”A veni și a cere ajutor înseamnă a spune «Sunt vulnerabil», iar unul poate să ajute bine numai pornind de la propria vulnerabilitate”: a spus papa Francisc în discursul liber adresat oaspeților, voluntarilor și personalului asociației Caritas din dieceza Romei, cu ocazia vizitei pastorale efectuată la sediul asociației în după-amiaza de vineri, 30 noiembrie 2019. Vizita papei a fost prilejuită de împlinirea a 40 de ani de la înființarea asociației Caritas în dieceza Romei.
Pontiful a fost întâmpinat, printre alții, de cardinalul vicar Angelo De Donatis, și de directorul Caritas Roma, pr. Benoni Ambăruș. Ajuns în jurul orei 16.30 la Citadela Carității (Via Casilina Vecchia, 19), papa a vizitat Centrul de igienă dentară, Casa de primire ”Sf. Iacinta”, magazinul solidarității și cantina. În sala de congrese, după mărturiile mai multor voluntari, Sfântul Părinte a ținut un discurs liber în care a subliniat două aspecte: faptul că toți suntem vulnerabili și că toți avem nevoie de o ”intimitate itinerantă” cu Isus.
Papa Francisc: «Din cele spuse, m-au impresionat două cuvinte. Dumneavoastră ați vorbit de persoanele vulnerabile, de vulnerabilitate. Mi-am dat seama că ați găsit o legătură cu vulnerabilitatea persoanelor. Și aceasta, pentru că știți că, la rândul Dumneavoastră, sunteți vulnerabilă. Vulnerabilitatea este un lucru pe care toți îl avem în comun. Toți suntem vulnerabili și, pentru a lucra la Caritas, trebuie să recunoști cuvântul acesta, dar să-l recunoști făcut trup în inimă. A veni și a cere ajutor înseamnă a spune ’Sunt vulnerabil’, iar unul poate să ajute bine numai pornind de la propria vulnerabilitate. Este întâlnirea unor răni diferite, a unor slăbiciuni diferite, dar toți suntem slabi, toți suntem vulnerabili. Chiar și Dumnezeu a vrut să se facă vulnerabil pentru noi. Este unul dintre noi și a suferit: să nu ai o casă în care să te naști, a suferit persecuția, a fugit în altă țară, migrant; a suferit sărăcia. Dumnezeu s-a făcut vulnerabil. De aceea noi putem să vorbim cu Isus, pentru că El este unul dintre noi».
Al doilea cuvânt-cheie asupra căruia papa Francisc a insistat în discursul său a fost oferit de salutul pe care l-a primit din partea directorului Caritas Roma, pr. Benoni Ambăruș.
Papa Francisc: «Acesta este cuvântul pe care l-a spus pr. Benoni: putem avea o intimitate cu Isus pentru că este unul dintre noi, este itinerant. Putem merge împreună cu Isus în viață pentru că avem aceeași carte de identitate: vulnerabili, iubiți și mântuiți de Dumnezeu. Aceasta este calea. Nu poți să-i ajuți pe cei săraci, nu poți să fii aproape de ei stând la distanță. E necesar să atingi, să atingi rănile; acestea sunt rănile lui Isus. Este ceva misterios aici: când atingi rănile acelea, îți dai seama de rana ta. Acesta este harul pe care ni-l dau cei săraci, harul pe care ni-l dă vulnerabilitatea săracilor: a ști că și noi suntem vulnerabili. Este foarte frumos acest lucru, pentru că înseamnă că și noi avem nevoie de mântuire, avem nevoie de cineva care să ne spună un cuvânt bun: de voluntari, chiar și de preoți. Toți avem nevoie de un frate Isus; avem nevoie de acea intimitate itinerantă, de a merge împreună cu Isus. Vă mulțumesc tuturor pentru că arătați că avem aceeași carte de identitate. Fiecare are propria vulnerabilitate, dar prenumele este același: vulnerabili. Acest fapt este mare și frumos pentru că, ce înseamnă? Înseamnă că avem nevoie de mântuire, avem nevoie de grijă. Iar mântuirea, Dumnezeu nu o face prin decret. Dumnezeu o face mergând împreună cu noi, apropiindu-se de noi în Isus. Aceasta este mântuirea».
La întrebarea pusă de pr. Benoni cu privire la drumul pe care asociația Caritas îl are de urmat în următorii 40 de ani, papa a scos în relief importanța mărturiei practice, pornind de la exemplul Bunului samaritean (Lc 10, 29-37).
Papa Francisc: «Evanghelia trebuie vestită prin mărturie, nu prin argumente, nu prin prozelitism. Nu. Trebuie vestită prin mărturie. Isus ne-a lăsat un exemplu de mărturie pentru următorii 40 de ani, este omul acela, care nu era religios; poate se gândea că nu este religios, nu știu; omul acela găsește pe drum unul care a fost rănit de tâlhari și începe să aibă grijă de el, îl duce la un han. Este interesant: Isus nu ne spune cuvintele acestui om: spune numai că acestuia ”i s-a făcut milă”, ”a avut compasiune”, ceea ce înseamnă ”a suferi împreună cu”. Îl ia, îl duce, vorbește cu hangiii, îl îngrijesc un pic și spune: ”Eu trebuie să plec, dar după două zile mă întorc”. Îi dă hangiului două monezi și-i spune: ”Dacă mai trebuie ceva, voi plăti”. Mă gândesc: acel hangiu, la ce s-a gândit? ”Acesta este nebun”. Acesta este cuvântul pe care aș vrea să ți-l spun: nebunie. O nebunie de iubire, o nebunie de ajutorare, o nebunie de a împărtăși propria vulnerabilitate cu cei vulnerabili. Nu știu... Nebunie. ”Dar acești preoți, în loc să stea în biserică, în loc să spună Liturghia și să stea liniștiți, fac toată această mișcare... Sunt nebuni!”. ”Bravo! Da, sunt nebuni”. Acesta este programul: nebuni. Gândiți-vă la hangiu. (...) Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi toți și să vă însoțească pe drumul vieții. Amin.»
