(Duminica Tuturor Sfinților)
Vorbim des despre Spiritul Sfânt, despre Maica Sfântă, despre sfinți sau sfințenie în general. Duminica de astăzi, a Tuturor Sfinților, ne ajută să înțelegem mai bine și mai în profunzime un concept atât de des folosit. La prima vedere evanghelia sărbatorii ne propune un limbaj dur, ascuțit ca o sabie, ce discerne net acțiunile și alegerile noastre. În fapt însă e doar o oglindă ce ne arată realitatea unui câmp de luptă, ce începe de când ne naștem și durează până la finalul vieții noastre terestre și în care suntem implicați fiecare dintre noi. Orice alegere a noastră, în fiecare clipă ne împinge și ne consacră pentru Împărăția Cerurilor sau cea a acestei lumi. Sfințenia cu care am fost dăruiți în momentul botezului nu ne lasă să fim caldicei, ci ne împinge la eroism. Cele mai frumoase cărți sau filme de aventură sunt doar o palidă imagine a vieții la care suntem chemați ca și creștini. Sub haina unei vieți obișnuite și aparent banale a fiecăruia dintre noi se ascunde un super-erou chemat să schimbe fața acestei lumi, să lupte împotriva forțelor răului, să-și protejeze semenii. Și pentru asta are la dispoziție forța și darurile Spiritului Sfânt. El este adevărata noastră putere. Însă, din păcate, de cele mai multe ori nu credem în această forță și în aceste daruri, rămânând într-o zonă de gri a existenței umane.
Evanghelia de astăzi, imediat următoare Duminicii Rusaliilor, încearcă să ne trezească la adevărata realitate. E ca un duș rece, menit să ne facă să conștientizăm că suntem obligați să facem alegeri în viața noastră concretă! Nu putem rămâne mereu într-o zonă tampon de unde să privim ba înainte, ba înapoi, veșnic nehotărâți. Cineva spunea că mulți dintre credincioșii de astăzi sunt doar niște atei practicanți, ce vin la biserică atunci când au nevoie de ajutor, de sănătate sau când au probleme, dar nu sunt nici pe departe dispuși să-și pună viața în mâinile Domnului sau să-și gândească existența în perspectiva Împărăției Cerurilor.
Sărbătoarea Tuturor Sfinților ne dă posibilitatea să contemplăm exemplele sfinților nu doar pentru a le lăuda virtuțile și viața. Privind la ei, Biserica ne amintește că suntem cu toții chemați la sfințenie. Bineînțeles, la o sfințenie înțeleasă nu ca pe un exercițiu personal, ci ca o trăire a darului Spiritului Sfânt celebrat în duminica Rusaliilor și primit de noi prin Sfintele Sacramente. Suntem sfințiți de sfințenia Spiritului Sfânt.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 10,32-35.37-38; 19,27-30.
Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.
Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul maririi Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.
