Frumusețea Crăciunului dezvăluie toată bunătatea lui Dumnezeu pentru fiecare ființă umană și marea demnitate pe care ne-o acordă.
Fiecare persoană este unică și de neînlocuit. Poate părea o evidență, dar oamenii uită adesea această axiomă atunci când viața este agitată și nesigură. Unii ar putea simți că nimănui nu-i pasă și că viața lor este lipsită de sens, că sunt pierduți în mijlocul unor miliarde. Cu toate acestea, misterul Crăciunului și întruparea lui Cristos ne arată clar că, departe de a fi un oarecare, orice om este unic și are propria sa demnitate. Papa Emerit Benedict al XVI-lea a avut ocazia să dezvolte acest subiect într-o predică la finalul unei Vecernii de Advent din 2010.
Întruparea ne dezvăluie cu o lumină intensă și în mod surprinzător că fiecare viață umană are o demnitate foarte înaltă, incomparabilă.
Dumnezeu nu s-a întrupat în niciun alt animal de pe pământ, ci în ființa umană, ceea ce confirmă că omul este cu adevărat unic și nu se poate compara cu alte creaturi pământești.
Omul prezintă o originalitate incontestabilă în comparație cu toate celelalte ființe vii care locuiesc pe pământ. El se prezintă ca un subiect unic și singular, înzestrat cu inteligență și liber arbitru, având o realitate materială. El trăiește simultan și inseparabil atât în dimensiunea spirituală cât și în dimensiunea trupească. [...] Dumnezeu ne iubește profund, total, fără deosebire; ne invite să fim prietenii Lui; ne face să participăm la o realitate dincolo de orice imaginație, gânduri sau cuvinte: la însăși viața Lui divină. Cu emoție și recunoștință, devenim conștienți de demnitatea incomparabilă a fiecărei persoane umane și de responsabilitatea pe care o avem față de toți.
„ Cristos, noul Adam, prin însăși revelarea misterului Tatălui și al iubirii acestuia, îl dezvăluie pe deplin omului pe om și îi descoperă măreția chemării proprii... prin întrupare, însuși Fiul lui Dumnezeu s-a unit, într-un fel, cu orice om.” (Gaudium et Spes, nr. 22).
Mai mult, întruparea lui Isus dezvăluie că omul nu este numai unic, ci de neînlocuit. El nu este un număr dintre mulți, nici un obiect, ci o persoană pe care nimeni altcineva nu o poate înlocuit.
A crede în Isus Cristos necesită și o privire nouă asupra omului, o privire de încredere, de speranță. Mai mult, experiența însăși și rațiunea atestă faptul că ființa umană este un subiect capabil să audă și să dorească, conștient de sine însuși și liber, unic și de neînlocuit, culmea tuturor realităților pământești, că trebuie „să fie recunoscut ca valoare în sine și mereu merită să fie primit cu respect și dragoste”. El are dreptul să nu fie tratat ca un obiect care trebuie deținut sau ca ceva ce poate fi manipulat după bunul plac, să nu fie redus la un simplu instrument în beneficiul celorlalți și al intereselor lor.
Contemplând numeroasele mistere ale Crăciunului, nu trebuie să uităm marea demnitatea pe care Dumnezeu o acordă tuturor și legătura intimă a fiecăruia cu Isus, care a împărtășit această umanitate. Această certitudine ne ridică deasupra tuturor celorlalte creaturi și ne încurajează să trăim mai corect, tratându-ne cu respect, dar și prin acordarea aceleiași demnități celorlalți.
Confruntat cu panorama tristă a nedreptăților săvârșite împotriva vieții umane, înainte și după naștere, să ne amintim de invitația Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea la responsabilitatea pe care o avem toți și fiecare în parte:
„Respectați, apărați, iubiți și slujiți viața, toată viața umană! Doar pe această cale veți găsi dreptatea, dezvoltarea, adevărata libertate, pacea și fericirea! " (Enc. Evangelium vitae, nr. 5).
Traducere: ACC
