Oprindu-se asupra figurii samariteanului milostiv, pontiful a trasat la rugăciunea "Angelus" de astăzi, un portret moral al acestuia inspirat din modul său de a se comporta în contextul ilustrat de parabola din Evanghelia după sfântul Luca, capitolul 10, versetele 25-37.
Papa Francisc: «Protagonistul scurtei povestiri este un samaritean care întâlneşte în cursul călătoriei sale un om care fusese jefuit şi strivit în bătaie de tâlhari şi de care se îngrijeşte. Ştim că iudeii îi tratau cu dispreţ pe samariteni, considerându-i străini de poporul ales. Aşadar, nu întâmplător, Isus alege ca personaj pozitiv al parabolei un samaritean. În acest mod vrea să depăşească prejudecata, arătând că şi un străin – şi unul care nu-l cunoaşte pe Dumnezeu cel adevărat şi nu merge la templu – este capabil să se comporte după voia Domnului, simţind compasiune faţă de fratele aflat în nevoie şi ajutându-l cu toate mijloacele avute la dispoziţie.»
Amintind că pe acelaşi drum a trecut mai întâi un preot şi un levit – adică persoane care se dedicau aducerii de jertfă lui Dumnezeu – care, însă, văzându-l pe acel sărman căzut la pământ au mers mai departe fără să se oprească, "probabil pentru a nu se contamina cu sângele său", pontiful a explicat că cei doi "au pus o regulă umană legată de cult înaintea marii porunci a lui Dumnezeu care vrea înainte de toate îndurare".
Papa Francisc: «Aşadar, Isus îl propune ca model pe samaritean care, iubindu-l pe fratele ca pe sine însuşi, demonstrează că-l iubeşte pe Dumnezeu cu toată inima şi cu toate forţele şi exprimă în acelaşi timp un autentic sentiment religios şi deplină umanitate.»
Urmând firul Evangheliei care relatează că Isus, după istorisirea parabolei, îl întreabă pe învăţătorul Legii, adică pe cel care-l întrebase cine era aproapele lui, "Cine dintre aceştia trei crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?", pontiful explică:
Papa Francisc: «În acest mod, înfăptuieşte o răsturnare faţă de întrebarea interlocutorului său şi faţă de logica noastră a tuturor. Ne face să înţelegem că nu suntem noi cei care, în funcţie de criteriile noastre, definim cine este aproapele şi cine nu, însă este persoana în nevoie cea în măsură să recunoască cine este aproapele lui, adică "cine a avut milă de el" (v.37). Această concluzie arată că milostivirea faţă de o viaţă omenească aflată în necesitate este adevăratul chip al iubirii. Astfel se devine adevăraţi discipoli ai lui Isus şi se manifestă chipul Tatălui: „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru cel Ceresc milostiv este” (Luca 6, 36) Astfel, porunca iubirii de Dumnezeu şi de aproapele devine o unică şi coerentă regulă de viaţă.»
«Preacurata Fecioară Maria să ne ajute să înţelegem şi mai ales să trăim tot mai mult legătura de nerupt care există între iubirea faţă de Dumnezeu, Tatăl nostru, şi iubirea concretă şi generoasă faţă de fraţii noştri», a spus Sfântul Părinte la finalul rugăciunii "Angelus", de duminică, 14 iulie 2019, împărţind apoi binecuvântarea pelerinilor prezenţi în Piaţa Sfântul Petru şi tuturor acelora care primesc această binecuvântare în spirit de credinţă, prin intermediul mijloacelor de comunica în masă.
