Atunci când Dumnezeu se minunează (Audio)

Meditație pentru Duminica a IV-a după Rusalii (a Vindecării slugii sutaşului) Ev Mt 8,5-13
Inima omului este un mister. Felul în care în ea, libertatea noastră se împletește cu viața concretă, cu trăirile noastre, cu sentimentele noastre, cu durerile și bucuriile noastre, pentru a face spaţiu credinței, îl face chiar și pe Dumnezeu să se minuneze!

Suntem și noi ca acest păgân din Evanghelie. Ca și el, majoritatea dintre noi nu aparținem după sânge poporului ales. Şi tot ca și el, nu vedem miracolul atunci când se produce, ci ne încredem. Auzim de miracolele lui Isus, fără să le fi văzut, la fel ca el. Și prin credință, devenim ca și el, adevărați fii!

Iată un model de credință! Avem în evanghelia de astăzi un om care a înțeles totul şi care lasă de o parte tot felul de raţionamente sofisticate, cu care înţelepţii lumii acesteia îşi pierd vremea: “dar oare dacă Dumnezeu există, atunci de ce nu... sau de ce da? Şi dacă ne înşelăm? Şi dacă este o iluzie?”. Omul din evanghelie nu are timp de toată această gargară mentală, apanaj al celor care filozofează despre Dumnezeu fără să-L fi întâlnit vreodată. El a auzit de Isus, de minunile lui și îi este de ajuns. Nu are nevoie să vadă un miracol. A înțeles cine este Cel capabil de asemenea semne și îi cere ajutorul în modul cel mai natural cu putință.

Două lucruri mi se par importante şi pentru noi:

1. Sutașul înțelege că nu este vrednic de Dumnezeu. Că niciodată nu suntem demni de prezența divină. Dar asta nu îl întristează, ci îl face mai încrezător. Înțelege că la Dumnezeu nu mergem să ne cerem drepturile, ci să primim în dar. Fiindcă suntem fii, nu slujbași. Totul este un dar al Cerului.

2. Minunile sunt semne ce ne indică adevărata cale. Dacă ne oprim doar la semne, pierdem esențialul. E ca și cum am vedea un semn de circulație ce ne indică direcția înspre Ierusalim și noi ne-am opri mulțumiți și am spune: "bine că am ajuns la Ierusalim!". Sau ca și cum am primi un cadou și am închide ușa în nas celui care ni l-a dăruit.

Vreți să-l vedeți pe Dumnezeu minunându-se? Credeți-L pe cuvânt atunci când vă spune cât de mult vă iubește!

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Ev Mt 8,5-13

Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci zi numai un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.