În evanghelia de duminica trecută, apostolii sunt singuri pe mare, sau cel puțin așa li se pare lor, în timp ce Isus se roagă pe munte. În cea de astăzi situația e oarecum similară: Mântuitorul este pe Tabor, împreună cu Petru, Iacob și Ioan, iar ceilalți sunt la poalele muntelui încercând să lupte cu un demon mut și surd. Încearcă fără să reușească și când Isus coboară de pe munte îi găsește discutând despre acest eșec al lor. În evanghelia de duminica trecută ca și în cea de astăzi regăsim cumva problemele noastre: Isus s-a înălțat la Ceruri și ni se pare că am rămas singuri în lupta cu demonii acestei lumi. Catehismul Bisericii Catolice ne luminează apropo de dușmanul cu care avem de luptat ”Răul nu este o abstracțiune, ci desemnează o persoană, pe Satana, cel Viclean, îngerul care se opune lui Dumnezeu. „Diavolul” (dia-bolos) este cel care „se aruncă de-a curmezișul” planului lui Dumnezeu și „lucrării lui de mântuire” săvârșite în Cristos. „Ucigaș de oameni de la început, mincinos și tatăl minciunii” (In 8, 44), „Satana, amăgitorul lumii întregi” (Ap 12, 9), este cel prin care au intrat în lume păcatul și moartea, iar prin înfrângerea lui definitivă, creația întreagă va fi „eliberată din stricăciunea păcatului și a morții”.
Cum vom putea spera la sorți de izbândă împotriva unor spirite cu mult mai inteligente și mai puternice decât noi? De multe ori ne limităm să facem ceea ce fac apostolii în acest prim moment: să vorbim, să analizăm, să dezbatem, și cam atât. Am devenit experți în a înființa comisii, în a organiza simpozioane. Atâta doar că în astfel de lucruri și în astfel de războaie, discuțiile pot fi un prim pas, util fără doar și poate, dar cu totul insuficient. Fiindcă diavolul nu se combate cu raționamente sofisticate, dintr-un motiv foarte simplu: este cu mult mai bun decât noi la asta. Diavolul se combate cu puterea lui Dumnezeu. Este de fapt primul lucru pe care Mântuitorul îl cere ucenicilor: aduceți-l la mine! Doar Mântuitorul are puterea de a-l învinge pe cel rău. Cum îi putem aduce noi astăzi pe semenii noștri în fața Domnului? Prin rugăciunea noastră, prin sacramentele Bisericii, în special Sfânta Liturghie, prin sacrificiile personale, prin actele de ispășire pentru cei păcătoși. Diavolul îi spunea sfântului Ioan Maria Vianey: dacă ar mai fi încă doi ca și tine ar trebui să părăsesc Franța. Fratele Mihai din Prilog vorbea de o credincioasă în vârstă, foarte probabil necunoscută de cei mai mulți, care mijlocea cu rugăciunile ei pentru întreg Ardealul.
Episcopii noștri martiri au ținut și țin cu rugăciunile lor Biserica. Țin deasemenea Biserica mulți mărturisitori din acele vremuri care mai știu ce înseamnă sacrificiul, jertfa și rugăciunea. Isus nu abandonează niciodată barca Bisericii, însă dacă vrem să învingem cu adevărat dușmanii Bisericii, trebuie să învățăm să-l aducem cu toții pe Mântuitorul în viețile noastre; doar atunci problemele și provocările noastre și ale Bisericii vor fi cu adevărat rezolvate. Dacă suntem cu adevărat la picioarele lui Isus, în toate slăbiciunile, în sărăcia noastră vom putea spune și noi: cred Doamne, ajută necredinței mele! O mână gata să ne ridice, la fel ca și pentru Petru va fi tot timpul întinsă și pentru noi…
PS Claudiu
Episcoupul Curiei
Ev Mt 17,14-23
În vremea aceea s-a apropiat de Isus un om, căzând în genunchi, si zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. Iar Isus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi Isus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Isus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau Galileea, Isus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!
