În anul care se apropie de sfârşit – 2019 – Sfântul Părinte a efectuat 7 călătorii apostolice în 11 ţări, confirmând caracteristica "itinerantă" a unui pontificat care pune în centru periferiile geografice şi existenţiale. Privitor la călătoriile Sfântului Părinte din 2019, Alessandro Gisotti a alcătuit o sinteză din care nu lipsesc cele trei zile ale prezenţei suveranului Pontif în România, între 31 mai şi 2 iunie.
«Vă voi face o mărturisire: mie nu-mi place să călătoresc.» Acestea sunt cuvintele în aparenţă surprinzătoare pe care papa Francisc le pronunţa pe 8 iunie 2019, adresându-se unui grup de copii primiţi în Vatican în contextul iniţiativei "Trenul copiilor". Nu este un secret faptul că Jorge Mario Bergoglio, pe vremea când era arhiepiscop de Buenos Aires, pleca rar din arhidieceză. La acea vreme făcea puţine călătorii internaţionale, destinaţiile fiind reprezentate de ţări din America Latină sau de Vatican, unde participa la Sinoade şi Consistorii. Însă, papa Francisc a menţinut întotdeauna spiritul viu al călătorului, spiritul misionar care, de tânăr, îl făcea să viseze o călătorie în Japonia, pe urmele sfântului Francisc Xaveriu.
Dorinţa de a merge în Ţara Soarelui Răsare avea să fie împlinită într-un mod pe care tânărul iezuit aflat atunci la începutul parcursului sacerdotal nu avea cum să o prevadă: în calitate de pontif. Însă, în ceea ce priveşte vizitele apostolice efectuate pe teritoriul imensei arhidieceze pe care o păstorea, în vremea când era arhiepiscop de Buenos Aires, s-ar putea spune că era mereu pe drum. De fapt, a parcurs arhidieceza de Buenos Aires în lung şi în larg, călătorind aproape întotdeauna cu mijloacele de transport în comun, lucru obişnuit pentru arhiepiscopul şi cardinalul argentinian. Deşi pentru el era ceva cât se poate de normal, unele fotografii publicate imediat după alegerea sa la Sediul lui Petru, în care apărea îmbrăcat cu cămaşă clericală, aşezat pe scaunul unui autobuz, ca un simplu navetist, aveau să suscite mare uimire.
Aşadar, un episcop pelerin, un "callejero", o prezenţă pe străzile din Buenos Aires, în mijlocul poporului, care prefera mai curând să petreacă timp în aşa-numitele "periferii existenţiale" ale metropolei decât să rămână în centrul oraşului. Şi, când avea să devină Păstor al Bisericii Universale, papa Francisc a simţit că lumea întreagă devenise dieceza sa şi era necesar să pornească din nou la drum, cu acelaşi spirit care-l însufleţise până atunci, dar într-un spaţiu cu mult mai mare.
De altfel, în audienţa mai sus citată, acordată participanţilor la "Trenul Copiilor", papa Francisc spunea, referitor la călătorii: "Mi s-a întâmplat ceea ce se întâmplă copiilor capricioşi cărora nu le place ciorba şi ajung să primească două farfurii în loc de una. [Aşa a fost şi în cazul meu.] Nu-ţi place să călătoreşti, atunci ai să tot ai de mers… Este adevărat că în călătorii întâlneşti mereu lume, oameni buni de la care înveţi foarte mult."
În acest răspuns, atât de simplu şi direct, se află de fapt semnificaţia călătoriilor papei Francisc: să întâlnească oameni, să cunoască realităţi. Într-un anumit fel, după cum a observat recent şi cotidianul Washington Post, într-un articol de Chico Harlan, papa foloseşte călătoriile apostolice pentru "a informa Biserica", punând în centru periferiile de la care îşi trage seva pentru a începe noi procese de evanghelizare.
Un pontificat "itinerant", "sinodal", după cum s-a văzut în mod frapant în acest 2019, un an record în privinţa călătoriilor apostolice internaţionale. Papa Francisc a efectuat şapte călătorii apostolice, vizitând 11 ţări şi 4 continente. Este necesară întoarcerea în 1982, la Sfântul Ioan Paul al II-lea, pentru a înregistra acelaşi număr de călătorii ale Succesorului lui Petru dincolo de graniţele Italiei. Pe de altă parte, este semnificativ faptul că în acest an, atât de dens de călătorii internaţionale, coincide cu centenarul Scrisorii apostolice "Maximum illud", a papei Benedict al XV-lea, despre activitatea misionară în lume. Prin călătoriile sale apostolice, papa Francisc subliniază tocmai dimensiunea intrinsec misionară a discipolului Domnului, chemat să fie "în ieşire" pentru a anunţa Vestea cea Bună în toată lumea, pentru că nici un ţinut nu este departe şi nici un popor nu este străin faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.
O lectură a celor şapte călătorii apostolice ale papei Francisc din 2019 conduce imediat la aspectele esenţiale ale acţiunii pastorale a papei Francisc: tinerii, după cum a reieşit din călătoria apostolică a papei Francisc în Panama, cu prilejul Zilei Mondiale a Tinerilor; dialogul interreligios, după cum a evidenţiat călătoria apostolică în Emiratele Arabe Unite şi în Maroc; dialogul ecumenic, pus în lumină de călătoriile apostolice în Bulgaria, Macedonia de Nord şi România. De asemenea, protejarea mediului şi atenţia faţă de cei săraci au reprezentat aspectele centrale ale călătoriei apostolice în Mozambic, Madagascar şi Mauritius. Totodată, pacea şi promovarea drepturilor femeilor şi copiilor au constituit aspectele cheie ale călătoriei în Asia, alcătuită din două etape: Thailanda şi Japonia.
În salutul adresat jurnaliştilor în călătoria cu avionul spre Thailanda, papa Francisc a observat că "face foarte bine oamenilor să fie informaţi şi să cunoască culturi care sunt departe de Occident". De fapt, prin călătoriile sale, papa Francisc poartă lumină în colţurile lumii unde mass-media nu s-ar duce niciodată, dar care – datorită prezenţei pontifului – devin "vizibile" comunităţii internaţionale care este chemată să se ocupe de popoare şi de ţinuturi care, altfel, ar fi uitate. "Cultura întâlnirii" îşi face drum şi datorită călătoriilor sale, călătorii care se prelungesc cu mult dincolo de momentul în care papa urcă în avion pentru a reveni la Roma. Nu doar pentru populaţie dar şi pentru pontif care, într-un interviu, a mărturisit că poartă în inimă persoanele întâlnite în călătorii, că se roagă pentru ele şi "pentru situaţiile lor dureroase şi dificile" pentru ca inegalităţile pe care le-a întâlnit să se estompeze.
