de Leone Grotti
Rimsha Masih, Sarkis el Zakhm, mons. Ma Daqin, Franck Talleu, Asia Bibi. Din Pakistanul extremist până în China comunistă, din Siria devastată de război şi terorişti până în laica Franţă: cinci creştini, preoţi şi laici persecutaţi pentru credinţa lor până la jertfa supremă, martiriul. Cinci istorii ale zilelor noastre care povestesc emblematica situaţie a creştinismului care continuă să fie atacat precum în primele secole. Cinci istorii prezentate de tempi.it pentru a sublinia credinţa luminoasă care poate fi rezumată în ultimele cuvinte rostite de sirianul Sarkis înainte de a fi ucis pentru că a refuzat „convertirea” la islam: „Sunt creştin, iar dacă doriţi să mă ucideţi pentru asta, faceţi-o!”
Rimsha Masih se juca, aşa cum o făcea în fiecare zi, pe strada din faţa casei ei, în satul Mehrabadi de lângă capitala pakistaneză Islamabad, când nişte vecini au acuzat-o de blasfemie şi că ar fi ars 10 pagini dintr-o carte islamică, Noorani Qaida, folosită pentru a învăţa primele noţiuni de arabă şi Coran. Era 16 august 2012, iar creştina de 14 ani, analfabetă şi cu retard mintal, nu avea cum să prevadă că în ziua următoare nenumăraţi extremişti islamici vor veni pentru a-i ataca familia şi întregul cartier creştin, 300 de familii fiind constrânse să fugă. A fost arestată şi închisă în şcoala de corecţie pentru minori Rawalpindi, riscând condamnarea la moarte pentru blasfemie. Pentru prima dată în istoria Pakistanului, deznodământul a fost însă unul diferit. În loc să fie ucisă înainte de a se termina procesul, Rimsha a fost judecată şi achitată de toate acuzele. Mai mult, acuzatorul său a fost condamnat pentru falsificarea probelor. Pe 15 ianuarie 2013, Curtea Supremă din Pakistan au recunoscut în mod definitiv nevinovăţia adolescentei, arătând tuturor cum legea asupra blasfemiei este folosită pentru a-i acuza pe creştini. Rimsha şi familia ei trăiesc acum în Canada, deoarece în Pakistan viaţa le-ar fi pusă în pericol.
Sarkis El Zakhm: „Sunt creştin, iar dacă doriţi să mă ucideţi pentru asta, faceţi-o!”, a spus acesta înainte de a fi ucis de teroriştii Jabhat al Nusra, care au legături cu Al Qaeda. Acesta a fost ucis „in odium fidei” împreună cu Mikhael Taalab şi Antoun Taalab, la Maloula, în Siria. Biserica a cerut canonizarea pentru martiriul lor.
Pe 4 august 2013, terorişti islamici care de trei ani se luptă cu regimul lui Bashar Al Assad au cucerit satul Maaloula, o localitate care se află între două roci masive, considerată leagănul creştinismului sirian deoarece locuitorii de aici vorbesc încă un dialect sirian foarte asemănător, dacă nu identic, cu dialectul aramaic pe care îl foloseau Isus şi primii creştini.
Sarkis s-a trezit precum toţi ceilalţi locuitori pe fundalul unor focuri de armă şi al strigătelor extremiştilor care urlau „Allahu Akbar”, „Dumnezeu este cel mai mare”. Teroriştii au dărâmat uşa casei sale şi au strigat: „Ieşiţi afară şi staţi liniştiţi”. Sarkis, împreună cu Mikhael şi Antoun, a ieşit, şi-a mărturisit credinţa şi a fost omorât precum mulţi alţi creştini din Siria ucişi cu sânge rece de rebelii care apoi au intrat în casă trăgând rafale de gloanţe şi aruncând o grenadă. Sora lui Antoun a reuşit să scape şi să recupereze trupurile celor trei catolici pentru care serviciul funerar religios a fost oficiat în catedrala greco-catolică din Damasc la care au luat parte sute de persoane, „o cale a crucii imensă”.
Ma Daqin. 7 iulie 2013 ar fi trebuit să fie o zi de sărbătoare pentru preotul Ma Daqin deoarece a fost hirotonit episcop auxiliar de Shanghai. În timpul predicii acesta a decis însă să anunţe public că a renunţat la Asociaţia Patriotică, un fel surogat pentru Biserica Catolică, asociaţie creată de Partidul Comunist Chinez şi care nu este în comuniune deplină cu Papa de la Roma. „Prin această hirotonire îmi consacru inima şi sufletul ministerului episcopal şi evanghelizării. Vreau să mă dedic sprijinului episcopului [Jin Luxian, atunci de 96 de ani, astăzi decedat], de aceea unele funcţii pe care le deţin sunt incompatibile. De astăzi nu voi mai fi membru al Asociaţiei Patriotice”. La finalul hirotonirii, poliţia l-a aşteptat în faţa bisericii şi l-a arestat, ducându-l la mănăstirea Sheshan „pentru a se odihni”. Ca pedeapsă pentru că s-a opus partidului, poliţia i-a interzis pentru 2 ani să iasă în public pentru a oficia Sf. Liturghie. De asemenea, autorităţile nu-l mai recunosc ca episcop, chiar dacă hirotonirea sa rămâne validă pentru Biserica Catolică. Pe 27 aprilie mons. Jin Luxian a murit, iar mons. Ma a devenit episcopul legitim de Shanghai. Partidul comunist îl ţine însă închis pentru că „a participat la cursuri de studiu” şi pentru că nu a dorit să-l nege pe Papa precum sute de alţi preoţi chinezi. Din acel moment unicele informaţii care se ştiu despre el se limitează la câteva articole despre natură care au fost publicate pe blogul său de pe internet.
Franck Talleu este francez, iar precum în alte ţări europene, nici în Franţa nu există persecuţia violentă a creştinilor, ci una foarte subtilă care doreşte să-i împiedice să intervină şi să se exprime în mod public în societate. Contrar altor cazuri, Franck nu a fost ameninţat cu moartea, nici închis, cel puţin nu pentru mult timp.
Pe 1 aprilie 2013, Directorul Educaţiei Catolice la Soissons, Laon şi Saint-Quentin a profitat de timpul frumos şi s-a dus împreună cu soţia şi cei 6 fii să facă un picnic pascal în grădinile Luxemburgului. În aprilie, societatea era dezbinată de discuţiile asupra căsătoriei între persoane homosexuale (lege apoi aprobată de guvernul Hollande), iar Franck purta tricoul Manif pour tous pe care se află un bărbat, o femeie şi doi copii care se ţin de mână. Gărzile care păzesc Senatul şi care se află în apropierea grădinilor s-au apropiat de Franck şi i-au impus să-şi de-a jos tricoul sau să-l acopere deoarece „este contrar bunelor moravuri”. „Am cerut explicaţii spunând că nu intenţionam să provoc pe nimeni, şi pentru că nu văd nimic şocant sau provocator în acest simbol – a spus el într-un interviu acordat pentru tempi.it. Am ridicat puţin tonul vocii, gărzile au spus că-mi vor da o amendă, iar eu le-am răspuns că nu au nici un drept să mă amendeze pentru că port un tricou. Atunci mi-au cerut să-i însoţesc la postul de poliţie care se află în mijlocul grădinilor şi m-au amendat”. Franck a rămas câteva ore la comisariat, apoi a fost eliberat după ce l-au obligat să-şi dea jos tricoul. „În Franţa, cel care subliniază fundamentul natural al familiei, susţinând un anumit model de familie, riscă să aibă probleme, deoarece unii doresc ca toate modalităţile de a crea un cuplu să fie puse pe aceeaşi treaptă”. Franck a fost primul, dar mulţi alţii au fost reţinuţi şi mai mult de 15 ore la închisoare pentru că au susţinut că familia este formată dintr-un bărbat şi o femeie.
Asia Bibi este la închisoare de 1649 de zile. Şi ea este o creştină pakistaneză şi este acuzată de blasfemie precum Rimsha. Mama de 49 de ani este vinovată că a băut în iunie 2009 din acelaşi pahar cu o musulmană şi că a refuzat să se convertească la islam, întrebându-le pe femeile musulmane care erau cu ea dacă Mohamed a făcut pentru ele acelaşi lucru ca şi Isus pentru creştini, care a murit pe cruce. În septembrie 2010, Asia Bibi a fost condamnată la moarte, iar astăzi aşteaptă recursul la închisoarea feminină din Multan, la multe ore distanţă de casa ei. Un ONG urmăreşte situaţia sa juridică, prezentând declaraţia ei din iunie 2013: „Mi-am sacrificat viaţa pentru a-l urma pe Isus Cristos. Cred în Dumnezeu şi în marea sa iubire şi sunt mândră că-mi sacrific şi trăiesc viaţa la închisoare, ca şi creştină, mai degrabă decât să mă convertesc la o altă religie în schimbul libertăţii”. Asia Bibi ar fi putut să fie deja liberă, după cum a scris într-o scrisoare: „Un judecător, onoratul Naveed Iqbal, într-o zi a intrat în celula mea şi, după ce m-a condamnat la moartea oribilă, mi-a oferit revocarea sentinţei dacă mă convertesc la islam. I-am mulţumit din suflet pentru propunere, dar i-am răspuns cu toate onestitatea că prefer să mor creştină decât să ies din închisoare ca musulmană. Sunt condamnată pentru că sunt creştină, i-am spus. Cred în Dumnezeu şi în marea sa iubire. Dacă dvs. m-aţi condamnat la moarte pentru că-l iubesc pe Dumnezeu voi fi mândră să-mi sacrific viaţa pentru El”.
Traducere: Andrei Hrişman
Sursa:www.totustuus.it
