deloc. ”A ne gândi că bătrânii sunt un material de rebut este un păcat grav”, a subliniat papa, iar porunca lui Dumnezeu de a-i cinsti pe mama și pe tata este singura poruncă însoțită de răsplată: ”ca să trăiești mult pe pământ”.
La saluturile finale, papa a menționat în cuvântul adresat pelerinilor polonezi că duminica viitoare vom celebra Sărbătoarea Milostivirii Divine. ”Cristos ne învață”, a spus pontiful, ”că omul nu doar că experimentează milostivirea lui Dumnezeu, dar este chemat să o arate, la rândul său, față de aproapele. Vă sunt deosebit de recunoscător pentru milostivirea voastră față de numeroșii refugiați din Ucraina, care au găsit în Polonia uși deschise și inimi generoase. Dumnezeu să vă răsplătească pentru bunătatea voastră. De asemenea, să ne rugăm cu încredere lui Cristos cel milostiv pentru bătrâni, bolnavi și cei mâhniți: Cristos înviat să învigoreze în noi speranța și spiritul de credință”.
Numeroși erau și pelerinii de limba italiană, iar papa a menționat preoții din dieceza de Milano, în pelerinaj la 40 de ani de la sfințirea sacerdotală, diaconii Colegiului Internațional al lui Isus, surorile congregației ”Slujitoarele Domnului și ale Fecioarei Maria”, novicele și aspirantele din diferite congregații religioase, precum și un grup de peregrini preadolescenți.
În fine, nelipsitul salut al papei adresat ca de obicei bătrânilor, bolnavilor, tinerilor și soților recent căsătoriți: ”Mesajul care izvorăște din misterul Învierii să fie pentru toți un angajament de a recunoaște că în evenimentul lui Cristos este vestit cel mai profund adevăr despre om și este trasat destinul său”.
Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl Nostru” în limba latină, urmată de binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.