La omilia Sfintei Liturghii a Crismei, celebrată joi, 14 aprilie 2022, în bazilica San Pietro, papa Francisc a scos în evidență ”marele har” al preoției și a atras atenția asupra unor idoli care se pot strecura în viața preoțească. La Sfânta Liturghie, papa a binecuvântat uleiurile pentru catehumeni și bolnavi, precum și Sfânta Crismă.
„ A fi preoți este un har, un har foarte mare, care nu este în primul rând pentru noi, ci pentru oameni”: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii a Crismei, concelebrată, ca în toate diecezele, împreună cu preoții din Roma. Aproximativ o mie de preoți, din dieceza Romei sau din instituțiile Sfântului Scaun, au luat parte cu bucurie, după restricțiile pandemice din anii trecuți, la această mult așteptată Sfântă Liturghie din dimineața Joii Sfinte.
În omilia sa, pontiful a evidențiat cuvintele profetului Isaia, proclamate la prima lectură biblică a celebrării, în care Domnul ”face o promisiune bogată în speranță, care ne privește îndeaproape”: «Voi vă veţi numi „preoţi ai Domnului” şi vi se va zice „slujitori ai Dumnezeului nostru”. Le voi da răsplată în adevăr şi voi încheia cu ei o alianţă veşnică» (61,6.8).
Papa Francisc: ”A fi preoți, dragi frați, este un har, un har foarte mare, care nu este în primul rând un har pentru noi, ci pentru oameni. Pentru poporul nostru este un dar mare faptul că Domnul alege, din mijlocul turmei sale, pe unii care să se ocupe de oile sale în mod exclusiv, ca părinți și păstori. Domnul însuși este cel care dă răsplata preotului, iar El, o știm, este un bun platnic, cu toate că are particularitățile sale, precum aceea de a-i răsplăti mai întâi pe cei din urmă și apoi pe cei dintâi, aceasta face parte din stilul său”.
Răsplata Domnului este iubirea sa și iertarea necondiționată a păcatelor noastre cu prețul sângelui său vărsat pe cruce (Ap 1,5-6). ”Nu există răsplată mai mare decât prietenia cu Isus, nu uitați acest lucru. Nu există o pace mai mare decât iertarea sa, iar aceasta o știm cu toții. Nu există un preț mai scump decât Sângele său prețios, care nu trebuie să permitem să fie necinstit printr-un comportament nedemn”. Citite cu inima, a reluat papa, îndemnurile Domnului de a-i fi credincioși nu sunt numai pentru preoți, ”dar și pentru ca în acest fel să putem sluji, cu o conștiință curată, sfântul popor credincios al lui Dumnezeu. Oamenii merită acest fapt și chiar are nevoie de el”.
În continuarea omiliei, papa a îndemnat preoții să-și îndrepte atenția la gestul Rahelei (Gen 31,34-35), care a ascuns idolii [terafimii] în pliurile veșmântului, și să-L lase pe Domnul să vadă care sunt ”idolii noștri ascunși, căci toți avem, cu toții”, pentru a deveni puternici în fața lor și a le știrbi putere. Desigur, a recunoscut papa, știm să facem bine deosebirea dintre ceea ce este un idol și cine este Dumnezeu, dar ”în practică, luăm din spațiul Preasfintei Treimi pentru a-l acorda diavolului, într-un soi de adorație indirectă”, ”astfel încât, în cele din urmă, nu rămâne nici un colțișor pentru Dumnezeu”. Concret, ”Cel rău se folosește de idolii lui ca să ne slăbească în vocația noastră de păstori și, încetul cu încetul, să ne separe de prezența binefăcătoare și iubitoare a lui Isus, a Spiritului Sfânt și a Tatălui”.
Trei spații de idolatrie sunt frecvente în viața unui preot, a subliniat mai departe papa Francisc, enumerându-le unul câte unul. Mai întâi, mundanitatea spirituală, care are la bază ”o propunere de viață, o cultură, o cultură a efemerului, o cultură a aparenței, o cultură a machiajului. Criteriul său este triumfalismul, un triumfalism fără Cruce. Iar Isus se roagă pentru ca Tatăl să ne apere de această cultură a mundanității”. Un alt spațiu de idolatrie ascunsă îl reprezintă ”pragmatismul cifrelor”. ”Cei care au acest idol ascuns se recunoscu după iubirea lor pentru statistici, care pot să șteargă orice trăsătură personală în conversație și să acorde întâietate majorității care, în cele din urmă, devine criteriul de discernământ. Acest lucru nu poate fi unicul mod de a proceda, nici unicul criteriu în Biserica lui Cristos”. În fine, un al treilea spațiu de idolatrie ascunsă este ”funcționalismul”: ”mentalitatea funcționalistă nu suportă misterul, urmărește eficacitatea”. ”Preotul cu mentalitate funcționalistă are propria hrană, care este ego-ul său”, a evidențiat Sfântul Părinte, pentru că această atitudine ”dezintegrează uniunea poporului său cu Dumnezeu și plăsmuiește un nou idol, bazat pe cifre și programe: idolul puterii mele, al puterii noastre, programul nostru, numerele noastre, planurile noastre pastorale”.
Papa Francisc: ”A ascunde acești idoli, cu atitudinea Rahelei, și a nu-i demasca în propria viață de fiecare zi face răul fidelității legământului nostru preoțesc și lâncezește relația noastră personală cu Domnul. (...) Dragi frați, Isus este singura cale de urmat pentru a nu greși în a ști ce anume simțim, spre ce anume ne conduce inima noastră. El este singura cale pentru a discerne bine stând în fața Lui în fiecare zi, ca și cum chiar astăzi El s-ar fi așezat în biserica noastră parohială și ne-ar fi spus că astăzi s-a împlinit tot cele auzite. (...) Isus Cristos face în așa fel încât acești idoli se fie scoși la lumină, să se vadă prezența lor, rădăcinile lor și modul lor de funcționare, iar în acest fel Domnul să-i poată distruge. Aceasta este propunerea: a face spațiu pentru ca Domnul să poată distruge idolii noștri ascunși”.
După omilie, papa Francisc și preoții concelebranți au reînnoit făgăduințele preoțești, iar la finalul Sfintei Liturghii a Crismei, papa a dăruit preoților concelebranți cartea intitulată ”Mărturisitori, nu funcționari. Preotul în schimbarea de epocă”. Publicat la editura Vaticanului (LEV), volumul este semnat de mons. François-Xavier Bustillo, episcop al diecezei de Ajaccio (Franța), și prezintă o meditație despre misiunea preotului în lumea contemporană, îndreptând atenția asupra relației personale cu Dumnezeu.