Miercuri, 2 septembrie 2020, papa Francisc a continuat seria catehezelor ”A vindeca lumea”, dedicată unei lecturi creștine a pandemiei. ”Solidaritatea și virtutea credinței” a fost tema catehezei din această zi, prima la care romanii și pelerinii au putut participa fizic la întâlnirea săptămânală cu Sfântul Părinte după 189 de zile. Din 11 martie a.c. până în 26 august, papa a ținut catehezele în fața telecamerelor, cu participarea unui grup restrâns de prelați, în apartamentul pontifical din Palatul Apostolic. Întâlnirea de astăzi cu publicul ”față către față” a avut loc în curtea interioară ”Sfântul Damasus”, în Palatul Apostolic din Cetatea Vaticanului. La finalul audienței, papa a făcut un lung și stăruitor apel în favoarea Libanului.
”Solidaritatea și virtutea credinței” a fost tema catehezei prezentată de papa Francisc la audiența generală de miercuri, 2 septembrie 2020, prima la care, după o întrerupere de șase luni din cauza pandemiei, au putut participa, în aer liber, sute de romani și pelerini. Audiența generală nu s-a mai desfășurat în biblioteca apartamentului pontifical, ci în curtea interioară ”Sfântul Damasus” a Palatului Apostolic din Cetatea Vaticanului.
Papa Francisc: «După atâtea luni, reluăm întâlnirea noastră față către față și nu în fața televizorului. Față către față. E frumos!»
Continuând seria de cateheze dedicată unei lecturi creștine a pandemiei, sub genericul ”A vindeca lumea”, papa Francisc a vorbit de această dată despre solidaritate și virtutea credinței. ”Actuala pandemie”, a subliniat Sfântul Părinte, ”a scos în evidență inter-dependența noastră: suntem cu toții legați unii de alții, atât în rău cât și în bine. De aceea, pentru a ieși mai buni din această criză, trebuie să o facem împreună, cu toții, în solidaritate”.
Papa Francisc: «Ca familie umană, avem originea comună în Dumnezeu; locuim într-o Casă comună, planeta-grădină în care ne-a așezat Dumnezeu; avem o destinație comună în Cristos. Dar atunci când uităm toate acestea, inter-dependența noastră devine dependență a unora față de alții, mărind inegalitățile și marginalizarea, se slăbește țesutul social și se degradează mediul înconjurător».
Într-o lume care, pe zi ce trece, devine un ”sat global”, egoismul și ”rigiditățile ideologice” alimentează ”structurile de păcat”, astfel încât ”nu întotdeauna transformăm inter-dependența în solidaritate”. Dacă acest cuvânt, ”solidaritate”, s-a învechit și – a recunoscut papa – ”uneori este interpretat greșit”, nu trebuie să uităm că acesta ”arată mult mai mult decât un gest sporadic de generozitate”. Solidaritatea presupune ”o nouă mentalitate, care gândește în termeni de comunitate, de prioritate a vieții tuturor în raport cu însușirea bunurilor din partea unora”, iar în cele din urmă, în termeni de dreptate.
Sfânta Scriptură, a reluat papa, ne avertizează încă de la început. Povestirea despre Turnul Babel (cf. Geneză 11) descrie ”ceea ce se întâmplă atunci când încercăm să ajungem la cer, țelul nostru, ignorând legătura cu umanul, cu Creația și cu Creatorul”. ”Construim turnuri și zgârie-nori, dar distrugem comunitatea. Unificăm edificii și limbi, dar mortificăm bogăția culturală. Vrem să fim stăpânii Terrei, dar ruinăm biodiversitatea și echilibrul ecologic”.
Papa Francisc: «Îmi aduc aminte de o povestire medievală care descrie acest ”sindrom al Turnului Babel”. Spune că, în timpul ce se construia turnul, atunci când un om cădea și murea nimeni nu spunea nimic. În schimb, dacă o cărămidă cădea la pământ, toți se plângeau. De ce? Pentru că o cărămidă era scumpă. Era nevoie de timp și de muncă pentru a produce cărămizi. Cărămizile aveau o valoare mai mare decât viața omului. Din păcate, chiar și astăzi se poate întâmpla ceva asemănător. Când cade o anumită cotă a pieței financiare, știrea este prezentă în toate agențiile. Dar când mii de persoane cad din cauza foamei, nimeni nu vorbește despre aceasta».
Diametral opusă celei de la Turnul Babel este situația din ziua de Rusalii (cf. Faptele Apostolilor 2,1-3). Coborând de sus ca vânt și foc, Duhul Sfânt inspiră primei comunități de discipoli tăria lui Dumnezeu și ”creează unitatea în diversitate, creează armonia. Celălalt nu este un simplu instrument, o simplă ”forță de muncă”, ci participă cu toată ființa sa la edificarea comunității”. Sfântul Francisc din Assisi, de altfel, însuflețit de Duhul Sfânt, dădea tuturor oamenilor, mai mult, tuturor făpturilor, numele de ”frate” sau ”soră”. Odată cu Rusaliile, ”Dumnezeu se face prezent și inspiră credința comunității unită în diversitate și în solidaritate. O diversitate solidară posedă anticorpii necesari pentru ca singularitatea fiecăruia – care este un dar, unic și irepetabil – să nu se îmbolnăvească de individualism și de egoism”. Mai mult, a reluat papa, ”diversitatea solidară posedă și anticorpii pentru a vindeca structurile și procesele sociale care au degenerat în sisteme de injustiție și de asuprire” (cf. Compendiul Doctrinei Sociale a Bisericii, 192).
Papa Francisc: «Prin urmare, solidaritatea este, astăzi, calea de parcurs spre o lume post-pandemie, spre vindecarea maladiilor noastre inter-personale și sociale. O solidaritate călăuzită de credință ne permite să traducem iubirea lui Dumnezeu în cultura noastră globalizată, nu construind turnuri sau ziduri care dezbină și apoi se prăbușesc, ci țesând comunități și susținând procese de creștere cu adevărat umană și trainică. În mijlocul crizelor și al furtunilor, Domnul ne interpelează și ne invită să retrezim și să activăm această solidaritate capabilă să dea trăinicie, susținere și un sens acestor ceasuri în care toate par să naufragieze. Creativitatea Spiritului Sfânt să ne încurajeze să generăm noi forme de ospitalitate familiară, de fraternitate roditoare și de solidaritate universală!»
După saluturile în alte limbi, papa s-a întreținut, zeci de minute în șir, cu romanii și pelerinii prezenți în curtea ”Sfântul Damasus” din Palatul Apostolic, respectând restricțiile sanitare. Chiar și în aceste condiții, momentana distanță fizică a accentuat, poate mai mult ca niciodată, neîntrerupta apropiere spirituală față de Succesorul lui Petru.
Bucuria revederii ”față către față” nu a oprit, însă, preocuparea Sfântului Părinte pentru situațiile de suferință din diferite țări. Pontiful a făcut un lung și stăruitor apel în favoarea Libanului, la o lună după tragedia care a avut loc în orașul Beirut:
Papa Francisc: «Încurajez toți libanezii să continue a spera și să regăsească puterile și energiile necesare pentru a porni din nou la drum. Cer oamenilor politici și liderilor religioși să se angajeze cu sinceritate și transparență în efortul de reconstrucție, lăsând să cadă interesele de parte și căutând binele comun și viitorul națiunii. Reînnoiesc, de asemenea, invitația adresată Comunității internaționale de a susține țara ca să o ajute să iasă din această criză gravă fără a fi implicată în tensiunile regionale. (...) Îi invit pe toți să trăiască o Zi universală de rugăciune și post pentru Liban vinerea viitoare, 4 septembrie».
După ce a anunțat că îl va trimite în Liban ca reprezentant al său special în această Zi pe cardinalul secretar de Stat Pietro Parolin, papa a îndemnat participanții la audiența generală să se roage împreună pentru ajutorul Țării Cedrilor.
Audiența generală s-a încheiat, ca de obicei cu rugăciunea ”Tatăl Nostru”, urmată de binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
