Rugăciune, fapte de caritate şi preamărirea lui Dumnezeu sunt cele trei ingrediente ale pregătirii pentru Crăciun, propuse de Papa Francisc, la Sfânta Liturghie celebrată în dimineaţa zilei de luni, 2 decembrie a. c., în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Pontiful a specificat de asemenea că pentru a răspunde la acest îndemn este nevoie de o inimă deschisă şi de disponibilitate, pentru a lăsa ca Domnul să ne întâlnească şi să ne reînnoiască complet.
În consideraţia omiletică inspirată din Evanghelia zilei, după Sfântul Matei, capitolul 8, Papa s-a oprit asupra imaginii sutaşului care se apropie de Isus zicându-i: "Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat, chinuindu-se cumplit" şi cu umilinţă, îşi exprimă totala încredere în Isus, spunându-i: "nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi se va vindeca slujitorul meu”.
Sfântul Părinte ne îndeamnă ca, în acest timp de pregătire pentru Crăciun, să-i ieşim şi noi în cale Domnului, asemenea sutaşului din Evanghelie, căci – a explicat – „Crăciunul nu este doar o zi pe care o sărbătorim anual prin tradiţie, după cum nu este nici o simplă amintire, ci, cum spune Episcopul Romei: „Crăciunul înseamnă mai mult: este asemenea urmării unui drum pe care se iese în calea lui Isus. Crăciunul este o întâlnire, iar noi mergem pe această cale pentru a-l întâlni pe Isus cu inima şi cu viaţa, pentru a-l întâlni pe Domnul cel viu, prin credinţă. Şi nu este uşoară trăirea cu credinţă. În cuvântul pe care l-am ascultat, Domnul se uimeşte de sutaş, de credinţa pe care o avea. Sutaşul a făcut un drum pentru a-l întâlni pe Domnul, dar l-a făcut cu credinţă. De aceea, El nu doar l-a întâlnit pe Domnul, dar a făcut acest lucru cu credinţă, simţind bucuria de a se fi întâlnit cu Domnul. Şi este acesta tipul de întâlnire pe care noi îl dorim: „întâlnire de credinţă!”
Dar, a specificat Succesorul lui Petru” mai mult decât a fi noi cei care-l întâlnim pe Domnul, să-i îngăduim Domnului să ne întâlnească pe noi: „Când suntem doar noi cei care-l întâlnim pe Domnul, suntem noi – între ghilimele spus – „patronii acestei întâlniri”; dar când ne lăsăm întâlniţi de El, este Domnul cel care întră în viaţa noastră, refăcându-ne şi reînnoindu-ne complet inima, sufletul, viaţa, speranţa, drumul existenţei. Să mergem pe cale cu credinţă, cu o credinţă asemenea celei a sutaşului, pentru a-l întâlni pe Domnului, şi mai ales pentru a ne lăsa întâlniţi de el”.
Însă, pentru a ne lăsa întâlniţi de Domnul avem nevoie de o inimă deschisă: „Inimă deschisă, pentru ca El să mă întâlnească şi să-mi spună ceea ce El vrea să-mi spună nu ceea ce eu aş vrea aud spunându-mi-se. El este Domnul şi-mi va spune ceea ce are să-mi comunice, căci Domnul nu ne priveşte pe toţi împreună, ca pe o masă de oameni. Nu, Domnul ne priveşte pe fiecare în faţă, în ochi, căci iubirea sa nu este una teoretică, ci este o iubire concretă, ca de la persoană la persoană. Domnul – care este persoană – se uită la mine ca la o persoană. A ne lăsa întâlniţi de Domnul înseamnă tocmai acest lucru: să ne lăsăm iubiţi de Domnul”.
Papa Francisc a amintit că, pe acest drum spre Crăciun, suntem ajutaţi de unele comportamente: „de perseveranţa în rugăciune, de activismul în privinţa carităţii fraterne, de puţin mai multă apropiere faţă de cei care au nevoie şi de bucuria de a-l lăuda pe Domnul”. Pe scurt spus, pentru ca Domnul să ne întâlnească este nevoie de o inimă deschisă şi de trăire în rugăciune, caritate şi slavă.
Sursa:ro.radiovaticana.va
