M-am întrebat, de-a lungul anilor, cum este viața de creștin.
În anii adolescenței opinia mea a fost că viața de creștin este una plictisitoare și cu prea multe reguli și constrângeri. Creștinismul mi s-a părut o religie a oamenilor bătrâni, a oamenilor prea cuminți, prea așezați. Înțelegeam pe atunci că creștinismul nu este de acord cu distracția; mai mult, numeroși creștini repetau destul de des că lumea în care trăim este o vale a plângerii. În același timp, când mă gândeam la creștinism, primele lucruri care îmi veneau în cap erau multele reguli precum cele zece porunci ale lui Dumnezeu, care aproape toate încep la negativ, cu interdicții. Însă, după o vreme, trecând peste perioada contestatară a adolescenței, mi-am schimbat opinia despre viața creștină.
A doua opinie a fost aceea conform căreia viața de creștin este una plăcută, fericită, de succes. Viața creștină presupune anumite reguli bine-venite, reguli de bună-conviețuire cu toți oamenii: să-ți iubești aproapele, să nu înșeli pe nimeni, să nu jignești pe cei din jurul tău... Respectarea acestor reguli îți garantează o viață plăcută. Mai mult, viața creștină este o viață de bucurie: e suficient să ne reamintim bucuria pe care o trăim de Paști, de sărbătorile Crăciunului, cu cadouri și luminițe. Viața creștină este o viață echilibrată: de două ori pe săptămână nu mănânci carne, te odihnești o zi pe săptămână... Am întâlnit oameni de afaceri creștini, am vorbit cu oameni de succes creștini, cărora principiile religiei creștine le-au inspirat întreaga viață. Considerând toate aceste aspecte, mi-am zis atunci: iată rețeta unei vieți fericite, a unei vieți de succes!
Însă, peste ani, și această a doua opinie despre viața de creștin mi-a fost zdruncinată atunci când mi-am dat seama că viața de creștin nu e numai bucurie, fericire, succes. Realizezi acest lucru atunci când vine un necaz peste tine, când îți dai seama că, deși ești creștin, nu ești scutit de boală și suferință, atunci când Dumnezeu permite să fi zdrobit asemenea bobului de strugure în teasc. Constați că răul există și acționează, că intră în viața ta, te atinge, te doboară uneori. Observi nu doar că trebuie să suferi, în general, ci că suferi uneori tocmai din cauza faptului că ești creștin, suferi din cauza lui Dumnezeu. Fericiții martiri episcopi greco-catolici în 1948 erau oameni de succes: aveau trecere în fața contemporanilor, erau ascultați și lăudați, aveau camere spațioase la Episcopie și bucătari angajați... însă viața lor a fost zdrobită de persecuția comunistă. Astfel, vrând-nevrând, intervine tema crucii. Însă - și aici este paradoxul vieții creștine - din întunericul acela al situațiilor dificile apare lumina bucuriei pe care o aduce Dumnezeu. Atunci îți zici: Prefer o viață grea împreună cu Hristos decât o viață fără de Hristos.
Aceste trei opinii nu au apărut de pe o zi pe alta, ci sunt rezultatul unor ani de căutări, de experiențe. Viața în Hristos nu vine de-a gata, ci este un drum de parcurs. Vă îndemn pe voi, studenții de la Facultatea de Teologie, Departamentul Blaj, din Universitatea Babeș-Bolyai, să identificați propriile opinii despre ce înseamnă viața de creștin. Vă îndemn să căutați adevărul, necesar întâi pentru voi, apoi să-l mărturisiți în fața oamenilor. Fiți mândri că studiați aici, la Blaj, în centrul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică!
(Discurs rostit la ceremonia de inaugurare a anului universitar 2021-2021 la Facultatea de Teologie Greco-Catolică Departamentul Blaj, în data de 27 septembrie 2021)
pr. dr. Anton Rus
Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Departamentul Blaj
