Ţi-e frică? Te temi de viitor? Te asaltează grijile în privinţa sănătăţii şi a tuturor celorlalte lucruri? Situaţia economică, facturile de achitat, ratele la bănci, plata pentru asigurări – deja cu trei luni în întârziere – toate acestea te înspăimântă? Sau copiii, aduşi pe lume şi crescuţi într-un stat instabil şi precar, în care datorită tensiunilor existente între naţiuni, războiul pare a se contura la orizont – toate acestea te înfricoşează? Trecutul te îngrijorează; prezentul este nesigur şi viitorul îţi creează permanent tensiune nervoasă, nelinişte şi îngrijorare?
Şi, ca lucrurile să fie şi mai rele, membrii familiei nu mai termină cu grijile, rudele suferă de suprasolicitare nervoasă şi au tot felul de temeri şi, în plus, cel mai bun prieten te sună, ca să îţi spună şi el despre grijile lui nu numai la telefon, dar şi faţă în faţă. Sunteţi cumva acel tip de persoană care, atunci când se întâmplă să treacă o zi fără probleme, încercări, contradicţii sau certuri simte că parcă ceva în neregulă? Sunt oameni care cad în groapa pe care şi-o sapă singuri cu frica lor. Sunteţi unul dintre ei?
Acest scurt material vă propune cinci căi, clare şi practice, prin care să vă depăşiţi complexul de teamă. Citiţi, meditaţi, rugaţi-vă şi aplicaţi aceste principii simple şi veţi experimenta o senzaţie de pace interioară pe care poate nu aţi mai avut-o niciodată înainte în viaţă.
1. Matei 6,25-34. Chiar în inima Predicii de pe Munte, Isus ne cere să nu ne temem. Isus ne oferă exemple din natură şi din lumea păsărilor. Florile câmpului sunt mai frumoase decât însuşi Solomon, în toată măreţia lui regală, dar nu se tem. Păsările ciripesc şi îşi cântă cântecul şi nu îşi fac griji nici pentru hrană, nici pentru viaţă. Omul are mult mai multă valoare decât întregul univers creat; sufletul nostru a fost mântuit şi răscumpărat prin Sângele Mielului lui Dumnezeu care a luat asupra Sa păcatele lumii. Prin urmare, dacă Dumnezeu are grijă de crinii câmpului şi de păsările din aer, nu va avea oare El grijă de noi, oameni cu atât de puţină credinţă? Să nu ne îngrijorăm de ce vom mânca sau cu ce ne vom îmbrăca, fiindcă iată cheia care ne permite să depăşim toate temerile: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea vi se vor adăuga” (Mt 6:33). De cinci ori în aceste câteva versete, Isus ne cere să nu ne temem şi să nu fim neliniştiţi!
2. Psalmul 23. Citiţi şi rugaţi-vă cu cel mai cunoscut psalm din lume – Psalmul Bunului Păstor. Dacă rostiţi acest psalm rugându-vă cu fervoare, credinţă, încredere, convingere fermă şi speranţă, veţi vedea cum vi se spulberă toate grijile şi temerile. Primul vers al psalmului rezumă totul: „Domnul e păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.” Dacă suntem acea oaie, ghemuită şi alintată în braţele Bunului Păstor sau care se odihneşte liniştită pe umerii Lui, nu avem nici un motiv să ne îngrijorăm, ci doar să trăim într-o stare de siguranţă permanentă si plină de iubire!
3. Mic Jurnal. Milostivirea lui Dumnezeu în Sufletul meu: Sfânta Faustina Kowalska. Unul dintre mesajele-cheie ale acestei capodopere de spiritualitate a timpurilor moderne este chemarea întregii lumi şi a fiecărei persoane în parte să îşi pună încrederea neţărmurită în Isus. Isus a afirmat fără putinţă de îndoială că păcatul cel mai mare dintre toate este lipsa de ÎNCREDERE în iubirea şi milostivirea Sa. Cei mai mari păcătoşi pot să devină cei mai mari sfinţi cu o singură condiţie: să citească şi să mediteze în rugăciune acest pasaj plin de forţă care ne cheamă să ne încredem şi să nu ne fie frică.
„O, Dumnezeul meu,
când privesc spre viitor mă cuprinde teama.
Dar pentru ce să cercetăm viitorul?
Eu preţuiesc doar clipa prezentă,
căci viitorul poate nu va mai veni în sufletul meu.
Pentru timpul trecut, nu-mi stă în putere
să schimb, să îndrept sau să adaug ceva,
căci nici un înţelept şi nici profeţii n-au izbutit s-o facă.
Să-i încredinţăm deci, Domnului, ceea ce trecutul cuprinde.
O, clipă prezentă, tu-mi aparţii cu totul.
Doresc să te folosesc pe cât îmi stă în putinţă,
şi chiar dacă sunt slabă şi mică,
Tu îmi dai harul atotputerniciei Tale.
Şi astfel, cu încredere în milostivirea Ta,
înaintez în viaţă precum un copilaş,
şi în fiecare zi eu Îţi jertfesc inima mea,
arzând de iubire pentru mai marea slavă a Ta.”
4. Isuse, mă încred în Tine. Atunci când i-a cerut să picteze icoana Divinei Milostiviri, Isus i-a spus în mod explicit Sfintei Faustina că doreşte să fie inscripţionate pe imagine cuvintele: Isuse, mă încred în Tine! De ce să nu achiziţionăm o icoană frumoasă a Divinei Milostiviri, să nu o aşezăm la loc de cinste în casă, unde să poată fi văzută şi venerată?! În fiecare zi să ne rugăm Rozariul Divinei Milostiviri; rugăciunea poate fi făcută la ora milostivirii (3PM) sau la orice oră, fiindcă Dumnezeu are întotdeauna timp pentru fiecare dintre noi! Apoi, după ce am terminat Rozariul Divinei Milostiviri (care nu durează decât 7 minute, deci 0,49% din timpul zilei!), de ce să nu scoatem cea mai mare frică pe care o avem în adâncul inimii şi sufletului nostru şi să nu i-o dăm Inimii preamilostive a lui Isus, apoi să ne rugăm cu şi mai mare fervoare şi credinţă, spunând de zece ori: ISUSE, MĂ ÎNCRED ÎN TINE! Dacă se face în mod statornic această rugăciune, toate grijile şi temerile noastre se vor topi ca roua dimineţii sub razele soarelui de vară.
5. Fecioara Maria: Maica Divinei Providenţe. Există o poveste interesantă despre viaţa Sfântului Iosif Cottolegno, omul care s-a încredinţat cu totul Divinei Providenţe şi mijlocirii Sfintei Fecioare Maria. Cottolegno, inspirat de Sfântul Duh, a înfiinţat o casă enormă pentru cei abandonaţi la Torino, în Italia. Această casă subzista prin donaţiile zilnice. La un moment dat, sfântul ajunsese complet ruinat. I-a spus atunci uneia dintre ajutoarele lui să meargă să procure pâine pentru săraci, dar femeia s-a plâns că nu are nici un ban. Sfântul Iosif i-a spus totuşi să meargă. Abia făcuse câţiva paşi, când i-a apărut o preafrumoasă şi maiestuoasă doamnă, care i-a dat femeii atâţia bani cât să poată acoperi toate cheltuielile casei şi în plus, să poată cumpăra pâine din belşug pentru acea zi. Acea doamnă era Sfânta Fecioară Maria – Maica Divinei Providenţe. Când suntem cuprinşi de temeri, frică, nelinişti, îngrijorare, când ne copleşeşte nesiguranţa pentru ziua de faţă, teama de trecutul nostru şi frica de viitor, de ce să nu ne întoarcem la Sfânta Fecioară, Maica Divinei Providenţe?! De ce oare să nu ne rugăm cu frumoasa rugăciune atribuită Sfântului Bernard, Memorare: Adu-ţi aminte, o, preablândă Fecioară Marie, că nu s-a auzit niciodată să fi fost părăsiţi cei ce au alergat sub ocrotirea ta, cei ce au cerut ajutorul şi mijlocirea ta. Plin de încredere, alerg la tine,o, Maică, Fecioara fecioarelor. La tine vin şi îngenunchez înaintea ta cu umilinţă. Maica Cuvântului, nu dispreţui cuvintele mele, ci auzi-mă cu milă şi ascultă-mă. Amin.
Note:
[1] Sfânta Faustina Kowalska. Mic Jurnal. Milostivirea lui Dumnezeu in Sufletul meu. Ed. ARCB. Pref. Ioan Robu, Arhiepiscop mitropolit de Bucuresti. Coord. Trad. Prof. Pr. Tadeusz Rostworowski, SJ. 2008, pp. 29-30. ISBN 978-973-1891-04-0
[2] O piissima Virgo Maria, non esse auditum a saeculo, quemquam ad tua currentem praesidia, tua implorantem auxilia, tua petentem suffragia, esse derelictum. Ego tali animatus confidentia, ad te, Virgo Virginum, Mater, curro, ad te venio, coram te gemens peccator assisto. Noli, Mater Verbi, verba mea despicere; sed audi propitia et exaudi. Amen.
Autor: pr. Ed Broom/Traducere: Ecaterina Hanganu
