Canadian de origine scoțiană, părintele James Mallon este autorul celebrului „Manual de supraviețuire pentru parohii”. În noua sa carte „Trezește-ți parohia” (Editura Artege), acest apostol al evanghelizării insistă asupra necesității de a ne baza pe lideri.
Jurnalist: Credeți că parohiile noastre sunt într-adevăr în pericol?
Părintele James Mallon: Absolut. Parohiile noastre funcționează după un model creștin învechit. Astăzi, parohiile nu își trăiesc deloc identitatea misionară. Așteaptă ca oamenii să vină la ele. Dar misionarii ies, merg spre ceilalți, depășesc obstacolele culturale. Majoritatea parohiilor nu fac asta și se așteaptă să vină oamenii spre ele. Dar de fapt este exact invers. Din cauza schimbărilor profunde din cultura noastră, într-o generație, vor supraviețui doar parohii misionare. Celelalte se vor prăbuși. Dacă nu se va merge în întâmpinarea oamenilor, parohia va muri. Doar parohiile misionare nu vor dispărea. O comunitate care se roagă are o importanță fundamentală, dar nu este suficient. Rugăciunea trebuie să conducă la acțiune. Acțiunea fără rugăciune nu va funcționa bine. Ambele sunt necesare.
Care sunt cheile pentru schimbare?
Văd trei. Prima este să acordăm prioritate evanghelizării, deoarece ea este cea care schimbă inimile. Biserica publică recomandări pe această temă, vorbește liber despre asta, face teologie. Dar nimic nu se întâmplă cu adevărat până la urmă. Ne rugăm, sărbătorim sacramentele, dar nu știm cu adevărat să ne mobilizăm. A doua cheie este problema liderilor. Este necesar să se treacă de la întreținere la misiune. „Întreținerea” este atunci când avem grijă doar de enoriași. Dar este nevoie să mutăm accentul către cei care nu sunt enoriași, spre exterior. Această mișcare trebuie să fie condusă de lideri, fie că sunt preoți sau laici angajați în echipe pastorale ... Acești lideri, trebuie să fie slujitori. Astăzi, trebuie să ne reînnoim complet modelele și să dezvoltăm coresponsabilitatea. Inima unui lider nu este să fie o figură puternică care are adepți, ci să fie cineva care ridică alți lideri. Acest lucru i-a spus Pavel lui Timotei în cea de-a doua scrisoare a sa: „Şi cele ce ai auzit de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le încredinţează la oameni credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii. "(2 Tm, 2, 2). Este important să mobilizăm întreaga parohie și să le permitem enoriașilor să intre într-o viziune care îi inspiră. În cele din urmă, a treia cheie este puterea Spiritului Sfânt. Acesta este un punct care îi irită adesea pe catolici. Cu toate acestea, este absolut esențial. Înainte de Rusalii, discipolii se temeau, rămâneau în Cenaclol, închiși, între ei. Când a venit Spiritul Sfânt, au deschis ușile și au început să vestească. Este o lege spirituală. Biserica este condusă de Spiritul Sfânt să iasă, să vestească. În prezent, nu ieșim în afară, stăm prea mult închiși în cenacol.
Cu toate acestea, există multe mișcări misionare.
Desigur, dar ceea ce vedem în aceste mișcări bisericești nu este foarte prezent în parohiile noastre. Nu este suficient.Trebuie să ne orientăm spre misiune, pentru a cere enoriașilor să meargă pe noi teritorii. Când cineva este așezat confortabil, mulțumit cu activitățile sale parohiale, nu simte că are nevoie de ajutorul Spiritului Sfânt. Dar când te afli într-o zonă pe care nu o cunoști, simți nevoia de a cere ajutorul spiritului Sfânt. Mulți oameni îl caută pe Dumnezeu. Vor să aibă o experiență. Dar de multe ori în Biserică suntem suspicioși cu privire la această căutare a experiențelor spirituale. Mai degrabă pretindem adevărul. Cu toate acestea, oamenii care au o experiență spirituală vor fi conduși la adevăr. Experiența dragostei lui Dumnezeu, a lucrării Spiritului Sfânt este cea care îi va pune în mișcare.
Traducere: ACC
